Muzica de petrecere: De ce este aceasta atât de apreciată de români?

Muzica de petrecere este cea care dă tonul distracției la români, la evenimente deosebite precum nunțile, aniversările, botezurile sau alte ocazii speciale. În aceste contexte, socializarea, voia bună și dinamismul sunt susținute, de cele mai multe ori, de un fond muzical de calitate. Citește acest articol pentru a descoperi câteva informații despre tipurile de muzică de petrecere, de ce să ții cont când alegi o formație de acest fel și multe alte detalii menite să îți stârnească interesul în acest domeniu.

Cuprins:

1. Muzica de petrecere – ce este aceasta și câteva detalii generale despre acest gen muzical

1.1.Exemple de muzică de petrecere

1.2. Muzica de petrecere la nunți

1.3. Muzica de petrecere într-un cadru restrâns

2. Despre muzica de petrecere – care sunt instrumentele folosite de interpreți

3. De ce să ții cont când alegi o formație de muzică de petrecere

4. Taraful și muzica lăutărească

5. Muzica de petrecere românească – artiști și compozitori români de muzică de petrecere

6. Interpreți români de muzică lăutărească

1. Muzica de petrecere – ce este aceasta și câteva detalii generale despre acest gen muzical

Muzica de petrecere este un gen muzical aparte, întâlnit, de cele mai multe ori, la evenimente deosebite, precum cele de familie. În mod obișnuit, aceasta se regăsește la nunți și botezuri, aniversări și ocazii speciale. Startul distracției este dat de formația de muzică aleasă, ce are experiență în acest domeniu și care se mulează după cerințele publicului, respectând totodată și un playlist realizat special pentru evenimentul respectiv. Cei care apreciază cu precădere acest gen muzical își regăsesc buna dispoziție pe ritmurile și acordurile preferate. 

1.1. Exemple de muzică de petrecere

Pentru a înțelege cât mai bine acest gen muzical, este important să cunoști câteva subgenuri și curiozități pe care poate nu le știai:

• Muzica lăutărească își are rădăcinile în secolul XVII, când instrumentiștii români foloseau lăuta la diverse petreceri. Expresivitatea și interpretarea corectă și sensibilă a muzicii lăutărești se deosebesc de alte genuri muzicale.
• Muzica populară este considerată o categorie a muzicii de petrecere, iar originile artiștilor care interpretează acest gen muzical își pun amprenta pe repertoriul personal. Un tempo ridicat este adoptat de formațiile de muzică populară prezente la nunți.
• Muzica etno îmbină stiluri moderne de interpretare, cu ajutorul instrumentelor electro-acustice, sintetizatoarelor și altor elemente. Trecerea de la interpretarea populară la cea etno se face relativ repede, menținând aceleași note, care întregesc sensul muzicii de petrecere.

Iată doar câteva exemple de muzică de petrecere des întâlnite la numeroase tipuri de evenimente. Paleta este, însă, destul de variată și oferă loc multor stiluri de muzică, în funcție de ocazie, de origini, de participanți și de cererile acestora.

1.2 Muzica de petrecere la nunți

Formațiile de muzică de petrecere sunt adesea prezente la evenimentele importante precum nunțile, botezurile sau alte ocazii speciale dedicate membrilor familiei. Buna dispoziție este garantată de experiența și profesionalismul artiștilor care interpretează repertoriul în funcție de evenimentul la care participa. Muzica veche este readusă la viață, cu ajutorul influențelor și interpretărilor moderne, pentru a oferi o stare de spirit deosebită și a invita publicul la dans.

1.3 Muzica de petrecere într-un cadru restrâns

Spre deosebire de nunți, botezurile și aniversările au loc într-un cadru mai restrâns. Dorința de distracție rămâne aceeași pentru cei invitați la eveniment. O formație de muzică de petrecere își poate adapta repertoriul în funcție de ocazie, de invitați, de cerințe sau chiar de locație. În cadrul evenimentelor mai restrânse, numărul interpreților poate fi limitat, însă starea de spirit și voia bună rămân intacte.

 2. Despre muzica de petrecere – care sunt instrumentele folosite de interpreți

Țambalul, vioara, acordeonul, contrabasul și orga electronică sunt printre instrumentele folosite în mod special de un ansamblu muzical de petrecere. Iată ce presupune fiecare instrument în parte:

• Țambalul este un instrument folcloric cu rădăcini asiatice. Răspândirea acestuia în Europa a avut loc destul de repede, datorită muzicalității și fineții sale. Țări precum Germania, Ungaria, Slovacia, Armenia, România sau Grecia au adoptat imediat noțiunea de țambal în cultura muzicală. Astfel, acesta reprezintă o piesă de rezistență în muzica de petrecere, putând fi recunoscut imediat. Sonoritatea specială este oferită de mânuirea țambalului cu ajutorul unor ciocănele dedicate.
•  Acordeonul este un instrument muzical destul de complex, însă relativ ușor de manevrat. Primul acordeon a fost brevetat la Viena, în anul 1829, însă, ulterior, dezvoltarea acestuia a căpătat proporțiile instrumentului folosit în zilele noastre. În România, acesta este strâns legat de muzica de petrecere și este nelipsit de la evenimentele speciale, datorită muzicalității aparte pe care o oferă.
•  Vioara este cu siguranță un instrument special, cu o bogată istorie în spate și apreciat pentru sunetele suave. „Scripca”, așa cum mai este denumită vioara în cultura românească, face parte din categoria de instrumente necesare pentru muzica de petrecere. Lăutarul sau violonistul este cel care mânuiește instrumentul. Puțină lume știe însă că vioara a apărut pentru prima dată în Italia, la începutul secolului XVI.
•  Contrabasul este un alt instrument prezent în formațiile de muzică de petrecere. Acesta este cel mai voluminos instrument cu coarde și arcuș, care poate fi utilizat într-o orchestră. Folclorul românesc recunoaște contrabasul că având rădăcinile într-un alt instrument cunoscut și folosit de lăutari: cobza. Gravitatea și acompaniamentul ritmic oferite de contrabas sunt extrem de apreciate în acest gen muzical.
•  Orga electronică este pianul portabil ce se folosește ca acompaniament la petrecerile de nuntă, botez sau alte ocazii speciale. Muzicalitatea și versatilitatea oferite de aceasta sunt extrem de apreciate, permițând folosirea sa de către interpreții populari. Nu este însă obligatoriu ca acest instrument muzical să fie prezent într-o orchestră.

Pe lângă instrumentele prezentate mai sus, pot fi amintite și naiul, fluierul sau chiar chitara electrică. Formațiile de muzică de petrecere sunt destul de versatile în ceea ce privește alegerea instrumentației, în funcție de repertoriu și de domeniul de activitate. Naiul, de exemplu, este un instrument care a suferit multe modificări de-a lungul istoriei sale, iar astăzi se folosește poate fi folosit chiar și într-o variantă electronică.

 3. De ce să ții cont când alegi o formație de muzică de petrecere

Dans, bună dispoziție, voie bună și distracție garantată: acestea sunt doar câteva dintre motivele pentru care muzica de petrecere este extrem de apreciată de români. Iată și câteva aspecte pe care să le ai în vedere atunci când alegi o astfel de trupă pentru evenimentul tău:

•  Este cunoscut faptul că gusturile nu se discută. Prin urmare, este important să ții cont de invitații tăi și de mulțumirea acestora din punct de vedere muzical. Indiferent de genurile preferate de aceștia, publicul va rezona întotdeauna cu un repertoriu muzical bine ales.
•  Detaliile tehnice trebuie luate în calcul încă de la negocierea cu formația de muzică aleasă. Cu siguranță că micile impedimente precum microfonia sau nesincronizarea nu sunt dorite la o ocazie specială, așa cum este o nuntă sau o aniversare.
•  Alege un ansamblu muzical cu experiență. Artiștii știu ce fel de repertoriu să adopte, în funcție de evenimentul la care participă, sau când este cazul să ridice publicul în picioare. Majoritatea acestora sunt prezenți pe internet, așa că este destul de ușor să afli informațiile care te interesează.
•  Ai ales formația de muzică de petrecere și ești gata să semnezi contractul? Nu te grăbi, fii atent la detalii și vezi dacă ai acces la toate informațiile. Playlist-ul, data evenimentului, detaliile tehnice și costurile aferente ar trebui să se regăsească într-un contract de prestări servicii.

 4. Taraful și muzica lăutărească

Muzica lăutărească este percepută ca muzică de petrecere și este nelipsită de la evenimentele și ocaziile autohtone. Potrivit scrierilor istorice, tarafurile de lăutari din secolul XIX se împărțeau chiar în funcție de specificul petrecerii. Astfel, tarafurile de petrecere erau prezente doar la aniversări, nunți și botezuri, în timp ce alți instrumentiști erau prezenți în restaurantele sau cârciumile de odinioară. Bucureștiul, cunoscut și sub denumirea de „Micul Paris”, găzduia zeci, sau poate sute de lăutari veniți de peste tot din țară și apreciați ca muzicanți populari. Muzica veche lăutărească este astăzi reinterpretată de formațiile de acest tip. În plus, influențele grecești, sârbești, aromâne și turcești și-au pus negreșit amprenta pe cultura muzicală românească, cu precădere în acest segment, atât de apreciat de români.

Povestea tarafului este, însă, strans legată de origini, într-o bună măsură. O astfel de trupă este formată, în mod firesc, dintr-un număr mic de lăutari, care interpretează piese la instrumente cu coarde și arcuș. Însă, în funcție de zona de proveniență, taraful poate adopta cu succes țambalul și cobza, așa cum se face în zona Olteniei, sau chiar clarinetul, așa cum se obișnuiește în Maramureș. Nu lipsesc trompetele și fluierele din tarafurile moldovenești, așa că îți poți da seama ușor de originea unui ansamblu muzical, în funcție de instrumentele folosite. 

5. Muzica de petrecere românească – artiști și compozitori români de muzică de petrecere

Scena muzicală românească găzduiește sute sau poate mii de artiști de muzică de petrecere, însă există câteva nume cu adevărat remarcabile și extrem de apreciate de public:

• Nelu Ploieșteanu, pe numele său adevărat Ion Dumitrache, s-a declarat îndrăgostit iremediabil de stilul lăutăresc și a reușit să readucă la viață muzica veche românească. Chiar dacă s-a bucurat de succes în străinătate, artistul a preferat să le cânte românilor, în țara lor. Este cunoscut faptul că Nelu Ploieșteanu știe să cânte atât la acordeon, cât și la pian, două instrumente muzicale pe care le-a descoperit încă din copilărie.
• Aurel Tămaș este de ani buni în atenția publicului pentru dragostea pe care o poartă plaiurilor ardelenești, artistul fiind născut la Borșa, județul Cluj. Atras de meleagurile copilăriei și de tradițiile specifice zonei în care a crescut, acesta se orientează destul de repede către muzica populară, susținut în primul rând de familie. Festivalul „Cerbul de Aur” din 1996 a fost rampa de lansare pentru Aurel Tămaș, artistul reușind să fie prezent, de atunci, pe marile scene muzicale din România și din străinătate.
•  Laura Lavric este cunoscută pentru muzica de petrecere și stilul vesel pe care l-a abordat de-a lungul carierei sale. Având origini bucovinene, artista este una dintre cele mai apreciate cântărețe de muzică populară din România. Discografia impresionantă a Laurei Lavric nu face nimic altceva decât să demonstreze iubirea sa pentru plaiul și tradițiile românești. Cântăreața a colaborat, de-a lungul timpului, cu diverse orchestre și artiști precum „Rapsozii Botosanilor”, Viorel Leancă, Paraschiv Oprea sau Victor Predescu.

6. Compozitori și interpreți români de muzică lăutărească

Istoria culturii muzicale românești găzduiește informații prețioase despre originile muzicii lăutărești și întemeietorii acesteia. Cartea „Lăutarii de ieri și de azi”, semnată de muzicologul Viorel Cozma, amintește de nume mari precum Barbu Lăutaru, Nicolae Buica, Ionel Budișteanu sau Nica Iancu Iancovici. 

Cel care s-a remarcat cel mai mult în muzica lăutărească românească a secolului XIX a fost, însă, Barbu Lăutaru, cobzar și cântăreț cu origini moldovenești. Întâmplarea care a rămas în istoria acestui gen muzical a fost cea legată de întâlnirea lui Barbu Lăutaru cu marele compozitor și pianist maghiar Franz Liszt. Acesta din urmă a rămas impresionat de talentul inegalabil de care a dat dovadă Barbu Lăutaru, cu o interpretare de excepție a operelor sale de pian, însă în varianta lăutărească.

Și Zavaidoc (Marin Teodorescu, pe numele său real) a intrat pe lista celor mai valoroși artiști ai poporului românesc, fiind cunoscut drept „lăutarul Micului Paris”. Interpretul și-a pus amprenta muzicală pe nenumărate piese lăutărești care, în perioada Primului Război Mondial, erau extrem de apreciate. Nu este de mirare că drumul ales de Zavaidoc a fost unul muzical, având în vedere că se trăgea din neam de lăutari.

Puțină lume știe că Anton Pann a fost un artist extrem de talentat și priceput la mânuirea lăutei, cobzei, pianului și chitarei. Astfel, marele artist adoptă influențele orientale și nu numai, pentru compoziții consacrate precum „Bordeias, bordei, bordei”, „Mugur, Mugurel”, „Nu mai poci de ostenit” sau „Leliță Săftiță”. Anton Pann este, de asemenea, cel care semnează muzica poeziei „Un răsunet”, semnată de marele poet Andrei Mureșanu.

În concluzie, muzica de petrecere este extrem de versatilă și reușește să însuflețească orice fel de eveniment sau ocazie specială, rezonând pe deplin cu publicul. Subgenurile acesteia sunt diversificate, lăsându-le interpreților libertatea de a experimenta cu stilurile sau tematicile abordate și de a bucura, astfel, orice tipologie umană, indiferent de gust.

Surse foto: Shutterstock.com, Pixabay.com.