Alterațiile muzicale – Care sunt acestea și ce înseamnă?

Semnele de alterație sunt elemente de bază ale teoriei muzicale, reprezentând factori esențiali pe care trebuie să îi iei în considerare atunci când dorești să interpretezi sau să citești o partitură. Acestea fac parte din noțiunile importante pe care trebuie să le știi dacă practici muzica, fiindcă influențează în mod direct înălțimea sunetelor și tonalitățile întregii piese pe care o ai de cântat.

În acest articol, vei afla care sunt alterațiile muzicale și ce înseamnă acestea.

Cuprins

1. Alterațiile muzicale – Diezul, Bemolul, Becarul

2. Categorii de alterații muzicale

1. Alterațiile muzicale – Diezul, Bemolul, Becarul

Alterațiile sunt, prin definiție, semne convenționale care modifică înălțimea sunetului, urcând sau coborând nota respectivă. Acestea sunt extrem de des întâlnite în partituri și manuale, fiindcă au un rol esențial în ceea ce privește tonalitatea și armonia melodiei. Dacă ești începător, va fi simplu să le identifici, uitându-te pe claviatura unui pian – clapele de culoare neagră sunt întotdeauna note care conțin astfel de alterații. Pentru a înțelege care sunt posibilele semne care pot schimba caracteristicile unei note, este bine să cunoști câteva lucruri despre cele trei: diezul, bemolul și becarul.

  • Diezul

Diezul (notat ♯) are rolul de a urca înălțimea notei cu un semiton. Semitonul este cea mai mică distanță posibilă între două sunete – adică cel mai mic interval al unei scări sonore. Astfel, dacă, de exemplu, între nota Do și nota Re este distanță de 1 ton (echivalent cu 2 semitonuri), între Do și Do♯ este un interval de un semiton. 

Prin urmare, diezul modifică sunetul cu un semiton în urcare. Acesta este așezat, de regulă, lângă notă sau la începutul portativului. În limba engleză este utilizată denumirea de sharp.

  • Bemolul

Bemolul (notat ♭) influențează nota în mod opus față de diez – adică are rolul de a coborî înălțimea sunetului cu un semiton. Așadar, Si♭ se află la un interval de un semiton în jos față de Si. Acesta, de asemenea, se notează lângă nota pe care o influențează sau la începutul portativului. În limba engleză este numit flat.

  • Becarul

Becarul (notat ♮) nu acționează ca celelalte două semne de alterație, ci le aduce la normal pe cele anterioare. În consecință, el anulează toate efectele diezilor sau ale bemolilor și aduce nota la înălțimea ei de bază. Acesta se utilizează doar în interiorul măsurilor muzicale, lângă nota respectivă. În limba engleză este numit natural.

Double sharp sign

Uneori, în cadrul anumitor partituri poți observa un dublu diez (notat ) sau un dublu bemol (notat 𝄫). Acesta urcă sau coboară nota cu 2 semitonuri (=1 ton), sau cu 1 semiton – doar dacă urmează după o notă cu diez sau bemol. Totuși, acestea sunt mai rar întâlnite, mai ales dacă nu ai contact cu partituri sau interpretări profesioniste. Pentru cei care nu au studii muzicale și cunoștinte teoretice avansate, diezul, bemolul și becarul, sunt suficiente pentru a interpreta corect orice fel de melodie. Având aceste baze importante, te vei descurca, cu siguranță, atunci când vei fi pus în situația de a citi o partitură și de a o transpune în instrumentul pe care îl practici.

2. Categorii de alterații muzicale

Toate alterațiile muzicale se împart în 2 categorii de bază:

  • Alterații accidentale

Alterațiile accidentale sunt cele enumerate deja – diezul, bemolul și becarul. Ele se caracterizează prin faptul că se scriu înaintea fiecărei note, având efect doar în cadrul măsurii muzicale respective, până la apariția barei de măsură (care marchează încheierea măsurii muzicale). Totuși, există și o excepție – efectul se poate extinde și în măsura următoare, dacă există un legato de prelungire între măsuri.

  • Alterații constitutive

Acestea se caracterizează prin locul în care sunt trecute – după notarea cheii muzicale (cea aflată la începutul portativului). Ele alcătuiesc ceea ce se numește armură și au rolul de a indica elementele sonore specifice partiturii respective. Astfel, la cheie pot fi trecuți atât diezi, cât și bemoli, pe anumite note (spații sau linii) de pe portativ. Efectul lor este valabil pentru toate notele indicate, pe tot parcursul melodiei, indiferent de octave. Așadar, dacă, de exemplu, la cheie este trecut Re♯, acest lucru presupune că, la fiecare întâlnire cu nota Re, ea trebuie să fie cântată ca Re♯. Armura existentă poate fi modificată temporar, prin alte alterații, sau prin apariția unei noi armuri. 

Așadar, alterațiile muzicale sunt semne grafice care acordă noi caracteristici notelor muzicale existente în partitură și de care trebuie să ții cont neapărat pentru a interpreta piesa într-o manieră corectă. Nu contează dacă ești la un nivel începător, intermediar sau avansat – diezul, bemolul și becarul sunt extrem de des întâlnite și reprezintă unele dintre notațiile muzicale de bază.

Sursă foto: shutterstock.com

Sincopa muzicală: unul dintre secretele ritmului

Asculți un trio de jazz sau trupa preferată, când, deodată, observi că se pierde ritmul. În timp ce cântăreții par că știu ce fac, tu te întrebi ce se întâmpla cu bătăile muzicii. 

Cel mai probabil, cântecul se abate de la structura ritmică anostă și intră pe tărâmul sincopei.

Conceptul de sincopa muzicală este, la baza, unul destul de simplu. În plus, fără acesta, muzica poate deveni un ritm monoton.

Citește în continuare pentru o introducere în lumea sincopelor și află cum să-ți dezvolți urechea pentru această tehnică.

Cuprins

1. Ce este sincopa muzicală?

1.1 Unde o găsești? 

1.2 Cum o identifici? 

2. De ce să înveți sincopele muzicale?

2.1 Cânți muzica preferată cu ușurință

2.2 Adaugi un element interesant muzicii 

2.3 Va fi mai ușor să creezi versuri și să le cânți 

2.4 Doi iepuri deodată – înveți automat și poliritmurile

3. Exemple de sincope muzicale

1. Ce este sincopa muzicală?

Definiția din dicționar arată că sincopa muzicală este “efectul ritmic, cu caracter dinamic, obținut prin mutarea accentului unei măsuri de pe timpul tare pe cel slab anterior”.

Mai simplu de înțeles, sincopa este secretul unor ritmuri complexe și interesante, care adaugă imediat acel ceva al muzicii. Încă de la începuturi, muzicienii din aproape toate genurile au încercat această tehnică, recunoscând că, atunci când te joci cu valorile ritmice, se pot întâmpla lucruri grozave. 

Atunci când numeri, există, în mod natural, un accent dinamic pe timpi. Gândește-te la “1 și 2 și 3 și 4”. Un ritm sincopat va omite, deseori, accentul sau îl va deplasa. Astfel, bătăile slabe devin puternice, iar cele puternice sunt mai puțin accentuate.

1.1 Unde o găsești?

Conceptul poate fi aplicat oricărui stil muzical, fie că mixezi un beat dance, cânți jazz sau că faci parte dintr-o trupă de indie rock. Adesea, sincopele sunt elemente distinctive ale unor genuri precum latino, jazz și funk.

De fapt, oriunde există ritm, există potențial de sincopare. Poate fi inclusă chiar și în dans, prin includerea unui pas mai puternic pe o bătaie slabă.

1.2 Cum o identifici?

Când asculți o piesă, de multe ori, ajungi să bați în mod inconștient ritmul cu piciorul. Acum, fii atent: măsurile accentuate sunt atunci când piciorul atinge podeaua sau când este în aer? 

Dacă este în aer, cel mai probabil, melodia se abate de la ritmul obișnuit. De fapt, dacă piciorul face altceva decât lovirea podelei pe notele accentuate, este posibil să auzi un ritm sincopat. Acest lucru înseamnă că timpii tari sunt transformați în unii slabi. 

2. De ce să înveți sincopele muzicale?

Dacă rămâi la ritmuri liniare și stricte, renunți la o parte foarte distractivă a muzicii. Află de mai jos câteva motive pentru care ar trebui sa înveți sincoparea.

2.1 Cânți muzica preferată cu ușurință

În zilele noastre, mare parte din muzica preferată include sincope. Învățarea structurilor ritmice care stau la baza acestor melodii te va ajuta să le cânți fără probleme. 

2.2 Adaugi un element interesant muzicii

Efectul neprevăzut al acestei tehnici va duce muzica ta de la nivelul de sunet “acceptabil” la “extraordinar”. Nu subestima importanța sincopelor în crearea unor ritmuri deosebite și unice. Gândește-te doar că genuri complexe precum funk, jazz și latino nu ar exista fără acestea.

2.3 Va fi mai ușor să creezi versuri și să le cânți

În mod normal, vorbirea este mai nuanțată, cu silabe accentuate, care se încadrează pe șaisprezece note, treizeci și două și, în general, între măsuri.

Dacă ai niște versuri în minte, încearcă să creezi un instrumental cu sincope care să se potrivească cu silabele accentuate ale cuvintelor cântate.

2.4 Doi iepuri deodată – înveți automat și poliritmurile

Dacă înveți sincopele, vei reuși să înțelegi una dintre metodele cele mai greu de stăpânit  din teoria muzicii: poliritmurile. 

Acestea constau în redarea simultană a mai multor ritmuri diferite. Astfel, oferă o experiență a sunetului nemaipomenită și sunt un bun exercițiu de ascultare pentru orice cântăreț. Dacă poți identifica poliritmurile, înseamnă că ai înțeles și sincopele!

3. Exemple de sincope muzicale

Există mai multe moduri în care poți să deplasezi, să adaugi sau să omiți bătăi pentru a schimba ritmul muzicii.

Iată câteva exemple dintre cele mai populare și simple metode: 

  • egale: unul dintre cele mai simple tipuri, fiind omniprezent în muzica western.  În cazul acestora, valorile ritmice au un număr egal de bătăi (2/2, 2/4 și 4/4). În mod normal, măsurile pare sunt accentuate. Dacă vrei să adaugi ceva în plus, pune accentul pe bătăile 2 și 4. Ritmul nu se schimba, însă dinamica accentelor da, redând, astfel, un alt sunet;
  • suspendate: măsurile tari sunt “mascate”, printr-un legato de prelungire, accentul picând pe măsura slabă. Astfel, deși, din punct de vedere tehnic, bătaia puternică încă există, aceasta nu se mai aude;
  • prin omitere: în cazul acesteia, o măsură este complet omisă, aceasta nefiind deplasată sau separată, ci înlocuită de o pauză;
  • între măsuri: acestea pot fi descrise ca o aparentă deplasare în ritm, care apare atunci când notele accentuate cad între măsuri. Se obține prin mutarea măsurii cu o jumătate de bătaie, astfel încât prima notă să fie doar jumătate de măsură. Sunt foarte populare în muzica pop și rock.

Prin urmare, dacă nu-ți dorești ritmuri plictisitoare și monotone, procedeul sincopării, cu siguranța, va da muzicii tale un aer interesant și atractiv. 

Sursa foto: unsplash.com 

Pauzele muzicale – Cum funcționează acestea și care este rolul lor?

Pauzele muzicale, numite “fermate” în limba italiană – termen ce provine de la verbul “fermare”, care înseamnă a sta, a se opri – au un rol crucial în compoziția oricărui portativ. Fără aceste elemente, muzica, așa cum o cunoaște toată lumea, nu ar mai suna la fel. 

Rolul acestor pauze este acela de a lungi sau de a opri notele muzicale în dreptul cărora sunt poziționate, ceea ce ajută la fluidizarea liniei melodice. După cum spune și o veche vorbă, câteodată este nevoie de liniște pentru a auzi cu adevărat sunetul.    

Cuprins

 1. Care este rolul pauzelor muzicale?

 2. Tipuri de pauze muzicale

1. Care este rolul pauzelor muzicale?

Încă de la prima utilizare a pauzelor muzicale, în secolul al XV-lea, acestea au revoluționat modul în care se compunea un portativ până în acel moment. Ele au venit ca un răspuns firesc la problema prelungirii sau a opririi unei note muzicale, care, până atunci, nu fusese soluționată într-un mod concret și universal valabil în domeniul muzicii. 

Deși lungimea acestor pauze muzicale este lăsată la latitudinea dirijorului, ele sunt totuși încadrate în câțiva parametri recunoscuți la nivel internațional. O pauză de acest gen poate fi introdusă oriunde în interiorul portativului, acest lucru depinzând de fapt de creativitatea fiecărui compozitor.

Pauza muzicală își poate face apariția la sfârșitul unei piese sau chiar în mijlocul acesteia. Ea poate fi urmată de un moment de liniște sau de o altă succesiune de note. În situația în care o asemenea pauză este poziționată deasupra unei note muzicale, aceasta are rolul de a-i prelungi durata normală. În acest gen de situații, totul depinde de imaginația compozitorului și de capacitatea de transmitere a unei emoții care stă în întregime în mâinile dirijorului. 

Pauzele muzicale poartă mai multe denumiri, în funcție de țară, cele mai populare fiind cele provenite din zonele cu o bogată tradiție în muzică. În limba italiană, pe lângă “fermata”, pauzei muzicale i se mai spune și “corona”, în franceză aceasta este denumită “point d’orgue”, în limba germană poartă numele de “fermate”, în spaniolă este cunoscută ca un “calderón”, iar în portugheză ca “suspensão”. În rândurile ce urmează, vei afla mai multe informații despre toate tipurile de pauză folosite în compozițiile muzicale. 

2. Tipuri de pauze muzicale

Când vine vorba despre pauze în domeniul muzicii, nu se poate să nu îți zboare gândul la notele muzicale, deoarece acestea sunt legate unele de altele, fără excepție. O pauză muzicală nu poate exista fără o notă muzicală, între aceste două elemente existând o relație de interdependență. 

Valoarea unei astfel de note exprimă durata unui sunet aferent, iar o pauză muzicală reprezintă durata tăcerii (de liniște) în muzică. Fiecare valoare are o pauză, iar aceasta din urmă va purta numele ei. 

După cum se poate observa și în cele menționate mai sus, pauzele muzicale pot fi de mai multe tipuri. Acestea sunt exprimate în timpi și, în funcție de durata lor, sunt: pauza de doi timpi, pauza de patru timpi, pauza de optime și pauza de șaisprezecime. 

În funcție de numele fiecărei pauze, aceasta va avea un moment de stopare corespunzător pentru doi timpi, patru timpi, o optime de timp sau o șaisprezecime de timp. Pauzele muzicale care fac referire la acești timpi sunt cel mai des întâlnite, motiv pentru care orice elev de la o școală de muzică va învăța astfel de noțiuni elementare încă din clasele primare. 

Pentru pasionații de muzică, indiferent dacă unii dintre ei preferă pianul, vioara, chitara sau orice alt instrument, nu există nimic mai frumos decât a compune sau a interpreta o piesă care să transmită publicului o parte dintre trăirile și emoțiile lor. De altfel, muzica este cel mai eficient mod prin care artistul poate comunica cu cei care îi ascultă compozițiile, exprimându-și sentimentele cu ajutorul unor note muzicale. 

Fără muzică, viața de zi cu zi ar fi, cu siguranță, diferită, iar cei mai mulți dintre oameni nu își pot imagina cum ar fi să fie privați de melodiile și de artiștii lor preferați. Muzica face parte din rutina cotidiană, în mod cert, iar muzicienii talentați, care se dedică acestei arte, merită să fie apreciați. 

Sursa foto: Shutterstock.com

Pianiști celebri – Cine sunt considerați a fi cei mai mari pianiști din istorie?

Pianul este un instrument extraordinar, care are o istorie îndelungată. Datorită acestuia, au luat naștere numeroase compoziții și piese, scrise și interpretate de muzicieni celebri, care au trecut testul timpului și sunt cântate și astăzi pe marile scene ale lumii. Însă, de-a lungul acestei lungi perioade, câțiva interpreți s-au remarcat prin virtuozitatea cu care cântau.

În acest articol vei afla cine sunt considerați a fi cei mai mari pianiști din istorie.

Cuprins

1. Pianiști celebri de origine străină

2. Pianiști celebri de origine română

1. Pianiști celebri de origine străină

În general, muzicienii extrem de cunoscuți și în prezent, indiferent de perioada istorică în care au trăit și au activat, au practicat mai mult de un instrument muzical. Însă, cei care au ieșit în evidență prin talentul lor de a cânta la pian, au devenit celebri datorită acestuia. 

Iată câțiva dintre cei mai buni pianiști din lumea muzicală, de-a lungul istoriei sale:

  • Ludwig van Beethoven

Ludwig van Beethoven a fost un muzician de origine germană, născut în anul 1770. La vârsta de 10 ani ia primele lecții de muzică, la inițiativa tatălui său, care vedea în fiul său un copil-minune, un al doilea Mozart. Astfel, este remarcat de către profesorul lui și este trimis la Viena, pentru a se pregăti cu însuși Wolfgang Amadeus Mozart și, mai apoi, și cu alți compozitori celebri, precum Joseph Haydn sau Antonio Salieri. Beethoven reușește să se remarce în rândurile aristocrației vieneze și devine un faimos și virtuoz pianist.

  • Wolfgang Amadeus Mozart

Wolfgang Amadeus Mozart s-a născut în anul 1756, la Salzburg, și este unul dintre cei mai cunoscuți compozitori de muzică clasică. Totuși, până să devină celebru pentru acest aspect, el a ieșit în evidență prin geniul său muzical, apărut la vârsta de 5 ani – când a compus primele piese pentru pian. În 1792, tatăl său decide să îl ducă pe micul Mozart în turneu prin Europa, pentru a arăta talentul pe care îl are. Treptat, acesta a creat numeroase opere (aproximativ 626 în total) care sunt extrem de cunoscute și apreciate. 

  • Frédéric Chopin

Frédéric Chopin s-a născut în Polonia, în anul 1810. Acesta a luat primele lecții de pian de la sora sa mai mare, iar la vârsta de 7 ani era deja compozitorul a două poloneze. A devenit un copil muzician extrem de cunoscut, atât datorită calităților sale ca pianist, cât și celor de compozitor. Este cunoscut mai ales pentru faptul că toate compozițiile sale conțin partituri pentru pian – solo sau împreună cu alte instrumente de orchestră.

2. Pianiști celebri de origine română

De-a lungul timpului, au existat țări care au dat naștere unor personalități legendare în lumea muzicală – precum Italia, Germania sau Austria. Însă, există și pianiști români care au ieșit în evidență datorită calităților lor extraordinare de interpretare și compoziție, câștigând un loc important în elita mondială:

  • Dinu Lipatti

Dinu Lipatti este considerat a fi cel mai bun pianist român. Acesta s-a născut în anul 1917, la București, într-o familie pasionată de muzică – mama sa era pianistă, tatăl său era violonist, iar nașul său era chiar însuși George Enescu. La vârsta de 4 ani, Dinu Lipatti a învățat primul său preludiu de Bach, urmând, mai apoi, să studieze și să compună numeroase opere muzicale. Astfel, talentul lui a devenit evident, iar geniul său l-a propulsat printre numele cele mai cunoscute din Europa. 

  • Dan Grigore

Dan Grigore este cunoscut ca fiind unul dintre pianiștii celebri contemporani, de origine română. La vârsta de 3 ani a început să cânte la acest instrument, pentru ca, mai apoi, la 6 ani, să ia lecții la nivel profesionist, urmând să-și continue studiile, atât în țară, cât și în străinătate. Cariera sa muzicală a luat amploare rapid, iar el a câștigat numeroase premii, care l-au situat printre cei mai apreciați muzicieni ai perioadei contemporane.

Astfel, există o multitudine de pianiști faimoși care au contribuit pozitiv la evoluția muzicii, prin geniul și talentul lor. În funcție de epoca din care au făcut parte, compozițiile și interpretările lor se ramifică, având nuanțe, caracteristici și structuri diferite. Însă, ceea ce le unește pe toate acestea este dragostea pentru pian – considerat a fi regele instrumentelor – și pasiunea pentru muzică.

Sursă foto:  pixabay.com

Muzica pop – află istoria, caracteristicile și artiștii reprezentativi ai celui mai iubit gen muzical!

Îmbrățișată de publicul larg și dezaprobată de anumiți critici pretențioși, muzica pop este omniprezentă în topuri încă din anii ‘50. Deși este blamat pentru dimensiunea lui comercială, acest gen a reprezentat un refugiu și o modalitate de a se distra pentru numeroase generații. Cântecele pop, cu o structură simplă și teme ce abordează subiecte din viața cotidiană, au cucerit cu ușurință tineri, îndrăgostiți sau rebeli. 

În articolul de mai jos, vei afla prin ce se caracterizează muzica pop, istoria sa și artiști reprezentativi renumiți, ale căror hituri sunt ascultate pe repeat și astăzi. 

Cuprins

1. Muzica pop – ce este, când a apărut și cum a evoluat

2. Muzica pop și influențe din alte stiluri

2.1. Muzica dance pop

2.2. Muzica pop rock

2.3. Muzica folk pop

2.4. Muzica indie pop

2.5. Muzica electro pop

3. Muzica pop românească – trupe și cântărești faimoși 

4. Muzica pop internațională – cei mai reprezentativi artiști

4.1. Regele și regina muzicii pop

4.2. Alți artiști internaționali

1. Muzica pop – ce este, când a apărut și cum a evoluat

Muzica pop, în forma sa întâlnită astăzi pe canalele de comunicare în masă, a apărut în anii ‘50 în SUA și Marea Britanie. Termenul “pop” a rezultat din prescurtarea cuvântului “popular”, o categorie ce include numeroase genuri muzicale. 

Spre deosebire de această clasă, muzica pop se referă la o subcategorie mai restrânsă, cu trăsături specifice. A apărut ca un termen ce descria genul rock&roll și pe cele influențate de acesta. Reprezentând un concept opus melodiilor clasice, destinate elitelor, popul este realizat pentru publicul larg. 

Către finalul anilor ‘60 se produce o scindare, iar muzica pop devine opusul rock&roll-ului. Dacă cel din urmă țintea către autenticitate și originalitate, celălalt este considerat comercial, efemer și accesibil. Criticii spun adesea că acest gen este creat cu scopul de a genera profit, însă nu poartă amprenta vreunei ideologii sau a unor fenomene sociale. 

Într-adevăr, muzica pop este creată cu scopul de a fi placul unui public general și nu al unei nișe. Nu este o subcultură, spre deosebire de alte categorii muzicale, iar accentul cade pe tehnică, mai degrabă decât asupra originalității, calităților și mesajului artistic. De aceea, cele mai importante aspecte sunt înregistrarea, producția, tehnologia utilizată și ritmurile dansante, spre deosebire de alte stiluri, care se bazează pe prestațiile live. 

Alte voci consideră că muzica pop are meritul de fi locul de întâlnire al mai multor genuri, iar abordarea unor teme inspirate din experiențe și emoții puternice are valoarea sa. Cântecele au, în medie, o durată de 2,5 până la 3,5 minute, un ritm constant și dansant și o structură simplă tradițională, alcătuită din strofe și refrenuri. Acompaniamentul este și el limitat, toate aceste caracteristici propulsând stilul în mainstream. Cel mai des utilizat instrument este chitara, fiind însoțită adesea de bass, pian, tobe, amplificatoare, orgă sau pian digital și voce. 

În anii ‘50, rock&roll-ul a înlocuit muzica swing și soliștii cu voci joase și emoționante. La nivel internațional, Statele Unite ale Americii și Marea Britanie au dominat scena muzicală pop. Printre primii interpreți ai acestui gen se numără Elvis Presley, The Beatles sau The Rolling Stones. Cu toate acestea, artiști locali au influențat, de asemenea, producțiile din regiunile lor. De exemplu, pe lista muzicienilor din curentul Europop se află ABBA, Ace of Base, Modern Talking, Aqua, Roxette etc. 

Avântul acestui gen a venit odată cu apariția chitarei electrice, inventată de către Leo Fender. În plus, transistorul radio a făcut ca muzica pop să devină accesibilă oamenilor în case și mașini. 

Elvis Presley a marcat finalul anilor ‘50 și începutul anilor ‘60, însă a fost ușor prins din urmă de către formația The Beatles, membrii acesteia fiind printre primii artiști care își scriau singuri materialele, tendință ce supraviețuiește până astăzi. De asemenea, reprezentativi pentru această perioadă sunt Tommy Steele, Frank Sinatra, Bing Crosby, Dean Martin, Peggy Lee, Bill Haley and his Comets, iar în Europa, Mario Lanza. Tot în anii ‘60 se lansează și nume precum The Beach Boys, The Who, The Bee Gees, Cat Stevens, The Supremes

Începând cu 1970, influența celor de la The Beatles își face simțită prezenta din ce în ce mai tare, însă rock&rollul începe să meargă pe un traseu diferit de muzica pop. The Carpenters, ABBA, Donna Summer, The Bee Gees, Billy Joel, Elton John, Genesis sunt numele care marchează această decadă. Muzica celor patru membri Beatles a fost sursă de inspirație pentru multe curente, de la Glam Rock (cu David Bowie ca reprezentant), până la punk. 

Anii ‘80 au fost marcați de o multitudine de subcategorii ale genului pop, iar dintre artiști se remarcă Michael Jackson și Madonna, ca lideri ai generației lor, Prince, Cher, Tina Turner, Tiffany, Kylie Minogue, Janet Jackson, Wham! și George Michael, Olivia Newton-John, Duran Duran, Lionel Richie, Cyndi Lauper, Whitney Houston, Phil Collins, Laura Branigan, Talking Heads, Eurythmics și The Bangles. Un aspect important al acestei perioade a fost apariția videoclipului ca mijloc de expresie și promovare. La acest fapt a contribuit în mare măsură lansarea canalului de televiziune MTV. De remarcat în această etapă este că MTV a reprezentat o platformă prin care vocile afro-americane s-au putut face auzite publicului larg. De asemenea, Michael Jackson și Madonna s-au folosit de acest mijloc pentru a pune accent pe dimensiunea vizuală a identității lor artistice. 

În anii ‘90, cel mai popular format a devenit trupa alcătuită din băieți, “boy band” în engleză: Take That, Backstreet Boys (cea mai de succes formație de băieți), *NSYNC, Boysone, Westlife. Variantele feminine nu au întârziat să apară, în frunte cu Spice Girls, dar au dispărut la fel de repede. Din acest val de trupe, ca acte solo, s-au desprins Robbie Williams și Justin Timberlake. Către finalul decadei, devin tot mai populare solistele, “pop princesses”, printre acestea numărându-se Britney Spears, Christina Aguilera, Jessica Simpson, Mandy Moore sau Kylie Minogue. Anul 1999 aduce sub lumina reflectoarele artiștii latino: Ricky Martin, Jennifer Lopez, Thalía, Luis Miguel, Shakira, Enrique Iglesias, Paulina Rubio sau Marc Anthony.

Odată cu anii 2000, atenția se îndreaptă către Anastacia, Backstreet Boys, Beyoncé Knowles, Black Eyed Peas, Britney Spears, Christina Aguilera, Ciara, Jessica Simpson, Ashlee Simpson, Hilary Duff, Lindsay Lohan, Kelly Clarkson, Gwen Stefani, Mya, Justin Timberlake, Nelly Furtado, Shakira, NSync, Pussycat Dolls și Usher. Influențele din hip-hop și r&b sunt din ce în ce mai evidente în hiturile acestor ani. 

Anii 2010 sunt marcați de apariția platformelor de streaming, precum Youtube, Spotify, și Apple Music. Apar noi nume pe scenele internaționale, iar stilul pop include printre artiști personalități dintre cele mai diverse, de la Beyoncé, P!nk, Kelly Clarkson până la Taylor Swift, Lana del Rey, Lorde, Ariana Grande, Selena Gomez, Adele, Katy Perry, Lady Gaga sau Birdy. De asemenea, merită menționați Bruno Mars, Ed Sheeran, Shawn Mendes, One Direction, Sam Smith, Lily Allen, Ellie Goulding. Majoritatea acestora intră sub umbrela categoriei indie pop.

În România, muzica pop se suprapune pentru mai multe decenii cu cea rock și poartă adesea denumirea de “muzică ușoară”, care se referă la compoziții dedicate divertismentului, fără mari pretenții artistice. Din cauza regimului dictatorial, termenul “rock” era indezirabil, însă genul își făcea deja simțită prezența încă din anii ‘60. Aceeași separare care a avut loc pe scena internațională se întâmplă și pe plan local. 

Astfel, printre cei mai cunoscuți artiști de muzică ușoară din anii comunismului se numără Aurelian Andreescu, Luigi Ionescu, Elena Cârstea, Mirabela Dauer, Corina Chiriac, Horia Moculescu, Margareta Pâslaru, Stela Enache, Gică Petrescu, Dan Spătaru, Angela Similea și Aura Urziceanu, cunoscută pentru repertoriul puternic influențat de jazz

Odată cu anii ‘90, câștigă teren cântăreți mai tineri, precum Horia Brenciu, Andra, Delia Matache, Smiley, Aurelian Temișan, Gabriel Cotabiță, Silvia Dumitrescu, Oana Sârbu, Mădălina Manole, Cătălin Crișan, Monica Anghel, Luminița Anghel, Adrian Enache și Loredana.

2. Muzica pop și influențe din alte stiluri

Din dorința de a crea un produs ce “prinde” la public, de-a lungul timpului, creatorii de muzică pop au împrumutat elemente din alte genuri: rock și r&b în anii ‘50, hip-hop în anii ‘80, jazz între 1920 și 1950, electronic, folk sau country. În continuare, vei afla mai multe despre câteva dintre subtipurile de pop, în funcție de aceste influențe.

2.1. Muzica dance pop

Avându-și originile la începutul anilor ‘80, această subcategorie a fost creată pentru a fi difuzată în special în cluburi de noapte, dar și în emisiunile radio. Este caracterizată de ritmuri intense, optimiste, dar simple ca structură și versuri, ușor de reținut și care poartă amprenta producătorului. Cei mai notabili artiști din zona dance pop sunt Madonna, Cher, Kylie Minogue, Britney Spears, Christina Aguilera, Backstreet Boys, Michael Jackson, Janet Jackson, Rihanna, Taylor Swift, Katy Perry și Lady Gaga

2.2. Muzica pop rock

Genul pop-rock aduce cu el multe controverse, din cauza originii comune a celor două stiluri care se întrepătrund. Cu toate acestea, experții cad de acord asupra caracteristicilor acestui gen: conținut accesibil și efemer, de tip liric, elemente rock&roll rafinate prin producție. Criticii îl văd ca pe ruda mai comercială și mai puțin autentică a muzicii rock. Lista artiștilor îi include pe Maroon 5, P!nk, Kelly Clarkson, Coldplay, U2, Alanis Morissette, The Cardigans, The Killers, Robbie Williams, Hilary Duff, The Cranberries.

2.3. Muzica folk pop

Un stil de muzică foarte subtil, fără notele intense ale chitarelor rock-folk, acesta se îndreaptă spre aranjamentele de tip pop, uneori acustice, ce inspiră intimitate, iar printre artiștii reprezentativi pentru acest curent se numără Tracy Chapman, Joni Mitchell, Leonard Cohen și Bob Dylan.

2.4. Muzica indie pop

Termenul “indie” provine din prescurtarea cuvântului “independent” și se referă la producția independentă a materialului artistic, fără sprijinul unei case de producție sau a unui studio. Instrumentele centrale sunt vocea și chitara, iar cel mai interesant aspect este faptul că acest gen de muzică nu poartă amprenta procesării tehnologice, ci se bucură de un sunet natural. Cântecele sunt armonioase, mai puțin abrazive și nu sunt marcate de angoasă, așa cum se întâmplă în cazul indie rock. Cei care au dat startul acestui trend sunt cei de la The Velvet Underground, iar lista continuă cu Belle and Sebastian, MGMT, Fiona Apple, Bastille, Birdy, Björk, CHVRCHES, Billie Eilish, Regina Spektor etc.  

2.5. Muzica electro pop

La intersecția genului pop cu muzica electronică se regăsește o categorie marcată de prezența sintetizatorului, printre celelalte instrumente. Deși primele cântece își fac apariția încă din anii ‘80, datorită unor muzicieni precum Afrika Bambaataa,Yellow Magic Orchestra, Kraftwerk sau Madonna, artista Billie Eilish reușește să se impună ca lider al acestei subcategorii, la finalul anilor 2010. 

3. Muzica pop românească – trupe și cântărești faimoși

Spre deosebire de muzica internațională, cea românească a suferit de pe urma cenzurii, ca orice altă ramură artistică, în timpul comunismului, însă există creații de o mare sensibilitate, care emoționează atât publicul în vârstă, cât și tinerele generații. 

  • Aura Urziceanu 

Printre cele mai apreciate cântărețe și compozitoare, atât de către critici, cât și de către publicul larg, se numără Aura Urziceanu. Considerată una dintre cele mai autentice voci de jazz de talie internațională, Aura începe să studieze vioara încă de la vârsta de 5 ani. Absolvă clasa de canto, categoria muzică ușoară, la Școala Populară de Artă din București și debutează în anul 1959 la Radiodifuziunea Română. 

După ce înregistrează succese pe plan național, cântăreața are parte de aprecierea publicului internațional, apărând pe scena Carnegie Hall alături de pianistul Duke Ellington. De asemenea, va cânta alături de alte nume faimoase, precum Ella Fitzgerald și Quincy Jones.

  • Angela Similea

Fiind unul dintre cele mai importante nume din muzica românească ușoară în anii ‘70-’80, Angela Similea a fost influențată de Maria Tănase în alegerea carierei. Este considerată cea mai iubită cântăreață a acestui gen din România, după o serie lungă de aprecieri în cadrul festivalurilor naționale și internaționale. Cu o voce distinctă, ușor de recunoscut, descrisă ca fiind cristalină, profundă și vibrantă, Angela Similea interpretează melodia “Să mori de dragoste rănită”, votată de publicul românesc “melodia secolului al XX-lea”.

  • Loredana Groza

Loredana debutează în anul 1988 cu albumul “Bună seara, iubito”, pe care este înregistrată și piesa cu același nume, cenzurată în timpul comunismului. În copilărie, cântăreața a fost pasionată de literatură și a studiat vioară și balet. Este cea mai tânără participantă și câștigătoare din istoria Festivalului de Muzică Ușoară de la Mamaia și lansează în anii următori mai multe șlagăre. Realizează turnee atât la nivel național, cât și internațional, și colaborează cu televiziuni din străinătate. 

Loredana își conturează și o carieră în domeniul cinematografic, jucând în filme precum “Paradisul în direct”. Printre cele mai cunoscute albume ale artistei se numără “Un buchet de trandafiri”, “AromAroma”, “Agurida”, “Zaraza – vânzătoarea de plăceri”, “Diva Inamorata” și “Zig Zagga Extravaganza”.

  • Smiley

Andrei Tiberiu Maria, cunoscut sub numele de scenă Smiley, a făcut parte din trupa Simplu, iar în prezent este cântăreț și compozitor. De asemenea, este cunoscut pentru activitatea de producător și prezentator de televiziune. Ca artist solo, reușește să câștige un disc de aur și să fie premiat pentru cel mai bun album la Romanian Music Awards. Are propria casă de producție și sprijină numeroși artiști români, producând șlagăre pentru nume mari din industrie: Loredana, Andra, Delia, sau Elena Gheorghe. 

  • Andra

Considerată una dintre cele mai bune voci românești alte tuturor timpurilor, Andra s-a bucurat de succes în plan muzical încă de la vârste fragede. La 14 ani începe înregistrările pentru albumul său de debut, care a avut un succes impresionant, iar cântăreața este este nominalizată în cadrul Premiilor Industriale muzicale Românești, inclusiv la secțiunea Pop, primind premiul pentru cel mai bun debut. Este absolventă a Facultății de Psihologie Muzicală, la Universitatea Spiru Haret. În ani care au urmat debutului, a reușit să strângă numeroase premii pentru cântecele, albumele și videoclipurile sale.

4. Muzica pop internațională – cei mai reprezentativi artiști

Așa cum reiese din istoria muzicii pop, aceasta este rezultatul eclectic al îmbinării mai multor stiluri. Cu toate acestea, melodiile pop sunt ușor de recunoscut, printre acestea numărându-se șlagăre care rămân în istoria muzicală universală.

4.1. Regele și regina muzicii pop

Dintre numele de talie internațională, două rămân ca repere incontestabile pe scena pop. Denumiți “Regele și regina muzicii pop”, Michael Jackson și Madonna au reușit să hipnotizeze publicul ani de-a rândul, fără să fie ocoliți de controverse și reinventându-se cu fiecare album lansat. 

  • Michael Jackson

Reușind să se exprime prin intermediul muzicii, dansului, videoclipurilor și modei, Michael Jackson este prezent în industrie încă de la vârsta de 6 ani, alături de formația Jackson 5. Debutează solo în 1971 și devine o figură importantă în timpul anilor ‘80. Câstigător al numeroase premii Grammy, artistul începe să abordeze teme sociale, precum integrarea rasială, ecologismul, lupta împotriva nedreptății sociale. “Thriller” este albumul cu cele mai mari încasări din toate timpurile, iar Michael este cel mai premiat artist din istoria muzicii pop. 

  • Madonna

Recunoscută pentru testarea limitelor muzicii pop și pentru show-urile vizuale pe care le oferă în timpul concertelor, Madonna se lansează în anul 1982 cu albumul ce îi poartă numele. În continuare, aduce pe piață o serie de producții muzicale distinse cu premii extraordinare și abordează în cântecele sale teme incomode, de natură socială, politică, sexuală sau religioasă. Conform Guiness World Records, este artista cu cele mai mari încasări ale tuturor timpurilor. Pe lângă cariera muzicală, Madonna primește Globul de Aur, la secțiunea cea mai bună actriță, pentru rolul din filmul “Evita”. Este adesea citată ca sursă de inspirație de către numeroși muzicieni. 

4.2. Alți artiști internaționali

Lumea muzicii pop a cunoscut, încă de la începuturi, numeroase figuri proeminente, care s-au impus prin stilul și personalitatea lor, prin temele abordate, contrazicând astfel clișeul superficialității acestui gen, dar și prin activitatea desfășurată în afara scenei.

  • Lady Gaga

Artista și-a început cariera în adolescență, cântând în baruri și, mai apoi, a renunțat la studii pentru a începe să profeseze. În 2007 ajunge să fie cunoscută datorită albumului “The Fame”, ce include single-urile “Just Dance” și “Poker Face”. A continuat să experimenteze diverse stiluri, de la techno-pop la soft rock. Este singura femeie care a reușit să fie câștigătoare a premiilor Oscar, Grammy, BAFTA și Globul de Aur într-un singur an. Este una dintre cântărețele cu cele mai mari venituri din istorie și deține mai multe recorduri mondiale A fondat organizația non-profit Born This Way Foundation și este cunoscută pentru eforturile sale filantropice.

  • Elton John

Născut în 1947, John a învățat să cânte la pian încă de mic, acesta fiind instrumentul care îl va consacra. În 1962 debutează cu trupa Bluesology, iar în 1969 se lansează ca artist solo, cu albumul “Empty Sky”. Este câștigător al mai multor premii Oscar, Grammy, Tony, Brit Awards și al Globului de Aur. A primit rangul de cavaler din partea reginei Marii Britanii și a primit Premiul “Legion d’honneur” din partea președintelui Franței Emmanuel Macron, pentru eforturile sale de activism social. În 2019 s-a lansat filmul biografic despre viața artistului, intitulat “Rocketman”, după unul dintre cele mai cunoscute cântece ale sale.

  • Whitney Houston

Considerată cea mai premiată artistă a tuturor timpurilor, Whitney Houston a vândut de-a lungul anilor peste 200 de milioane de discuri. Și-a început cariera în copilărie, iar în 1985 își lansează primul album. Rămâne până în prezent singurul artist cu 7 single-uri ce au ocupat consecutiv primul loc în topul Billboard Hot 100 din SUA. În 1992 debutează ca actriță în filmul “The Bodyguard”, a cărui coloană sonoră înregistrează cele mai mari încasări din istorie. În anii 2002, cariera sa întâłnește mai multe obstacole, din cauza unei vieți personale tumultoase, însă vocea sa rămâne printre cele mai cunoscute din lume. 

Așa cum au dovedit zeci de artiști de-a lungul timpului, muzica pop poate fi un mijloc de expresie cu calități incontestabile, ce abordează teme dintre cele mai curajoase, devenind cel mai îndrăgit gen al publicului larg.

MELOTERAPIA- Soluția pentru situațiile tensionate

Ce este meloterapia? Este o formă de relaxare psihică, care se realizează prin intermediul sunetelor, al muzicii. Aceasta este folosită pentru combaterea stărilor negative, care, dacă nu sunt remediate, pot conduce la apariția diferitelor afecțiuni psihice. Din acest motiv, poate să reprezinte prima opțiune atunci când stresul, depresia sau tristețea își fac simțită prezența în viața ta.

Meloterapia este practicată și în România, fapt pentru care nu-ți rămâne decât să găsești un specialist care să te ajute să-ți găsești liniștea sufletească, atunci când ai nevoie.

CUPRINS

1. Meloterapia – Informații prețioase despre terapia prin muzică

2. Întrebări și răspunsuri frecvente despre meloterapie

1. Meloterapia – Informații prețioase despre terapia prin muzică

Muzica are extrem de multe beneficii asupra stării psihice, deoarece are numeroase efecte asupra activității creierului. Studiile de neuroimagistică funcțională au arătat că ascultarea acesteia poate avea consecințe asupra structurilor de bază ale procesării emoționale.

Este de reținut faptul că Gabby Giffords a învins leziunile cerebrale dobândite în urma unei împușcături în cap, datorită terapiei muzicale. Prin urmare, muzicoterapia este regăsită în majoritatea spitalelor care tratează copiii și adolescenții care luptă cu diferite boli. Muzica este folosită pentru a reduce durerea unui pacient și pentru a facilita relaxarea.

Una dintre caracteristicile meloterapiei constă în faptul că aceasta este diferită de la un om la altul. Dacă un copil adoră să asculte muzica clasică, deoarece îl liniștește, alt micuț se poate delecta prin scrierea de cântece, prin învățarea unui instrument muzical, precum tobe sau saxofon, ori prin ascultarea unui alt gen de melodii. 

Astfel, muzica este prezentă pretutindeni, fapt pentru care nu este dificil să-ți păstrezi optimismul și starea bună de dispoziție prin intermediul melodiilor preferate.

Beneficiile muzicii de terapie sunt:

  •  Îmbunătățirea sănătății

Chiar dacă pare greu de crezut, a fost dovedit științific faptul că muzicoterapia ajută la îmbunătățirea respirației, scăderea tensiunii arteriale și la menținerea sănătății inimii. Oamenii bolnavi de cancer suferă de dureri insuportabile, care cu greu pot fi ameliorate prin intermediul medicamentelor cu efect calmant. Cu toate acestea, a fost descoperit faptul că prin scrierea și ascultarea melodiilor relaxante, durerea resimțită de pacienți se reduce considerabil.

  • Reducerea stresului

Stresul face parte în prezent din viața oricărui om, deoarece este întâlnit atât la serviciu, cât și în viața personală atunci când apar evenimente neprevăzute sau tensionate. Acesta cauzează atât dureri de cap, de stomac, insomnii, cât și neliniște, nervozitate, tristețe sau depresie. 

Chiar dacă efectele stresului asupra vieții omenești sunt devastatoare, nu trebuie să-ți faci griji, fiindcă muzica reprezintă soluția. Aceasta este adesea legată de anumite stări sufletești, fapt pentru care anumite piese pot face indivizii să se relaxeze, să-și recapete gândurile pozitive și excelenta dispoziție. Din acest motiv, meloterapia este adesea folosită pentru depresie.

Astfel, dacă te simți extrem de nervos, tensionat sau într-o stare negativă profundă, trebuie să asculți cele mai liniștitoare și pozitive melodii pe care le ai în playlist, fie că preferi instrumentale la chitară sau pian, fie piese cu versuri. Acest lucru te va ajuta să-ți recapeți zâmbetul, lucru care este de dorit în astfel de situații limită.

  •  Inducerea relaxării

În momentul în care te simți foarte obosit, extenuat, fără vlagă, poți pune căștile în urechi pentru a asculta o melodie veselă, ce face parte din categoria pieselor reggae sau a celor pop.  Aceasta te poate ajuta să obții calmul pe care ți-l dorești după o zi grea de muncă, mai ales dacă închizi ochii pentru câteva minute și stai întins pe spate. Dacă vrei să obții relaxarea profundă, încearcă să practici yoga în timp ce asculți pe fundal cântecele de suflet.

În cele din urmă, relaxează-te și găsește echilibrul necesar unei vieți fericite prin intermediul melodiilor preferate. Învață să asculți muzica potrivită și vei vedea că lucrurile negative din jurul tău nu te vor mai afecta la fel de mult.

Există foarte multe întrebări legate de acest domeniu, deoarece este unul foarte interesant, care intrigă și stârnește admirația multor oameni. Foarte multe persoane deja au încercat terapia prin muzică, deoarece reprezintă o formă inovativă de a elimina anxietatea și stările negative.

Sursa foto: Unsplash.com

2. Întrebări și răspunsuri frecvente despre meloterapie

  • Ce este meloterapia?

Orice om care ascultă melodii de dragoste, de bucurie sau de tristețe atunci când are o anumită stare, face meloterapie. Aceasta este o formă de art-terapie ce presupune folosirea muzicii pentru a ameliora anumite afecțiuni de sănătate, fizice sau psihice.

  • Poate folosi oricine meloterapia?

Sigur că meloterapia poate fi utilizată de orice om care simte nevoia să se elibereze de gândurile negre. În momentul în care te simți copleșit de evenimentele neplăcute din viața ta, pentru a evita o depresie acută, este necesar să încerci să-ți găsești liniștea prin această metodă inovativă și foarte sigură.

  • Meloterapia poate ajuta doar copiii bolnavi sau toți micuții?

Copiii care se luptă cu o boală grea au nevoie de terapie prin sunete pentru a calma durerea. Cu toate acestea, dacă te bucuri de un copil sănătos și vioi, îi poți spori creativitatea și încrederea de sine prin intermediul acestei terapii atât de plăcute.

Maracas, instrument muzical mexican – Descoperă-i povestea și învață să îl folosești corect!

    Maracas face parte din categoria instrumentelor muzicale de percuție. Dacă îl scuturi, acesta produce sunete care se aseamănă cu cele ale castanietelor. Deși este vechi de sute de ani, este de nelipsit din nenumărate stiluri. În plus, reprezintă un avantaj major pentru copiii care visează să ajungă mari instrumentiști, întrucât este foarte ușor de studiat. Ba chiar, multe dintre grădinițe organizează serbări și concerte, în care cei mici cântă la maracas. 

    CUPRINS 

  1. Istoria instrumentului muzical maracas 
  2. Cum este confecționat instrumentul muzical maracas?
  3. Întrebări și răspunsuri frecvente despre instrumentul muzical maracas

1. Istoria instrumentului muzical maracas

    Nu există o istorie clară a acestui instrument, însă sunt două teorii. Conform primei variante, acesta a apărut printre popoarele indiene, care trăiau în Puerto Rico și Jamaica. Însă, o altă versiune precizează că maracasul provine din Africa și a fost adus în Cuba în epoca colonială. Oricare dintre aceste ipoteze ar fi adevărată, cert este că instrumentul a ajuns în Rusia, la începutul secolului XX. Serghei Prokofiev l-a adus de la Paris și, ulterior, l-a folosit în multe dintre lucrările sale. 

    Astăzi, este foarte popular în America Centrală. Mai exact, toate formațiile care cântă muzică latino-americană folosesc obligatoriu și acest instrument. Mai mult decât atât, sunetul acestuia apare, deseori, și în creațiile orchestrelor simfonice, pentru că oferă un efect unic. Printre cele mai renumite trupe care folosesc maracasul se numără Led Zeppelin și The Rolling Stones. 

Iată câteva dintre stilurile muzicale care se bazează pe sunetele create de maracas: 

  • Salsa 
  • Bossa-nova
  • Samba
  • Rumba 
  • Cha-cha 
  • Merengue 

2. Cum este confecționat instrumentul muzical maracas?

    La început, maracasul era confecționat din fructele copacului calabash, iar obținerea produsului final se făcea în mai multe etape: 

  1. Se culegeau fructele de dimensiuni mici
  2. Se făcea o gaură în ele, încât să poată fi scoasă pulpa
  3. Se introduceau în interior pietricele zdrobite 
  4. Se adăuga un mâner și instrumentul era gata 

    Cu timpul, au avut loc câteva schimbări. Deși efectul a rămas același, instrumentul nu mai poate fi comparat cu o simplă jucărie, așa cum se întâmpla cândva. Astăzi, acesta este realizat din nucă de cocos, piele, lemn, plastic și chiar metal. Mai mult decât atât, este vopsit și decorat cu tot felul de culori speciale, iar pietrele din interior au fost înlocuite de mazăre, semințe, mărgele sau pelete. Singurul detaliu de care se ține cont, în continuare, este ca acesta să își păstreze una dintre cele două forme clasice, rotundă sau ovală. 

    Ține minte, un astfel de instrument poate fi folosit de oricine și este extrem de ușor de învățat. Tot ce trebuie să faci este să îl ții de mânere și să îl agiți. Dacă nu vrei să investești de la început într-un maracas de calitate, poți încerca să îți faci unul acasă. Există o mulțime de variante, iar dacă îți lași imaginația să zboare, vei remarca, cu siguranță, că poți confecționa unul cu obiecte pe care le ai deja în locuință. Iar dacă ai copii, procesul va fi extrem de distractiv pentru ei și s-ar putea să le trezești astfel și apetitul pentru muzică. 

Vezi detalii aici – https://www.mcmusic.ro/traditionale-percutie/lp-macho-maracas.html

Vezi detalii aici – 

https://www.mcmusic.ro/traditionale-percutie/lp-salsa-maracas-puerto-rican-heritage.html

Așadar, fie că plănuiești să îți cumperi un maracas, fie să îl confecționezi tu, apucă-te de treabă! Potrivit specialiștilor, cântatul la maracas îmbunătățește dispoziția oricărui om, indiferent de vârstă, întrucât este foarte ușor de folosit, iar sunetul emis antrenează pofta de distracție și voie bună. 

Surse foto: Shutterstock.com, Pinterest.com

3. Întrebări și răspunsuri frecvente despre instrumentul muzical maracas

  1. Ce este un maracas?

Maracas este un instrument muzical de percuție. De obicei, sunt folosite două astfel de obiecte, care, prin scuturare, produc un sunet aparte, ideal pentru creațiile care au nevoie de un efecte speciale. 

  1. Cine poate cânta la instrumentul muzical maracas?

Conform specialiștilor, maracasul este un instrument muzical potrivit pentru toate vârstele. Dintotdeauna, acesta a fost folosit atât de către copiii foarte mici, cât și de către adulți.

  1. Care sunt stilurile muzicale care folosesc instrumentul maracas?

Maracasul este folosit, în special, de către cântăreții de muzică latino-americană. Stilurile în care este cel mai frecvent remarcat sunt salsa, bossa-nova, samba, rumba, cha-cha și merengue.    

Cel mai ușor instrument muzical pentru începători – Cum îl alegi pe cel mai potrivit pentru tine?

Muzica a avut, dintotdeauna, nenumărați admiratori. Unii o cântă, iar alții o ascultă și se bucură de ea. Însă, mulți dintre aceștia își doresc să reușească să și interpreteze câteva melodii. Dacă și tu te numeri printre ei, află că acest lucru nu este imposibil. În caz că nu ai voce, ia-ți un instrument muzical, dar ai grijă să faci alegerea corectă, întrucât unele sunt mai dificile decât altele. În continuare, vei afla care sunt cele mai ușoare instrumente muzicale și pentru care dintre ele ar trebui să optezi, dacă ești începător.

CUPRINS

  1. Care sunt cele mai ușoare instrumente muzicale?
  2. Care sunt cele mai ușor de învățat și de cântat instrumente muzicale? 
  3. Întrebări și răspunsuri frecvente despre cele mai ușoare instrumente muzicale 

1. Care sunt cele mai ușoare instrumente muzicale?

    Potrivit specialiștilor, instrumentele muzicale pot fi caracterizate în funcție de mai multe criterii. Însă, unul dintre cele mai importante este greutatea, întrucât, dacă este prea mare, poate îngreuna procesul de învățare. Așadar, ca începător, este recomandat să alegi un instrument ușor, de dimensiuni mici sau medii. 

Astfel:

  • Cel mai ușor instrument muzical de percuție este tamburina, iar cel mai greu este setul de tobe.

Acum, ar trebui să îți fie mai ușor să îți alegi instrumentul muzical potrivit. Însă, dacă vrei să fii sigur că vei învăța să îl folosești în scurt timp, nu uita să te interesezi și de gradul de dificultate. Acesta joacă un rol important, mai ales pentru persoanele care au peste 20 de ani și cărora, potrivit specialiștilor, le este mult mai greu să „prindă” astfel de lucruri. 

Vezi detalii aici – https://www.mcmusic.ro/tamburine/pp-drums-1-2-moon-tambourine-red-tamburina.html

Vezi detalii aici – https://www.mcmusic.ro/tobe-individuale/freedom-jwb03-toba-mare-fanfara.html

2. Care sunt cele mai ușor de învățat și de cântat instrumente muzicale?

    Dacă ești în căutarea unui instrument muzical pentru copilul tău, cel mai bun sfat este să îl lași pe el să îl aleagă. Astfel, îi va plăcea mai mult și va studia cu drag. În cazul în care nu se poate hotărî singur, ajută-l. Iar dacă tu ești cel care vrea să înceapă studiul, ar fi indicat să optezi pentru un instrument cu grad scăzut de dificultate. Iată câteva sugestii: 

  • Chitara – a devenit unul dintre cele mai iubite instrumente muzicale, după apariția genurilor pop și rock, iar vestea bună este că îl poți învăța cu ușurință. Pentru început, este indicat să exersezi acordurile de bază, iar ulterior să încerci să cânți piesa ta preferată. Nu îți face griji, nu vei avea nevoie de un profesor. Mulți dintre chitariștii de astăzi au început sa studieze singuri, folosindu-se de tutorialele de pe internet 
  • Tobele – puține sunt persoanele care nu și-ar dori să interpreteze un solo la tobe. Ei bine, află că nu este chiar atât de greu pe cât pare. Ai nevoie doar de instrumentul muzical și de determinare. Chiar dacă, la început, nu îți va ieși, cu timpul, cu siguranță, vei obține rezultatul dorit 
  • Pianul – pe cât de dificil pare să înveți să cânți la acest instrument muzical, pe atât este de simplu. Începe cu piese ușor de interpretat și evoluează treptat. 

    În concluzie, este important să reții că, potrivit specialiștilor, ar fi bine ca, înainte să îți achiziționezi un instrument muzical, să te asiguri că este potrivit pentru tine și că, în urma studiului, îți vei atinge obiectivul inițial. 

    Sursa foto: Shutterstock.com 

3. Întrebări și răspunsuri frecvente despre cele mai ușoare instrumente muzicale

  1. Care sunt cele mai ușoare și cele mai grele instrumente muzicale?

Printre cele mai ușoare și mai cunoscute instrumente muzicale se numără vioara, viola, fluierul și naiul, iar cele mai greu de învățat sunt harpa, tobele, saxofonul și pianul. 

  1. Care instrumente muzicale au cel mai scăzut grad de dificultate? 

Potrivit specialiștilor, gradul de dificultate al instrumentelor muzicale se modifică și în funcție de persoana care exersează. Însă, conform clasificării clasice, cele mai ușoare sunt chitara, tobele și pianul. Cu talent și perseverență, acestea pot fi studiate și fără profesor. 

  1. În funcție de ce poți alege un instrument muzical? 

Pentru a alege un instrument muzical, trebuie să se țină cont de preferințele personale, dar și de câteva criterii extrem de importante, cum ar fi dimensiunea, gradul de dificultate, calitatea sunetului emis și principiul de funcționare. 

Cine a inventat pianul? Tot ce trebuie să știi despre istoria acestui instrument

Pianul este unul dintre cele mai iubite instrumente, fiindcă are caracteristici speciale, care îl fac să fie extrem de apreciat în rândul celor pasionați de muzică. Acestui instrument i se mai spune și “regele instrumentelor” – fapt care sugerează măreția și grandoarea pe care o transmite, atât din punct de vedere vizual, cât și din perspectiva sunetelor pe care le generează. Însă, el are în spate o istorie complexă, care i-a asigurat treptat acest loc de onoare. Evoluția și transformarea instrumentelor, de-a lungul secolelor, sunt importante pentru a înțelege modul în care sunt astăzi folosite.

În acest articol, vei afla cine a inventat pianul, dar și tot ce trebuie să știi despre istoria acestui minunat instrument!

Cuprins

  1. Istoria pianului – Care sunt predecesorii săi?
  2. Cine a inventat primul pian?
  3. Pianul în prezent
  4. FAQ – Întrebări și răspunsuri frecvente despre istoria pianului

1. Istoria pianului – Care sunt predecesorii săi?

La jumătatea secolului al XII-lea, a apărut un instrument care a revoluționat muzica, punând baze solide pentru descoperirile ulterioare. Monocordul cu clape a fost primul reprezentant al acestei categorii, transformându-se ulterior în clavicord – care s-a apropiat și mai mult de pianul de astăzi, prin mecanismul similar. Cu timpul, în anii 1500, și-a făcut apariția clavecinul, care și-a menținut poziția timp de două sute de ani, evoluând în structură și alcătuire. Deși a fost creat în Italia, el a devenit foarte popular și cunoscut în nenumărate țări, precum Franța, Marea Britanie și Germania. Totuși, în secolul al XVIII-lea, instrumentul pianoforte a căpătat teren și a pus ultima cărămidă premergătoare apariției pianului.

Toate aceste instrumente care au precedat varianta actuală, au venit cu noutăți și noi abordări care au îmbunătățit și au adăugat caracteristici, în permanență. De aceea, istoria apariției pianului nu se naște odată cu crearea lui, ci cu mult timp în urmă. Componentele și sistemele constituente au trecut prin nenumărate ajustări, care au cizelat atât tehnica de construcție, cât și performanța muzicală.

2. Cine a inventat primul pian?

Inventatorul primului pian este recunoscut ca fiind Bartolomeo Cristofori, un italian fabricant de clavecine, care a creat acest nou instrument în anul 1709. Inovația pe care a adus-o a constat în mecanismul de producere a sunetului, bazat pe lovirea corzilor cu ajutorul ciocănelelor. De asemenea, nivelul de impact al acestui fenomen a devenit ușor de controlat prin intermediul pedalelor, care au efect asupra intensității și nuanței sunetului. Bartolomeo a construit, de-a lungul întregii sale vieți, un număr aproximativ de 20 de piane – însă, cel mai important a fost faptul că a pus bazele tuturor generațiilor viitoare de fabricanți de piane, care au reușit, la rândul lor, să aducă noi însușiri și calități acestui instrument extraordinar.

Astfel, evoluția pianului se întinde pe o perioadă mare de timp, iar procesul prin care instrumentul a ajuns să fie ceea ce este astăzi se datorează unor oameni care au contribuit, cu propriul meșteșug, la îmbunătățirea și perpetuarea lui. Astăzi există numeroase ramificări și modele noi, precum și o varietate mare de accesorii și funcții moderne, care dovedesc din ce în ce mai multe calități față de cele clasice.

3. Pianul în prezent

În ziua de astăzi, pianul este un instrument foarte căutat, iar beneficiile sale sunt recunoscute în întreaga lume. Fie că îți dorești să fii un muzician profesionist, fie că vrei să înveți pentru tine, instrumentele cu clape sunt o variantă extrem de bună. Vei observa că reprezintă o variantă accesibilă ca nivel de dificultate, care influențează în mod pozitiv aspecte importante din viața oricărui om. Pianul are un efect nemaipomenit în combaterea stresului, îmbunătățirea memoriei și în crearea de noi conexiuni neuronale. Bineînțeles, un alt factor important este cultivarea creativității și a culturii muzicale – un proces recomandat pentru toate vârstele.

4. FAQ – Întrebări și răspunsuri frecvente despre istoria pianului

  1. Cine a inventat pianul?

Pianul a fost inventat de italianul Bartolomeo Cristofori, un cunoscut fabricant de clavecine.

  1. Unde se găsește cel mai vechi pian?

La Muzeul Metropolitan de Artă din New York, se găsește cel mai vechi exemplar păstrat până astăzi.

  1. În ce an a apărut pianul?

Pianul, în forma lui actuală, a fost creat în anii 1700.

Așadar, istoria pianului este extrem de interesantă și se întinde pe parcursul mai multor secole care au contribuit major la evoluția sa până în prezent. Fără îndoială, este un instrument care ocupă un loc important în muzică, având un aport major în nenumărate compoziții și interpretări. De aceea, pianul este o foarte bună alegere pentru oricine dorește să cânte la un instrument, de plăcere sau în mod profesional.

Sursă foto: pixabay.com

Muzica Jazz – Ce o diferențiază de celelalte genuri muzicale? Citește despre istoria și evoluția sa!

După mai bine de 100 de ani de istorie, este clar – cuvântul „jazz” înseamnă lucruri diferite pentru fiecare persoană. În funcție de cine face discuțiile, poate reprezenta un stil muzical foarte specific sau aproape nimic. Cronologia timpurie a acestui gen este marcantă, vagă și disputată, cum se poate aștepta de la o acțiune de revoltă a unui grup marginalizat și exploatat. Fiindcă, cum probabil știi, el a evoluat de la marginea societății americane într-una dintre cele mai influente și durabile mișcări muzicale ale secolului XX.

De aceea, vei auzi multe persoane descriind jazz-ul printr-un singur cuvânt: „libertate”. Dar el este mai mult de atât, după cum vei descoperi de la Mcmusic.ro în rândurile care urmează. 

Cuprins:

1. Ce este jazz-ul?

2. Istoria și originea muzicii jazz

3. Tipuri de jazz

4. Ce instrumente sunt folosite în muzica jazz

5. De ce muzica jazz e unică

6. Beneficiile jazz-ului asupra sănătății

7. FAQ

<h2>1. Ce este jazz-ul?</h2>

Este o întrebare simplă, cu un răspuns dificil, fiindcă această categorie de muzică sfidează o definiție ușoară. Legenda sa, Louis Armstrong, poate că a explicat-o cel mai bine. El a spus că „Dacă trebuie să întrebi ce este jazz-ul, nu vei ști niciodată.”

Mulți descriu acest gen ca fiind unic în varietatea sa pentru că este un fel de compoziție în care improvizația este o parte importantă. În majoritatea spectacolelor, artiștii prezintă solo-uri pe care le realizează pe loc, ceea ce necesită o abilitate extraordinară. Există o diversitate minunată în muzica de jazz, iar majoritatea pieselor sunt foarte ritmice. Genul are un impuls înainte numit „swing” și folosește note „bent” ori „blue”.

Poți auzi adesea tipare „apel și răspuns”, în care un instrument, voce sau o parte a trupei oferă o replică. Este unul dintre motivele pentru care piesele genului pot exprima multe emoții diferite, de la durere până la pură bucurie. În jazz, s-ar putea să recunoști sunetele libertății, căci muzica a fost dintotdeauna o voce puternică pentru persoanele care au fost supuse unor tratamente nedrepte.

2. Istoria și originea muzicii jazz

Născut în America, jazz-ul poate fi privit ca o reflectare a diversității culturale și a individualismului acestei țări. De-a lungul istoriei sale, el a străbătut o mulțime de tărâmuri ale artei și s-a extins până la un punct în care stilurile sunt atât de variate încât un artist poate suna diferit de altul, deși cântă la același instrument.

Dacă inițial muzica jazz a pătruns în baruri, acum poate fi auzită în cluburi, săli de concerte, universități și marile festivaluri ale lumii. 

Când a luat naștere jazz-ul

Se întâmpla spre sfârșitul secolului XX, în New Orleans, Louisiana, orașul port în care oameni din întreaga lume se reuneau și, ca rezultat, muzicienii erau expuși la o varietate de genuri. Cântecele clasice europene, blues-ul american, melodiile și ritmurile din America de Sud s-au reunit pentru a forma ceea ce a devenit cunoscut sub numele de jazz. Originea cuvântului a fost contestată pe scară largă, având în vedere că inițial se crede faptul că a era un termen sexual.

Louis Armstrong, trompetist din New Orleans și mai apoi din Chicago, este considerat părintele improvizației moderne de jazz. Solo-urile sale erau melodioase, jucăușe, pline de energie și nu puteau rezulta decât din compunerea lor pe moment. Lider al mai multor grupuri din anii 1920 și ’30, el a inspirat nenumărați alți artiști să-și dezvolte propriul stil de improvizație.

În România, muzica jazz a ajuns tot în acea perioadă. În ‘20, sub comanda lui Emil Berindei, întors în țară de la studii, lua ființă trupa The Hot Chaps.

Cum a evoluat acest gen muzical

Datorită înregistrărilor timpurii, popularitatea muzicii a crescut la fel ca rafinamentul ei, iar marile centre culturale din toată America au început să prezinte trupe de jazz. Chicago, Kansas City și New York au avut cele mai înfloritoare scene din anii ’40, unde sălile de dans erau pline de fani care veneau să se bucure de improvizații.

De-alungul timpului, mulți alți artiști și-au pus amprenta asupra acestui stil, astfel că în prezent, este o formă de artă extrem de dezvoltată, care continuă să evolueze și să se extindă în multe direcții. Muzica fiecărui deceniu sună altfel, diferit față de cea care a precedat-o. 

3. Tipuri de jazz

Există diferite stiluri, fiecare având propria origine. Jazz-ul este total diferit de celelalte tipuri de muzică și poate acest lucru se datorează flerului american unic. Totuși, chiar dacă și-a avut începuturile în Statele Unite, se poate observa și influența unui strop de cultură africană.

Sunt patru părți distincte ale lui care includ ritmul, armonia, melodia și tonalitatea. Indiferent de jazz-ul pe care îl preferi, cu siguranță există o mulțime de locații în care-l poți asculta.

Iată care sunt principalele tipurile de jazz:

Work Song este optim și ritmic rapid, deoarece a fost folosit pentru a face ziua de lucru să treacă mai repede. Acesta se repetă și nu este considerat a fi o formă modernă, ci, este mai degrabă asociat cu muzica afro-americană. Ritmul său îl face cel mai popular stil de jazz.

New Orleans Jazz a apărut la începutul anilor 1890 și a marcat cântece utilizate în spectacolele trupelor. Unul dintre cei mai importanți lideri ai acestui stil este William Basie, cunoscut pentru trupa sa, Count Basie Orchestra.

Chicago Style a început la sfârșitul anului 1917. Orașul cu același nume, cunoscut drept una dintre primele locații de jazz din SUA, a atras mulți muzicieni din statele sudice, deoarece prohibiția obliga oamenii să se deplaseze spre nord în căutare de noi locuri de muncă și spații unde pot practica această categorie de compoziție. În acea perioadă, pianul a fost adăugat pe fundalul jazz-ului, creând un sunet complet nou.

Și al doilea război mondial a influențat schimbarea, aducând Bebop. Acest stil fuzionează ritmul rapid cu schimbarea tiparelor ritmice și scoate un sunet mai moale, mai ușor. De regulă, e mai folosit în solo-uri.

După cum poți vedea, jazz-ul se schimbă mereu, păstrând totuși o parte din varianta sa inițială. Tocmai capacitatea de a se adapta noilor vremuri este unul dintre motivele pentru care rămâne popular și viu.

4. Ce instrumente sunt folosite în muzica jazz

Deși jazz-ul poate fi cântat cu ajutorul oricărui instrument, inclusiv vocea umană, cele mai frecvente sunt saxofonul, trompeta, trombonul, pianul, basul, tobele și chitara.

Primele trei, care sunt instrumente de suflat, sunt responsabile de interpretarea melodiilor, atât scrise, cât și improvizate. Pianul, basul și toba cuprind secțiunea de ritm. Scopul lor principal este să însoțească și să ofere sprijin celorlalte instrumente. Pe de altă parte, chitaristul este versatil fiindcă poate cânta melodii cu o singură notă, dar compune și acorduri.

Totuși, amprenta fiecărui muzician asupra instrumentului său este la fel de importantă ca ustensila în sine. Toți se străduiesc să obțină propriul ton. De exemplu, fiecare saxofon sună la fel, dar rezultatul final va fi diferit grație creativității artistului. Sunetele muzicii jazz la saxofon pot fi dure, netede, moi, calde, întunecate, aspre pentru că muzicienii se străduiesc să reproducă tonul care vibrează în mintea lor. 

Adesea trebuie sa asculți multă vreme acest gen pentru a observa diferențele.

5. De ce muzica jazz e unică

În jazz, este ușor să-ți exprimi emoțiile, obiectivul principal este să fii cât mai creativ și să lași imaginația să te ghideze. Nu este vorba despre faptul că piesele nu conțin melodii ușor de recunoscut. Cu o linie melodică începe un cântec, dar apoi fiecare muzician o transformă improvizând, jucându-se cu tot felul de note.

Interpreții care nu performează solo, cântă liniștiți pe fundal sau compun, scurt, pentru însoțire. Apoi, la sfârșitul piesei, melodia revine. Improvizația este arta care modelează rezultatul, fiind diferit de fiecare dată când îl auzi, spre deosebire de piesele pop auzite la radio.

Un alt lucru care o face specială este abordarea ritmului. Îți poți petrece întreaga viață studiind, exersând și interpretând și tot să nu epuizezi toate modurile în care poți cânta jazz. Asta pentru că această muzică implică, pe lângă creație, și o expresie profundă de sine.

Trio-ul pentru pian este cea mai frecventă configurație de jazz. S-a spus adesea că reprezintă esența acestei muzici în modul cel mai condensat, dar eficient. Un trio de pian profită din plin de swing, interacțiune și dinamică.

6. Beneficiile jazz-ului asupra sănătății

Muzica jazz poate aduce o alinare naturală pentru minte și corp, spun experții. Se pare că ascultarea acesteia are un efect asupra tipului de unde cerebrale pe care le produci, ce pot fi stimulate sau relaxante. Mai mult, s-a dovedit că jazz-ul te ajută să te concentrezi, te motivează, îmbunătățește productivitatea la locul de muncă și reduce oboseala resimțită după un antrenament de forță.

În plus, te scapă de stres, care este rădăcina multor probleme de sănătate. Studiile mai arată că dacă asculți jazz după un accident vascular cerebral, memoria verbală, puterea de concentrare și starea de spirit sunt îmbunătățite. De asemenea, poate scădea tensiunea arterială determinând dilatarea vaselor de sânge cu până la 30%.

Un alt beneficiu este faptul că audiția acestui tip de compoziție timp de 30 de minute crește nivelul imunoglobulinei, care e localizată în mucoasa corpului și acționează ca un anticorp. Efectul asupra nivelurilor de IgA continuă încă jumătate de oră după ce piesa a încetat.

Jazz-ul este unul dintre cele mai plăcute și bogate stiluri de muzică care te provoacă la fiecare pas și îți dă mână liberă să te joci. Aceste caracteristici, precum și cele enumerate în rândurile de mai sus, îl fac potrivit pentru muzicienii care iubesc libertatea și vor să-și testeze limitele.

Sursa foto: Shutterstock.com

7. FAQ

1. În ce an a apărut muzica jazz?

Mulți spun că jazz-ul s-a născut în 1895, anul în care Buddy Bolden a pus bazele primei sale trupe. Alții susțin că s-a întâmplat în 1917, când Nick LaRocca și trupa sa au înregistrat primul disc, sub denumirea „Livery Stable Blues”.

2. Cum poate fi descrisă muzica jazz?

Jazz-ul nu este doar un stil de muzică. Este cel care îți permite să conturezi personajul, dându-ți curaj, pregătindu-te să improvizezi. Este precum stiloul unui scriitor, care-i permite acestuia să-și expună gândurile și emoțiile lumii întregi.

3. Cu ce este diferită muzica jazz față de restul genurilor?

Jazz-ul are toate elementele pe care le conține și alt gen de muzică. Are linie melodică, adică dispoziția cântecului, partea pe care este cel mai probabil să ți-o amintești. De asemenea, are armonie și improvizație, ceea ce înseamnă că majoritatea sunetelor sunt create pe loc.

4. Care sunt cei mai cunoscuți artiști de jazz?

Chiar dacă Louis Armstrong a fost unui dintre cei mai influenți muzicieni din istoria jazz-ului, există mai multe nume cunoscute ale acestui gen. Miles Davis, Duke Ellington, John Coltrane, Ella Fitzgerald, Charlie Parker și Billie Holiday sunt câțiva dintre ele.

5. Când a apărut jazz-ul românesc?

Muzica jazz românească s-a auzit pentru prima dată în anii ‘20, sub comanda lui Emil Berindei, care după ce a revenit în țară de la studii, a înființat trupa The Hot Chaps. Abia după anul 1964, s-au deschis primele cluburi de jazz în România, iar la radiouri au început să fie transmise emisiuni cu acest tip de muzică.