Difuzarea muzicii în spațiile comerciale – informații utile despre licență, taxe sau sancțiuni

Muzica este indispensabilă într-un loc public și face parte din întreaga atmosferă pe care o oferi consumatorului. Piesele potrivite pot liniști un client, pot transmite povestea brandului sau îi pot transmite entuziasm cu privire la un produs. Însă, pentru a face acest lucru în deplină legalitate, este necesară o licență pentru difuzarea muzicii în spațiile comerciale. Indiferent că ai un restaurant, bar, magazin, un cazinou sau un centru medical, trebuie să plătești taxele necesare și să obții licența muzicală corectă pentru melodiile difuzate. Subiectul este de interes chiar și pentru persoanele fizice care organizează diverse evenimente, precum nunți sau botezuri, în spații publice de tranzit și nu în locuri special destinate pentru astfel de ocazii. 

Descoperă în acest articol ce trebuie să deții pentru a putea difuza muzică în spațiile publice, cum se obține licența, cum se calculează taxele și ce sancțiuni sunt aplicate în cazul în care nu respecți aceste reguli.

1. Licența în muzică – cine trebuie să o dețină și cum se obține?

Indiferent de tipul de afacere pe care îl ai, muzica are un rol esențial în crearea unui ambient plăcut. Fie că este vorba de microfoane, boxe sau echipamente de DJ, dacă vrei să investești într-un sistem de sonorizare performant pentru localul tău, care să aducă un plus serviciilor pe care le oferi deja, este bine să cunoști câteva informații utile despre dreptul de a difuza muzică. De asemenea, dacă vrei să organizezi un eveniment într-un spațiu de tranzit public și să difuzezi muzică prin orice mijloace, este important să cunoști toate aceste informații. 

Pentru a putea face acest lucru, trebuie să soliciți acordarea unor licențe care asigură respectarea drepturilor titularilor, precum muzicieni și compozitori. Află în continuare ce utilizatori trebuie să obțină această licență și care sunt organismele care se ocupă cu acest lucru.

1.1. Cine trebuie să dețină o licență de muzică ambientală?

O difuzare în public a muzicii are loc atunci când cineva redă în localul său o înregistrare a unor melodii. Prin urmare, această interpretare în public trebuie să se facă cu autorizația necesară pentru a nu constitui o încălcare a drepturilor de autor. Difuzarea muzicii în public mai poate fi definită ca fiind interpretarea care are loc într-un spațiu în care se adună persoane sau care este transmisă publicului larg, cum ar fi prin intermediul transmisiunilor radio, prin televiziune sau prin internet. Indiferent de cât se difuzează dintr-o piesă muzicală, trebuie să se dețină o licență de difuzare a muzicii ambientale. 

Utilizatorii care pot cere o licență de muzică sunt persoanele juridice sau persoanele fizice, care dețin sau folosesc spații publice fie prin drept de proprietate, administrare, concesiune, leasing, închiriere sau altele. În aceste locuri, ei realizează comunicarea publică a unor opere din domeniul audiovizual, motiv pentru care trebuie să solicite licențele neexclusive. 

În categoria celor care difuzează muzică în scop ambiental se pot încadra: 

• Baruri și restaurante, fast-food-uri, cafenele, pizzerii, shaormerii, crame, săli de jocuri sau de nunți;
• Centre comerciale sau cele care prestează diverse servicii, supermarketuri, hipermarketuri, showroom-uri, unități stomatologice, cabinete medicale sau saloane de înfrumusețare. 
• Expoziții sau târguri;
• Diverse spectacole care difuzează muzică înainte, în timpul sau după spectacol;
• Unitățile de cazare, cum ar fi pensiunile, hotelurile, motelurile sau campingurile;
• Publicitate prin intermediul vehiculelor, standurilor sau bannerelor, dotate cu instalații de sonorizare;
• Transportul public – autogări și stații de așteptare, gări, stații de metrou, aeroporturi sau ambarcațiuni de agrement;
• Cinematografe;
• Parcări auto;
• Unități care țin de sport și agrement – piscine, ștranduri, stadioane, plaje, pârtii de schi, patinoare, săli de dans, de balet, fitness sau gimnastică. 
• Telecomunicații, birouri și spații de producție.

Legea nr. 8/1996 care reglementează drepturile de autor și cele conexe prevede faptul că “se consideră comunicare publică orice comunicare a unei opere realizată direct sau prin orice mijloace tehnice făcută într-un spațiu deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depășește cercul normal al unei familii și al cunoștințelor acesteia”. Așadar, difuzarea muzicii într-un loc public prin intermediul oricăror mijloace presupune obligația utilizatorului de a solicita licențe prin care se respectă drepturile artiștilor, compozitorilor sau a producătorilor de fonograme. Fonogramele sunt înregistrările sonore, piesele muzicale, muzica sau înregistrările muzicale.

1.2. Difuzarea muzicii în locurile publice – de unde se obține licența?

Organismele de gestiune colectivă sunt persoanele juridice care au ca “obiect de activitate principală colectarea și repartizarea drepturilor a căror gestiune le este repartizată de către titulari”, așa cum prevede Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare. În momentul de față, în România funcționează mai multe organisme de gestiune colectivă avizate, fiecare reprezentând categorii diferite de titulari de drepturi.

Obligația obținerii licenței pentru difuzarea muzicii revine utilizatorului înainte de a începe activitatea. Acesta trebuie să se adreseze organizației de gestiune colectivă care îl va îndruma în tot acest proces de obținere al licenței. În România există mai multe organisme avizate de Oficiul Român pentru Drepturile Autorului (ORDA) care se ocupă de furnizarea lor. Prin urmare, cei care vor să folosească muzica în locuri publice pentru promovarea propriei activități trebuie să se adreseze celor trei organisme: 

• CREDIDAM (Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți) – reprezintă drepturile interpreților de muzică;
• UPFR (Uniunea Producătorilor de Fonograme din România) – este organismul care reprezintă producătorii de muzică;
• UCMR – ADA (Asociația pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor) – reprezintă Drepturile de Autor ale compozitorilor. 

Licența pentru difuzarea muzicii trebuie solicitată tuturor celor trei organisme deoarece fiecare reprezintă interese diferite. În timp ce CREDIDAM reprezintă drepturile artiștilor interpreți, UCMR-ADA este un organism pentru drepturile de autor ale compozitorilor de muzică, iar UPFR reprezintă producătorii de muzică, titulari ai fonogramelor/videogramelor. Prin urmare, fiecare dintre aceste organisme emite licențe în numele grupului pe care îl reprezintă. Acestea au și rolul de a colecta remunerațiile cuvenite și repartizarea acestora către titularii de drepturi. Deținerea unei singure licențe nu este suficientă, omiterea oricăreia dintre ele putând duce la sancțiuni.

2. Muzica în spațiile publice – care sunt taxele și sancțiunile prevăzute de lege?

Pentru a crea condiții mai bune clientelei lor și o atmosferă mai interesantă, persoanele care dețin afaceri în diverse domenii apelează la simțul auditiv prin intermediul muzicii. De aceea, aceștia trebuie să obțină o licență de utilizare a muzicii ambientale dacă vor să valorifice creațiile altora în baruri, magazine, restaurante sau alte spații publice. 

Află în continuare ce tipuri de licențe există, ce valabilitate au și cum se calculează valoarea acestora.

2.1. Licență de reproducere a muzicii și licență de difuzare a muzicii ambientale

Există două tipuri de licențe pe care trebuie să le obții de la organismele de gestiune colectivă prezentate mai sus. Una dintre acestea este licența de reproducere a muzicii, care se plătește către Uniunea Producătorilor de Fonograme din România. Cea de-a doua este licența de difuzare a muzicii ambientale (licența de comunicare publică a muzicii) și a operelor muzicale care se plătește către toate cele trei organisme. 

Pentru a înțelege mai bine care este diferența dintre cele două, iată un exemplu concret pe înțelesul tuturor. Atunci când cumperi un CD sau un MP3 și vrei să difuzezi muzică într-un spațiu comercial, ești obligat să soliciți licență de comunicare publică a muzicii și să plătești valoarea aferentă acesteia. Dacă vrei să realizezi un playlist pe suport optic (cd, memory stick, hard disk) pentru a-l utiliza ulterior în comunicarea publică, trebuie să soliciți licența de reproducere. Posturile de radio FM/AM/online și televiziunile de orice tip trebuie să solicite licență din partea UPFR.

Printre tipurile de licențe UPFR se numără: 

• Licența de comunicare publică și licența de reproducere a muzicii;
• Licența de comunicare publică a muzicii în scop ambiental;
• Licența de comunicare publică în scop lucrativ;
• Licența de reproducere a muzicii. 

Licențele de reproducere a muzicii nu sunt transferabile și pot avea o valabilitate de până la un an, existând și posibilitatea de a fi prelungite. Dacă nu se solicită prelungirea, acestea vor înceta de drept. Valoarea taxei de difuzare pentru muzică se stabilește în funcție de mai multe criterii, precum: 

• Categoria din care face parte firma;
• Suprafața utilă a fiecărui punct de lucru;
• Localizarea agentului economic: zonă urbană, turistică sau rurală.

2.2. Taxa de difuzare pentru muzică ambientală

Taxa pentru difuzarea muzicii ambientale se plătește lunar în data de 15 a lunii respective, iar la valoarea acesteia se adaugă și TVA-ul în vigoare. Cei care plătesc cele mai mari astfel de taxe sunt mall-urile, cazinourile și organizatorii de târguri din cauza suprafețelor foarte mari de care dispun. 

Valoarea taxelor se stabilește în funcție de mai multe criterii, precum tipul de activitate desfășurată, locația în care se află spațiul respectiv, urban, rural sau într-o stațiune turistică, și suprafața totală. Taxele lunare fără TVA pornesc de la aproximativ 50 de lei pentru toate cele trei organisme de gestiune colectivă pentru o suprafață de până la 100 mp într-o unitate de alimentație publică aflată în oraș sau într-o stațiune. Dar valoarea exactă a taxelor percepute pentru emiterea licenței este stabilită de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. 

Utilizatorul trebuie să achite taxa pentru fiecare spațiu deținut în parte. De asemenea, dacă o suprafață este utilizată pentru mai multe activități, taxa se va achita pentru fiecare activitate desfășurată. 

Taxa pentru muzică în spațiile publice se stabilește și în funcție de scopul în care este difuzată muzica. Aceasta poate fi folosită în scop ambiental pentru a asigura o atmosferă plăcută pentru clienți în baruri, restaurante, expoziții, târguri, magazine sau hoteluri. De asemenea, muzica este utilizată și în scop lucrativ, fiind indispensabilă în discoteci, cluburi, spectacole sau alte evenimente. 

Un alt lucru care trebuie menționat este faptul că hotelurile, restaurantele, barurile sau terasele care au în incinta lor televizoare prin care transmit public fonograme, videograme sau alte interpretări artistice trebuie să achite taxele aferente DACIN SARA, care reprezintă Drepturile de Autor în Cinematografie și Audiovizual – Societatea Autorilor Români din Audiovizual și UPFAR-ARGOA – Uniunea producătorilor de film și audiovizual din România. În prezent, acestea sunt colectate tot de către Uniunea Producătorilor de Fonograme din România. 

2.3. Sancțiuni pentru nedeținerea licenței pentru difuzarea muzicii

Cele mai frecvente unități comerciale care trebuie să obțină o licență pentru difuzarea muzicii sunt terasele, hotelurile, restaurantele, supermarketurile sau mall-urile, iar taxa se plătește în funcție de activitate și de suprafața care este utilizată pentru public. În cazul în care nu dispun de această licență înainte de a începe desfășurarea activității, administratorii pot primi amenzi mari de la autorități. 

Dacă un proprietar de afacere omite solicitarea unei licențe pentru difuzarea muzicii, organismul căruia nu i-a fost solicitată licența sau toate, dacă este cazul, pot cere acționarea în instanță a acestuia, obligându-l la plata unor despăgubiri. Așadar, dacă obții o licență de difuzare a muzicii ambientale doar de la un singur organism de gestiune colectivă, nu vei fi exonerat de posibilele sancțiuni pe care le-ai putea primi din cauza lipsei licențelor emise de celelalte organisme. De asemenea, utilizatorii pot plăti penalități pentru fiecare zi de întârziere la plata lunară a taxei de licență. 

Muzica este o resursă indispensabilă în orice împrejurare, indiferent că este ascultată acasă, în mediul privat, sau că este difuzată prin diverse mijloace în spațiile publice. Atunci când ieși în oraș și iei masa la un restaurant sau mergi la sala de fitness, muzica este pretutindeni pentru că este o plăcere să o asculți în orice situație. Ea reprezintă o bună metodă de relaxare, de distragere a atenției sau de bună dispoziție. 

Așadar, dacă deții un restaurant, un magazin sau o sală de fitness și vrei să transmiți muzică în localul tău, este important să obții licența pentru a putea transmite melodii protejate de drepturi de autor. În caz contrar, autoritățile te pot sancționa cu amenzi destul de mari pentru difuzarea muzicii în spații comerciale fără a deține licență sau autorizația necesară.

Sursa foto: pexels.com