Muzica de fanfară – ce este, cum a apărut și care sunt cele mai comune instrumente

Muzica de fanfară – ce este, cum a apărut și care sunt cele mai comune instrumente

Muzica de fanfară - ce este, cum a apărut și care sunt cele mai comune instrumente

Când vine vorba despre muzica de fanfară, puține persoane se pot mândri cu o cultură generală vastă, care să includă date concrete, nume ale personalităților din domeniu sau evenimente marcante de-a lungul istoriei, ce au legătură cu acest gen muzical. Poate fi dificil să cunoști toate detaliile posibile, însă având la îndemână câteva informații cheie, poți purta oricând un dialog cu un specialist și să te situezi la mare înălțime în conversație. Prin urmare, iată ce ar trebui să știi, ca pasionat de muzică, de artă și de frumos, despre muzica de fanfară.

1. Muzica de fanfară – ce este și care este istoria ei

Cea mai relevantă definiție a muzicii de fanfară este aceea că reprezintă un gen muzical cântat de o fanfară, respectiv de o formație care înglobează o varietate de instrumente de fanfară, cu precădere instrumente de suflat și de percuție.

Acest gen de muzică are origini pe cât de vechi, pe atât de fascinante, iar fanfara modernă din secolul nostru este originară chiar de pe vremea romanilor. De exemplu, noi încă am păstrat în tradițiile populare românești celebrul instrument de suflat bucium, regăsit la strămoșii noștri romani. Chiar și în limba latină regăsim denumirea, ca fiind „bucinum”.

Din punct de vedere istoric, fanfarele au fost jucate la vânătoare și ceremonii de încoronare înaintea sutelor sau miilor de spectatori. În zilele dinaintea amplificării electrice a sunetului, muzica trebuia să fie suficient de tare pentru a reduce zgomotul publicului și a anunța că evenimentul era pe cale să înceapă.

Fanfarele moderne provin din secolul al XIX-lea în Marea Britanie, unde au fost scrise pentru evenimente importante ale statului, cum ar fi încoronarea unui rege sau a reginei. 

muzica de fanfara

Fanfarele sunt folosite astăzi ca muzică la începutul programelor de știri de televiziune și radio și, desigur, pot fi admirate la parade militare sau la diverse evenimente importante, oficiale, care țin de stat sau de oficialități.

Cu ritmuri punctate, modele repetate și o serie armonică de note, fanfarele sunt în general dominante de alamă și percuție. Acest lucru are scopul de a atrage atenția ascultătorului, dar și de a conferi un sentiment de importanță evenimentului.

În cele din urmă, trebuie punctat faptul că muzica de fanfară e menită să fie introductivă, deci ca un sunet rapid pentru a liniști mulțimea și a îndrepta atenția audienței către evenimentul central. Unele fanfare sunt foarte scurte, cum ar fi un apel la arme de 10 sau 20 de secunde, dar, în general, fanfarele nu depășesc două-trei minute în durată totală.

2. Instrumente de fanfară – care sunt instrumentele folosite în muzica de fanfară

Când vine vorba despre instrumente de fanfară, ne referim la instrumentele de suflat, dar nu numai. Avem, de exemplu, corn francez, flaut, trompetă sau tobă.

Linia de melodie principală într-o fanfară este purtată de alamă. Unele fanfare pot prezenta un pasaj solo interpretat de unul dintre aceste instrumente de alamă de gamă inferioară pentru efect. Tobele și percuția sunt menite să mențină ritmul în mișcare constantă înainte, cum ar fi în marșurile militare în care cadența este stabilită pentru o plimbare în ritm rapid.

La nivel de sunet al instrumentelor de fanfară, trebuie știut faptul că fanfarele contrastează pasaje folosind seria armonică, de obicei în registrul inferior, cu mișcare în trepte, de obicei în registrul superior. Ele sunt de obicei jucate la scări majore. Caracterul ritmic puternic al unei fanfare folosește adesea ritmuri repetate, ritmuri punctate și triplete – și note repetate la aceeași înălțime. Texturile imitative, contrapunctice sunt puse în contrast cu pasajele ritmice de acorduri.

3. Câteva dintre cele mai apreciate fanfare din lume

Câteva exemple de fanfare binecunoscute de-a lungul istoriei sunt „Fanfara pentru un nou teatru” a lui Igor Stravinsky, „Fanfara pentru St. Edmundsbury” de Benjamin Britten, „Fanfara pentru omul comun” al lui Aaron Copland, faimosul „Secolul XX” al compozitorului Alfred Newman. Fox Fanfare”, „Majestic Fanfara” de Charles Williams și „Olympic Fanfare and Theme”, compusă de John Williams pentru Jocurile Olimpice din 1984. În muzica rock modernă, „Icarus Dream Fanfare”, din „Concerto Suite for Electric Guitar and Orchestra” de Yngwie Malmsteen.

În cele din urmă, fanfara continuă să fie unul dintre cele mai vechi genuri muzicale din lume, iar utilitatea sa atât de practică și de o importanță semnificativă pentru evenimentele de tipul celor enumerate mai sus indică faptul că istoria fanfarei se scrie și în prezent și va dăinui și de acum încolo.

Sursă foto: Unsplash.com. 

admin

Leave a Reply