Tempoul – Ce este și cum îl poți identifica?

Tempoul este o noțiune muzicală importantă, de care trebuie să țină cont orice muzician, fie el începător, fie avansat. Cu ajutorul acestuia, interpretul poate reda nuanțele cerute de către partitură – acesta este un lucru esențial când vine vorba despre a cânta corect, divers și într-un mod profesionist. Deși notele par a fi ingredientul principal în ceea ce privește frumusețea unei compoziții, de fapt, tempoul are un puternic impact asupra formei finale a piesei respective. 

În acest articol, vei afla ce este tempoul și cum îl poți identifica!

Cuprins

1. Tempoul – O caracteristică de bază a unei lucrări muzicale!

2. Categorii de tempo muzical – Câte denumiri clasice există?

1. Tempoul – O caracteristică de bază a unei lucrări muzicale!

Tempoul este viteza de interpretare a unei piese muzicale și se măsoară în bătăi pe minut (bpm). Acesta se poate regăsi la începutul partiturii, prin identificarea unor denumiri specifice (precum Adagio, Allegretto etc.), care indică modul în care ar trebui cântată bucata respectivă. De asemenea, măsura așezată la începutul portativului muzical poate oferi informații despre timpii în care se vor interpreta măsurile cu pricina. De exemplu, dacă piesa este scrisă într-o măsură de 4/4, acest lucru se înțelege astfel: fiecare măsură muzicală (distanța dintre două bare de măsură) va fi de 4 timpi (lungimea unei pătrimi). În așa fel, interpretul se va baza, în permanență, pe acest indicator temporal.

În secolul al XIX-lea, Johann Nepomuk Maelzel a inventat metronomul – un instrument care marchează intervalele egale de timp prin sunete specifice. Compozitorul Ludwig van Beethoven a fost primul care a folosit acest obiect, plasând apoi, în lucrările sale, indicații specifice despre folosirea acestuia în procesul de interpretare. Treptat, aceste metode au căpătat și alte forme, iar în secolul al XX-lea, compozitori renumiți au optat pentru a comunica doar timpul total în care trebuie să fie cântată piesa, lăsând la latitudinea muzicianului alegerea nuanțelor de tempo.

Uneori, însă, acest aspect poate fi influențat de către diverși oameni, în funcție de context și de rolul pe care îl au aceștia în ansamblul respectiv. De exemplu, într-o orchestră, dirijorul are libertatea de a-și impune viziunea asupra schimbărilor de tempo, care pot nuanța diferit modul de interpretare. De asemenea, în anumite genuri muzicale, precum cea populară, tradițională sau cea de fanfară, tempoul este impus și condus de către percuționiștii principali – cei care cântă la tobe sau alte instrumente de percuție.

Astfel, în funcție de cadrul în care te afli, dar și de caracteristicile muzicii pe care o interpretezi, te poți întâlni cu mai multe tempouri muzicale, care sunt ghidate de către cei care au această responsabilitate sau care sunt indicate pe suportul scris. 

2. Categorii de tempo muzical – Câte denumiri clasice există?

În muzica clasică au fost introduse, în secolele XVII-XVIII, denumiri specifice ale tipurilor variate de tempo. Acestea au fost inventate în italiană, fiindcă, pe vremea aceea, era o limbă comună, vorbită și înțeleasă de către majoritatea marilor compozitori. Ele au rămas până astăzi metode de identificare a tempoului și a respectivei maniere în care trebuie interpretată lucrarea muzicală. Deseori, acești indicatori oferă informații prețioase atât despre ritm și schimbările acestuia, cât și despre expresivitatea care îmbogățește interpretarea. 

Așadar, există mai multe categorii de tempo muzical, pe care le poți observa notate pe partiturile de muzică simfonică sau în manualele de specialitate:

Larghissimo – extrem de rar (<20 bpm)

Grave – rar, solemn (20-40 bpm)

Lento – rar, lent (40-60 bpm)

Largo – rar, general, larg (40-60 bpm)

Larghetto – rar, destul de larg (60-66 bpm)

Adagio – rar și ușor (66-76 bpm)

Adagietto – destul de rar (70-80 bpm)

Andante moderato – puțin mai rar decât Andante (70-80 bpm)

Andante – la pas, rar (76-108 bmp)

Andantino – puțin mai repede decât Andante (80-108 bpm)

Moderato – moderat (101-110 bpm)

Allegretto – repejor (dar mai încet decât allegro)  (102-110 bpm)

Allegro moderato – repede și moderat (116-120 bpm)

Allegro – repede (120-156 bpm)

Vivace – iute, vioi, plin de viață (156-176 bpm)

Vivacissimo – foarte repede și vioi (172-176 bpm)

Allegrissimo – foarte repede (172-176 bpm)

Presto – foarte repede (168-200 bpm)

Prestissimo – extrem de repede (> 200 bpm)

De asemenea există și alte cuvinte care pot exprima o schimbare sau o nuanță pe parcursul melodiei, chiar dacă tempoul muzical general este unul dintre cele de mai sus – noțiuni precum tempo primo (revenire la primul tempo), subito (brusc) și altele.

În concluzie, tempoul este un factor cu care te vei întâlni tot timpul în muzică, indiferent de instrumentul pe care îl practici. Acesta este unul dintre detaliile care pot face diferența dintre o piesă cântată la un nivel basic și una interpretată la nivel profesionist. Studiază toate aceste elemente care țin de teoria muzicală și pune-le în aplicare în permanență!

Sursă foto: pixabay.com