Muzica simfonică – Un gen muzical clasic și nemuritor!

Muzica simfonică este alcătuită din compoziții muzicale create special pentru orchestră. Aceasta este o denumire alternativă pentru ceea ce înseamnă muzica clasică, fiind, în același timp, o formulare mai corectă din punct de vedere istoric și muzical. 

În mod cert, ai observat că o astfel de muzică este cântată, în permanență, pe marile scene ale lumii, dovedind că este una dintre acele lucruri care nu se vor demoda niciodată, fiind o piatră de temelie a societății culturale contemporane. 

În acest articol, vei afla tot ce trebuie să știi despre muzica simfonică, un gen muzical clasic și nemuritor! 

Cuprins

1. Ce este muzica simfonică?

1.1. Orchestra

1.2. Simfonia

2. De ce este muzica simfonică utilă pentru relaxare?
3. Opere celebre de muzică simfonică – TOP 20

1. Ce este muzica simfonică?

Muzica simfonică este ceea ce majoritatea oamenilor cunosc ca fiind muzică clasică. Însă, te-ai întrebat vreodată dacă există vreo deosebire între cele două? Răspunsul este da. Muzica simfonică se referă la cea instrumentală, creată special pentru o orchestră alcătuită din mai multe tipuri de instrumente, care formează un ansamblu complex de sonorități și de tonalități distincte. 

Muzica clasică, în schimb, cuprinde, la rândul ei, și această categorie simfonică, însă mai conține și alte genuri muzicale, de dinaintea apariției structurii orchestrale, precum cele create în Antichitate, în epoca Medievală și în toate celelalte perioade și curente muzicale precursoare secolului al XVI-lea (momentul în care primele forme de orchestră au început să-și facă apariția).  

Astfel, totul se rezumă la momentul în care orchestra, așa cum este cunoscută astăzi, a devenit o modalitate prin care instrumentiștii se puteau manifesta, iar compozitorii au scris lucrări pentru acest gen de organizare. Există o strânsă legătură între acest aspect și simfonie – motiv pentru care a apărut, ulterior, și această denumire generală. 

1.1. Orchestra

Orchestra este alcătuită din mai mulți muzicieni instrumentiști, care interpretează opere diverse ale unor compozitori renumiți. Forma sa actuală își are originile în secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Pe vremea aceea, așa-zisele orchestre se puteau manifesta în biserică, într-un teatru sau la Curtea Regală. Ele aveau dimensiuni mai mici față de cele de astăzi, însă, odată cu evoluția muzicii, dezvoltarea lor a avut loc rapid. 

În secolul al XVIII-lea, compozitori cunoscuți, precum Franz Joseph Haydn sau Wolfgang Amadeus Mozart, au devenit celebri și au compus lucrări pentru orchestră, care au început să fie apreciate și interpretate, apoi, în întreaga Europă. 

Așadar, acest fenomen de amploare a marcat un moment important în istoria muzicii, fiindcă, datorită acestui lucru, orchestra a avut nevoie de o organizare riguroasă, care să o facă să funcționeze în mod optim și la un nivel cât mai înalt.

Prin conturarea ideii de concert, a devenit necesară o împărțire pe categorii a instrumentelor din orchestră: secțiunea de coarde (viori, viole, violoncele, contrabasuri), cea de suflători (corn, flaut, trompetă, oboi, fagot) și cea de percuție (timpan, tobă). Acestea s-au înmulțit treptat, trebuind să se integreze în spațiul sălilor de concert – au devenit din ce în ce mai voluminoase, pentru că cererea era extrem de mare, iar publicul numeros. 

Totuși, pentru a putea îndeplini cu succes aceste noi cerințe, orchestra a suferit modificări în secolul al IX-lea – instrumentele au fost restructurate pentru a avea un sunet cât mai bun și o penetranță sonoră cât mai puternică. Acest factor a influențat, la rândul lui, și apariția unor noi instrumente ca părți integrante din structura de bază a orchestrei – corn englez, clarinet, trombon sau tubă. 

Dacă te documentezi cu atenție, vei vedea că forma instrumentelor derivă din cea inițială, însă, în anumite cazuri, este cu totul alta decât cea pe care o aveau la început. De asemenea, compozițiile s-au modificat, cu scopul de a satisface noile caracteristici ale orchestrei, iar muzicienii au devenit renumiți tocmai datorită caracterului de spectacol, care a devenit foarte popular în secolele respective. 

Așezarea instrumentelor în orchestră s-a schimbat, de altfel, pe parcursul istoriei. În secolul al XX-lea, poziția de vioara a doua, de exemplu, a fost mutată lângă cea de vioara întâi, iar violonceliștii au fost așezați în dreapta dirijorului. Bineînțeles, acestea sunt detalii de structură, care, la prima impresie, sunt nesemnificative, însă ele au avut un efect considerabil asupra polifoniei și a sonorității dintr-o sală de concert. 

1.2. Simfonia

De unde vine denumirea de muzică simfonică? Cuvântul simfonie provine din grecescul simphonos, care înseamnă armonios. Prin urmare, muzica simfonică instrumentală presupune crearea de armonii specifice, care să se afle în concordanță unele cu celelalte, în același timp. În epoca Barocă, acest termen era folosit pentru a defini o categorie diversă de compoziții muzicale, care conținea sonate, opere sau concerte. 

Ca și în cazul orchestrei, simfoniile au fost, la început, interpretate de către puține instrumente, în funcție de categorie. Însă, simfonia a căpătat popularitate ca gen muzical odată cu utilizarea mai multor instrumente simultan, într-un cadru organizat. 

Și în ceea ce privește structura compozițională simfonia s-a transformat treptat. Stilul italian de interpretare a acesteia presupunea alcătuirea unui ansamblu format din trei părți constituente: una rapidă, una lentă și apoi iar una rapidă. Aceasta era o formă aplicată foarte des, folosită de către compozitori ca un soi de reteță de desfășurare a respectivelor lucrări. 

Însă, mai târziu, a apărut și varianta formei alcătuite din patru părți: prima – o sonată sau un allegro, a doua – mai lentă, adagio, a treia – menuet sau scherzo și ultima – allegro, rondo sau sonată. Bineînțeles, fiecare compozitor a optat pentru o anumită organizare, atât în funcție de perioada în care a activat, cât și raportat la stilul muzical și la structura fiecărei piese în parte. 

Simfonia din epoca Romantică a devenit cunoscută datorită unor compozitori de renume, precum Joseph Haydn sau W. A. Mozart. Haydn a fost angajat, în anul 1761, în calitate de conducător muzical secund și, mai apoi, în anul 1765, a preluat poziția de șef de orchestră. Această oportunitate l-a ajutat enorm de mult în a-și concretiza viziunea pe care își dorea să o pună în aplicare. Astfel, el a reușit să diversifice și să multiplice numărul instrumentiștilor din orchestră, ajung la o echipă de aproximativ 30 de muzicieni – o ocazie extraordinară de a experimenta și de a descoperi noi lucruri inovatoare. 

Prin intermediul acestei șanse, el și-a perfecționat tehnica și stilul, punând bazele unor genuri muzicale importante, printre care și simfonia. Joseph Haydn este considerat a fi părintele simfoniei, fiindcă s-a remarcat prin crearea a 108 lucrări de acest gen, care au pus baze semnificative în ramificarea și evoluția orchestrei, dar și a muzicii simfonice, în general.

2. De ce este muzica simfonică utilă pentru relaxare?

Muzica simfonică este extrem de relaxantă – acesta este un lucru bine știut, iar specialiștii au elaborat numeroase studii despre acest subiect, arătând faptul că are multiple beneficii, atât pentru fizicul, cât și pentru psihicul uman. Indiferent de modalitatea prin care intri în contact cu aceasta – audiție sau interpretare – există anumiți factori care pot fi acționați în mod pozitiv, contribuind considerabil la evoluția ta pe mai multe planuri:

• Cognitiv

Procesele mentale pot avea de câștigat de pe urma muzicii simfonice – s-a demonstrat, în repetate rânduri, că aceasta acționează asupra memoriei sau a capacității de învățare, favorizând crearea unor noi sinapse și structuri logice, utile în acest sens. Atât pentru copii, cât și pentru adulți, inițiativele, precum ascultarea frecventă sau practicarea unui instrument, pot aduce schimbări fundamentale asupra acestor segmente cognitive. Așadar, încearcă să acționezi cât mai concret și să introduci acest obicei în viața ta – vei observa, cu siguranță, efectele pozitive care vor apărea.

• Comportamental

Muzica simfonică este o modalitate excelentă de relaxare și de diminuare a stresului. Factorii stresori sunt prezenți peste tot, în fiecare zi, și este aproape imposibil să nu te expui la ei și, mai ales, să nu-i lași să te afecteze. Încearcă să-ți formezi astfel de deprinderi, care te vor ajuta să gestionezi mai bine preocupările cotidiene, care, la rândul lor, îți pot afecta sănătatea – deconectează-te cât de des poți și testează expunerea treptată și recurentă la acest tip de muzică. Comportamentul tău poate suferi modificări din cauza nemulțumirilor și a judecăților de care te lovești frecvent, de aceea este recomandat să-l îmblânzești prin astfel de mijloace alternative de recreere.

• Psihic

Dincolo de factorul psihic care ține de spectrul cognitiv-comportamental, mai există o zonă în care poți determina transformări, cu ajutorul muzicii simfonice. Odihna este un lucru esențial pentru sănătatea și organismul uman, însă, în societatea contemporană, este din ce în ce mai dificil să obții un somn bun și odihnitor. Ascultă muzică înainte de a adormi și vei remarca, fără îndoială, efectele imediate ale acesteia – este ideală și pentru cei mici, și pentru cei mari, deoarece somnul este important pentru toate segmentele de vârstă.

Așadar, sunt multe motive pentru care poți face aceste mici ajustări în viața ta, urmând o serie de sfaturi și modalități utile pentru a-ți găsi echilibrul. Implică-te în acest proces și acordă-i o șansă muzicii simfonice, făcând-o parte din viața ta de zi cu zi!

3. Opere celebre de muzică simfonică – TOP 20

Există o multitudine de opere celebre care și-au câștigat locul în istoria muzicii simfonice. Dacă ești un muzician avansat sau un adevărat pasionat, cu siguranță cunoști câteva dintre acestea și nu-ți rămâne decât să descoperi din ce în ce mai multe. Însă, dacă ești proaspăt inițiat în acest domeniu – ca ascultător sau ca interpret – poți ține cont de acest top orientativ, format din 20 compoziții renumite, pe care te poți baza în orice moment, pentru a-ți construi o fundație solidă în evoluția ta muzical-culturală:

1. Antonio Vivaldi – Anotimpurile
2. Ludwig van Beethoven – Corală (Simfonia nr. 9)
3. Johann Sebastian Bach – Concertele brandenburgice
4. George Friedrich Handel – Muzica apelor
5. Franz Joseph Haydn – Surpriza (Simfonia nr. 94)
6. Wolfgang Amadeus Mozart – Simfonia nr. 40 în Sol minor
7. Ludwig van Beethoven – Pastorală (Simfonia nr. 6)
8. Franz Schubert – Neterminată (Simfonia nr. 8)
9. Johannes Brahms – Simfonia nr. 3
10. Piotr Ilici Ceaikovski – Concertul nr. 1 pentru pian 
11. Gustav Mahler – Simfonia a 5-a
12. Serghei Rahmaninov – Concertul nr. 2 pentru pian, Op.18
13. Antonín Leopold Dvořák – Din lumea nouă
14. George Gershwin – Rapsodia albastră
15. Carl Orff – Carmina Burana
16. Edvard Grieg – Concertul pentru pian în La minor, Op.16
17. George Enescu – Rapsodia română
18. Maurice Ravel – Bolero
19. Dmitri Șostakovici – Simfonia a 5-a în Re minor
20. Gustav Holst – Jupiter

Așadar, fie că preferi muzica simfonică românească sau străină, celebră sau mai puțin cunoscută, tot ce contează este să o asculți. Cea mai frumoasă melodie este cea pe care o consideri tu a fi perfectă – ea poate să fie diferită de la om la om, așa că nu asculta de părerile altora, ci urmează-ți intuiția și preferințele. Dacă nu știi ce să alegi sau încotro să te îndrepți, poți descoperi colajele muzicale sau compilațiile care cuprind mai multe piese ale unor compozitori diferiți. 

În concluzie, muzica simfonică face parte din istoria omenirii și reprezintă un important segment, atât în cultură, cât și în general. Dacă ai fost învățat de mic să asculți astfel de opere muzicale, atunci te numeri printre cei norocoși! Însă, în cazul în care vrei să te educi în acest sens și nu ai un fundament solid deja existent, nu te îngrijora – timpul nu este pierdut. O poți lua oricând de la capăt, învățând lucruri noi și valoroase despre muzică. Cercetează mai mulți compozitori, consultă diverse tipuri de lucrări și găsește zona potrivită pentru tine. Stilurile sunt multiple și diverse – cu siguranță vei găsi unul care să-ți fie pe plac. Mergi la concerte, la recitaluri sau, pur și simplu, caută pe internet – accesul nelimitat la informație este un avantaj de care trebuie să te bucuri în fiecare zi, cu scopul de a evolua și de a te perfecționa într-o multitudine de domenii, chiar dacă acestea nu au legătură cu activitatea ta de zi cu zi!

Sursa foto: pixabay.com