Vioara cu goarnă: informații utile pe care trebuie să le cunoști dacă îți dorești un astfel de instrument

Vioara cu goarnă: informații utile pe care trebuie să le cunoști dacă îți dorești un astfel de instrument

Vrei să cânți la un instrument special și nu știi exact ce alegere să faci? Vioara cu goarnă este, în cazul acesta, o alegere pe care ar trebui să o iei în considerare. Bineînțeles, înainte de a achiziționa orice instrument muzical, trebuie să cunoști câteva aspecte și lucruri importante despre acesta. Citește în continuare acest articol pentru a descoperi mai multe si vei decide, în final, dacă este instrumentul care ți-a furat inima sau nu.

1. Vioara cu goarnă și celelalte tipuri de viori

În plus față de vioara tradițională cunoscută astăzi, mulți violoniști moderni cântă și la alte variante, inclusiv la vioara în stil baroc, la vioara electrică sau la instrumentele regionale rare și chiar la vioara cu cinci corzi. Înainte de a alege o vioară potrivită pentru tine, este esențial să cunoști câte ceva despre fiecare.

Vioara modernă (clasică)

Vioara modernă, adesea denumită și vioara clasică, este una dintre cele mai iconice instrumente din toate timpurile. Modelul pe care îl cunoști în prezent a fost dezvoltat la sfârșitul anilor 1700, evoluând de la instrumente cu coarde mai vechi, precum Rabab și Rebec. Astăzi, majoritatea viorilor sunt modelate după instrumente din anii 1500 – 1800, iar mulți violoniști se pot aștepta să vadă „Stradivarius”, „Guarneri del Gesu” sau „Guadagnini” pe etichetele instrumentelor lor, deoarece majoritatea producătorilor moderni aleg unul dintre acești maeștri.

La apogeul perioadei de muzică clasică, François Xavier Tourte a schimbat pentru totdeauna lumea violoniștilor. Au avut loc și numeroase alte inovații care au schimbat modul în care violoniștii cântau la instrumentele lor.

Vioara baroc

Viorile de tip baroc au o configurație ușor diferită de viorile moderne, deși, din punct de vedere structural, sunt foarte asemănătoare cu viorile folosite astăzi. Principala diferență a fost reprezentată de faptul că foloseau corzi făcute din intestine de animale. Astăzi, există mulți muzicieni cărora le place să cânte în stil baroc, folosind un arcuș tradițional și o vioară setată în stilul vechi.

Chiar și folosind o vioară modernă, interpreții interesați să cânte în stil baroc o pot regla până la A415 Hz (cu mult mai jos decât tonul standard A440 Hz), obținând sunetul scăzut. 

Vioara lăutărească

În cea mai mare parte, violoniștii vor folosi termenul „lăutărie” pentru a se referi la unul dintre cele două lucruri: un stil de a cânta la vioară, cel mai frecvent asociat cu muzica celtică, bluegrass sau country, sau doar un mod casual de a se referi la o vioară. În muzica lăutărească, muzicienii improvizează de obicei pe melodiile tradiționale, alăturându-se ansamblurilor care se concentrează pe o carte de cântece comună. Mulți lăutari încorporează tehnica clasică, în timp ce se bazează pe o puternică cunoaștere armonică pentru a-și conduce sau însoți trupa.

Cei mai mulți lăutari cântă la vioara tradițională, mulți folosesc viorile electrice sau electroacustice, iar unii cântă chiar la viorile rustice de țară, realizate de lutierii amatori. 

Vioara electrică

O vioară electrică produce sunetul conectând un pick-up la pod și colectând toate vibrațiile cauzate de coardă, ca o chitară electrică. Sunetul este transferat către un amplificator care trimite sunetul puternic și electric către public. Mulți violoniști încearcă să facă instrumentul să sune ca o chitară electrică, alții îl folosesc pur și simplu pentru a-și proiecta sunetul către un public mai mare. 

Vioara semi-acustica

Viorile semi-acustice sunt de obicei instrumentele obișnuite, fie cu un pick-up atașat la pod, fie cu un instrument complet personalizat, cu elemente electronice încorporate în bază. Unii muzicieni folosesc instrumente echipate cu electronică internă. Alți muzicieni preferă să folosească pick-up-uri externe, cum ar fi microfoanele de contact care se lipesc de exteriorul podului sau de fața instrumentelor.

Principalul avantaj al viorilor semi-acustice față de instrumentele electrice este capacitatea de a menține un sunet de vioară clar și bine rotunjit chiar și în timp ce este amplificat. Cu instrumentele electrice, mulți muzicieni consideră că trebuie să-și schimbe drastic abordarea pentru a găsi sunetul care le place atât lor, cât și publicului.

Vioara cu 5 corzi

Viorile cu cinci corzi oferă interpretului puternicul șir C al viorii, menținând, în același timp, ușurința registrului superior al unei viori pe coarda E. Deși au câștigat popularitate recentă, în special în rândul violoniștilor electrici, au fost de mult timp membri ai familiei viorilor.

În epoca barocă, viorile cu cinci corzi nu erau deloc rare și chiar au influențat unele dintre alegerile compoziționale din suita pentru violoncel a lui Bach.

Vioara cu goarnă

O altă „ciudățenie” a lumii muzicale, vioara Stroh este combinația strălucitoare, sumbră, a unei viori și a unei trompete. În loc să genereze sunet într-un corp gol sau să folosească un pick-up electric, vioara Stroh alimentează vibrațiile într-o cameră metalică conectată la un corn. Sunetul rezultat este unul exploziv, perfect pentru artiștii de stradă sau pentru oricine dorește un volum puternic într-un spațiu mare.

2. Lucruri interesante despre vioara cu goarnă

Vioara cu goarnă a fost inventată și brevetată în 1899 de către ceasornicarul german Johannes Matthias Augustus Stroh. La vremea aceea, el locuia la Londra, iar invenția sa a revoluționat vioara clasică și industria de înregistrare a muzicii la începutul secolului al XX-lea. Din acest motiv, vioara cu goarnă se mai numește și vioară Stroh, purtând, astfel, numele inventatorului ei.

Vioara Stroh a dispărut aproape din utilizare în secolul care a urmat invenției sale. A dispărut odată cu epoca noutății, a muzicii și a primelor tehnici de înregistrare mecanică, pentru care a fost inventată în primul rând. Până în anii 1920, când a avut loc apariția înregistrării electrice, toate sunetele trebuiau direcționate către un anumit punct. Instrumentele cu corzi erau deosebit de greu de înregistrat atunci, sunetele lor fiind insuficient direcționale. Cu toate acestea, în prezent nu se mai aplică lucrurile menționate mai sus, motiv pentru care muzica instrumentală produsă cu vioara cu goarnă este din nou la modă.

Un alt lucru interesant despre ea este că lumea o compară cu pianul, deși nu există prea multe asemănări între acestea. La o vioară poți cânta mai ușor dacă deja cânți la o chitară, însă, cu siguranță, faptul că le stăpânești pe acestea nu egalează cântatul la pian. Vioara are un ton mult mai diferit și este, de asemenea, mult mai limitativă în orice privință. Pianul are o profunzime mai mare, iar întinderea tonală este mult mai mare.

Înainte de dispozitivul de înregistrare acustică, nu a fost niciodată nevoie de un tip de instrument muzical cu corzi înclinate care să poată proiecta un sunet atât de puternic. Un lucru foarte important pe care ar trebui să îl cunoști despre inventatorul viorii cu goarnă este că el a fost un inginer, nu un violonist. Pentru ca vioara să supraviețuiască după 1900, a trebuit să îndeplinească o cerere uriașă. Industria de înregistrări a decolat și a existat o audiență în creștere rapidă. Stroh nu a fost inhibat de experiența de viață bazată pe cunoașterea și înțelegerea fabricării tradiționale a viorii și, în plus, piața muzicii era interesată prea mult de instrumentele care aveau potențial. În zilele înregistrării acustice nu exista televizor și interpretul devenea din ce în ce mai cunoscut doar prin muzica lui, aceasta răsunând cel mai puternic.

Eforturile depuse pentru a îmbunătăți sunetul viorii au fost constante de când a fost inventată. Fără îndoială, fiecare aspect al metodei sale de utilizare și al tehnicii de construcție a fost analizat de-a lungul anilor, cu ușoare ajustări făcute cu fiecare ocazie. Ceea ce există în mod natural este instrumentul muzical extrem de dezvoltat de astăzi. Munca lui Stroh întărește această opinie și, prin urmare, ar trebui să fie demnă de mai multă atenție și experimentări suplimentare, chiar și în România.

3. Vioara cu goarnă – denumire populară și tradiții românești

O vioară Stroh are patru până la cinci corzi, la care se cântă în mod clasic folosind arcușul. Totuși, podul se așează pe un braț metalic mobil, care transmite vibrațiile corzilor direct către o diafragmă. Sunetul rezultat este apoi amplificat de pâlnia îndreptată spre față (spre public). Pentru ca muzicianul să se audă, există și modele cu o a doua trompetă mult mai mică.

Sunetul viorii Stroh nu este la fel de scazut cum ai putea crede. Viorile Stroh sunt mult mai puternice decât viorile tradiționale, ceea ce reprezintă un mare avantaj atunci când vine vorba despre spectacole neamplificate. Designul cu una sau două pâlnii din aluminiu, tablă sau alamă este, de asemenea, o alegere excelentă pentru scena steampunk. Din fericire, vremurile în care o vioară Stroh era de patru până la cinci ori mai scumpă decât o vioară obișnuită sunt cu 100 de ani în urmă, așadar, dacă ești pasionat de instrumentele cu arcuș, o vioară Stroh poate fi perfectă pentru tine.

În tradiția poporului nostru, vioara cu goarnă este reprezentativă în Bihor. Totuși, în regiunea aceasta, este puțin diferită de clasica vioară Stroh. A fost construită până în secolul al XX-lea. Are aceeași lungime ca vioara Stroh, dar cornul său este mai îngust și dă un sunet mai direcțional. Structura instrumentului se bazează pe elementul de tungsten al unui gramofon. Amatorii sau micile ateliere îl puteau construi cu ușurință și, probabil din acest motiv, există multe variante în Europa de Est.

Vibrațiile corzilor și ale punții sunt transmise printr-o tijă subțire către membrana elementului gramofon. Membrana transformă aceste vibrații în unde sonore, care sunt amplificate de corn sau pahar. Această vioară cu goarnă este mai dificil de utilizat decât o vioară normală, deoarece reacția arcușului pe corzi este mai puțin flexibilă, iar greutatea instrumentului nu este distribuită uniform. Acest lucru provoacă un dezechilibru pe umăr. Instrumentul este încă folosit în muzica populară românească pentru a cânta la diverse evenimente din popor și se amestecă bine cu sunetul caracteristic al flautului. În general, este utilizat în mod redus datorită tonului său. Instrumentele precum vioara Stroh și alte tipuri de viori cu corn rămân o curiozitate, ele fiind destul de rare într-o orchestră. Vioara cu goarnă este folosită în special în muzica populară din regiunea Bihor, aici fiind o mulțime de soliști care să o folosească la potențial maxim.

Te-ai întrebat vreodată dacă poți învăța singur să cânți la vioară? Bineînțeles, nu este un instrument deloc ușor, iar tehnica din spate este foarte complexă. Totuși, dacă ești un om căruia îi plac provocările și ai suficientă răbdare încât să urmezi instrucțiuni de pe internet și diverse cursuri, atunci nu ar trebui să existe vreun obstacol.

Indiferent dacă alegi să cânți la vioară clasică, electrică, cu goarnă sau la alta complet diferită, tu, în calitate de violonist, vei fi unic, iar abordarea este cea mai importantă. Cu cât cunoști mai multe despre fiecare vioară și sunetul acesteia, cu atât vei învăța mai rapid cum să atingi potențialul maxim al instrumentului la care alegi să cânți. În final, ai nevoie doar de o ureche muzicală bună, accesoriile potrivite, un pic de imaginație și practică.

Sursa foto: Pexels.com, Shutterstock.com

admin

Leave a Reply