Eufoniul – ce este și de ce ar trebui să înveți să cânți la el

Eufoniul este acel instrument din orchestră care scoate sunete groase, dar incredibil de fine și plăcute la auz. Dacă eufoniul ar fi un om, cu siguranță ar fi un domn stilat ca Frank Sinatra, bând relaxat un pahar de scotch într-un bar de jazz. Acest instrument de suflat se întâlnește în special în orchestrele militare, însă poate avea multiple roluri într-o lucrare muzicală, putând pur și simplu să țină notele de bas, să cânte melodia principală sau chiar să aibă propriul solo. Eufoniul seamănă foarte mult cu tuba, însă are dimensiuni semnificativ mai mici. 

Cuprins

  1. Eufoniul – structura și ambitusul
  2. Cum a apărut eufoniul
  3. Eufoniul – de ce să înveți să cânți la acest instrument muzical

1. Eufoniul – structura și ambitusul

Eufoniul este, de obicei, construit într-un model vertical, cu trei sau patru supape de tip piston. Alezajul este relativ mare și puternic conic, făcând sunetul instrumentului gros și bogat. Gama instrumentului este similară cu cea a baritonului sau a trombonului, dar cu toate acestea, notele joase sunt, în general, mai puternice decât la instrumentele cu alezaj mai mic.

Iată care sunt componentele eufoniului:

  • clopotul;
  • muștiucul;
  • cele trei sau patru valve;
  • tubul central.

Intervalul de note pe care îl acoperă un eufoniu este cuprins între Si bemol 1 și Si bemol 4 în bas. 

Printre eufoniștii celebrii se numără Herbert Scott, Bert Sullivan, Alex Mortimer, Nicholas Childs și Stephen Mead.

Iată câteva opere muzicale care necesită un eufoniu: 

  • „Mars, Jupiter and Uranus” din “The Planets” a lui Gustav Holst;
  • „The Golden Age” a lui Dmitri Shostakovich;
  • „Don Quixote” a lui Richard Strauss.

2. Cum a apărut eufoniul

Strămoșul eufoniului a fost un instrument numit „șarpe” (serpent), datorită formei sale șerpuite. Era construit din lemn, alamă sau argint și se cânta la el cu o piesă bucală din cupă sau din fildeș. Acesta este citat ca un precursor al eufoniului, deoarece au mai multe aspecte în comun. Ambele produc un sunet în același mod, folosind un muștiuc cu o cupă adâncă și au o gaură conică și o lungime similară. Astfel, tonurile celor două instrumente sunt similare. Cu toate acestea, șarpele a fost un instrument foarte dificil de utilizat, în mare parte deoarece găurile pentru degete erau foarte spațiate. El a fost urmat de oficleid, un instrument de suflat cu aspect de oboi, însă mult mai mare. Spre deosebire de precursorul său, oficleidul s-a transformat într-un instrument care poate fi inclus în interpretări solo. În cele din urmă, în 1843, Sommer de la Weimar a creat eufoniul. Oficleidul și eufoniul au coexistat timp de cel puțin cinci decenii. Cel din urmă, însă, a fost mai ușor de utilizat, mai ieftin și mai ușor de fabricat în cantități mari. 

3. Eufoniul – de ce să înveți să cânți la acest instrument muzical

În cazul în care îți dorești să faci performanță cu un instrument de suflat de orchestră, într-adevăr, cel potrivit poate fi greu de ales. Fiecare instrument are ceva interesant de oferit, indiferent dacă este vorba de forma lui, de materialul din care este confecționat, de sunetul lui sau de rolul său într-o piesă orchestrală. Există, însă, multe motive excelente pentru a alege să cânți la eufoniu:

  • Secțiunea de instrumente de alamă cu o tonalitate joasă, care include trombonul, eufoniul și tuba, este baza și fundația oricărei orchestre, astfel încât atunci când vei cânta la eufoniu, vei juca un rol cheie în succesul grupului.
  • Eufoniul este foarte ușor de asamblat. Tot ce trebuie să faci este să plasezi piesa bucală în conducta de plumb.
  • Eufoniul are o gamă largă de tonuri, iar sunetul său este în mod constant bogat și plăcut. Este flexibil atât în ​​calitatea tonului, cât și în intonație. Prin urmare, se potrivește foarte bine în aproape orice combinație de instrumente.
  • Digitația eufoniului este aceeași cu cea a trompetei. Prin urmare, ai toate șansele să înveți foarte repede încă un instrument dacă îți dorești.
  • Eufoniul poate interpreta liniile de bas, însă primește foarte des și solo-uri sau chiar melodiile principale în foarte multe piese. Vei avea ocazia să experimentezi toate ipostazele unui instrumentist.

Cu alte cuvinte, eufoniul este un instrument muzical de suflat mai puțin cunoscut după nume, dar care are însă un sunet extraordinar. Cine alege să devină eufonist va putea începe foarte ușor să cânte și la trompetă și va putea interpreta solouri extraordinare din opere muzicale cunoscute cum ar fi „Don Quixote”.

Surse foto: Pixabay.com, Shutterstock.com.

Cele mai bune tobe

Îți dorești să studiezi un instrument ritmic pentru o carieră muzicală sau, pur și simplu, din pasiune? Ești în căutarea celui mai bun set de tobe la care să repeți melodiile preferate sau să compui noi creații artistice?

În articolul de mai jos, vei descoperi care sunt cele mai bune seturi de tobe electrice și acustice, cum faci cea mai potrivită alegere pentru proiectele tale, care sunt mărcile recomandate de Mcmusic.ro și, de asemenea, cum să întreții corect acest instrument complex, alături de cele mai frecvente răspunsuri și întrebări despre el.

Cuprins

1. Cele mai bune tobe – Clasificare TOP 3

1.1. Cele mai bune tobe acustice

1.2. Cele mai bune tobe electronice

2. Cum alegi cele mai bune tobe

3. Marca recomandată de Mcmusic.ro

4. Cum se întreține corect un set de tobe

5. Întrebări și răspunsuri frecvente despre tobe

1. Cele mai bune tobe – Clasificare TOP 3

Tobele sunt un instrument esențial pentru multe stiluri muzicale și pot reprezenta o pasiune cu numeroase beneficii. Mai jos vei descoperi cele mai bune seturi, alături de caracteristicile lor.


ProdusSet tobe Gretsch Catalina Club Fusion J404 SWGSet tobe TAMA VP44-ABR Silverstar Tobe electronice Yamaha DTX-522K
CaracteristiciToba mare: 20″ x 14″Toba mica: 14″ x 5.5″Tom: 12″ x 8″ Cazan: 14″ x 14″Margini tăiate la unghi de 30°, în stil clasicFețe: Remo cu logo GretschFinish: Satin Walnut GlazeMaterial: MahonToba mare: 24″ x 16″Tomuri: 12″ x 8″ Cazane: 14″ x 12″/16″ x 14″Material: MesteacănFinish: LăcuitSerie: SilverstarSetul conține: 1 modul DTX5021 pad de premier 2 pad de tom 1 pad de floor tom 1 pad toba mare 1 pad de fus (hi-hat) 1 controller de fus (pedală) 1 pad cinel crash 1 pad cinel ride 1 sistem de rack 
PROIdeal pentru studiu, dar și pentru evenimenteFabricate din lemn de mahon care produce sunete caldeFabricate din lemn de mesteacănIdeale pentru studio, dar și pentru evenimenteOferă 691 sunete de tobeFuncții de învățareMelodii de acompaniamentÎnregistrare MIDIMetronomIeșiri de linie și căști cu mufe jackPort USBComponența unui set clasic de tobe
ContraNu include cinele și hardwareNu include cinele și stativeNu include scaun de tobe, bete și pedală

VEZI PRODUSEVezi AICI PrețVEZI PRODUSE

1.1. Cele mai bune tobe acustice

Tobele acustice prezintă numeroase avantaje, deși sunt ceva mai dificil de depozitat și întreținut. Redau un sunet de excepție, până la cele mai mici detalii și sunt ideale atât pentru studiu, cât și pentru evenimentele live.

Set tobe Gretsch Catalina Club Fusion J404 SWG

VEZI PRODUSE

Cu un design retro și elegant oferit de finish-ul Satin Walnut Glaze, tobele Catalina, produse de una dintre cele mai bun mărci din industrie, au un sistem de prindere a tomurilor cu suspensie Mini-GTS. Sunt realizate din mahon în 7 straturi, iar tu poți alege configurația pe care ți-o dorești. Setul include tobă mare, mică, un tom și un cazan. 

AVANTAJEDEZAVANTAJE
Ideal pentru studiu, dar și pentru evenimenteFabricate din lemn de mahon care produce sunete calde Design deosebitFiabilitatePotrivite pentru începători și avansațiRaport calitate preț bunNu include cinele și hardware

Set tobe TAMA VP44-ABR Silverstar 

Vezi AICI Preț

Tobele Tama Silverstar îți oferă fiabilitate și sunet de calitate pe care le regăsești doar la produse cu prețuri ridicate. Setul este realizat din lemn de mesteacăn, un material popular în realizarea tobelor, care amplifică sunetul cu succes. Este compus din patru piese: tobă mare, tomuri și cazane. Are un finish lăcuit, ceea ce îi oferă un aspect special, spectaculos pe scenă.

AVANTAJEDEZAVANTAJE
Ideal pentru înregistrări, dar și pentru evenimenteFabricate din lemn de mesteacăn Design deosebitFiabilitatePotrivite pentru intermediari și avansațiRaport calitate preț bunNu include cinele și stativeNu include premier

Sonor AQ2 Martini Set

VEZI PRODUSE

Setul Sonor AQ2 Martini este alcătuit din 4 piese centrale: toba mare, tomul, tomul de podea și premierul. Corpurile tobelor sunt realizate din 7 straturi de lemn de arțar, iar premierul are shell din metal. Culoarea electrizantă creează un efect deosebit pe scenă, însă poți alege și alte finisaje, precum Aqua Silver Burst, Brown fade sau White Pearl.

AVANTAJEDEZAVANTAJE
Fabricate din lemn de arțarDimensiuni reduse față de alte seturiDesign specialConține tom holder și braț de cinelDisponibile în mai multe finisajeNu include cinele, stative și pedală de tobă mare

1.2. Cele mai bune tobe electronice

Tobele digitale sunt o alegere potrivită pentru cei care nu dispun de un spațiu amplu de repetiții sau de posibilitatea de a face mult zgomot.

Tobe electronice Yamaha DTX-522K

VEZI PRODUSE

Tobele Yamaha DTX-522K sunt compuse din elemente digitale care imită structura unui set clasic: modulul DTX502, un pad de premier cu trei zone active, dotat cu față Textured Cellular Silicone (TCS), trei pad-uri de tom, un pad de tobă mare, un pad de ride, un pad de cinel crash, un pad de fus, o pedală de control fus și sistem de rack. Este echipat cu numeroase funcții suplimentare, care sprijină orice instrumentist dornic să evolueze.

AVANTAJEDEZAVANTAJE
Oferă 691 sunete de tobeFuncții de învățareMelodii de acompaniamentÎnregistrare MIDIMetronomIeșiri de linie și căști cu mufe jackPort USBComponența unui set clasic de tobeNu include scaun de tobe, bețe și pedală

Roland TD-1DMK V-Drum Set

VEZI PRODUSE

Setul de tobe Roland TD-1DMK V-Drum Set este alcătuit dintr-un pad de premier, trei pad-uri de tomuri, un pad de crash și unul de ride cu funcție de oprire, un pad de fus, unul de tobă mare și un pad pedală pentru fus. Deține numeroase funcții suplimentare care te vor asista în timpul studiului. 

AVANTAJEDEZAVANTAJE
Oferă 15 preseturi de kit15 piese de studiu10 funcții de coachingUSB pentru conexiuni MIDIMetronomPedale optimizate pentru reducerea volumuiNu include scaun de tobe și bețe

Kit tobe electronice Alesis Command

VEZI PRODUSE

Setul Alesis Command este unul mai complex și are în componența sa un pad de premier, trei pad-uri de tom, un pad de tobă mare, un pad de fus, un pad de crash, un pad de ride, o pedală de control pentru fus, o pedală pentru toba mare și sistem rack. Are numeroase funcții suplimentare și poate reda până la 600 de sunete. 

AVANTAJEDEZAVANTAJE
Oferă 600 de sunete50 preseturi 20 de kit-uri de utilizatoriPoți importa sample-uri via USBIntrări adiționalePort USB pentru conexiune MIDIRaport calitate preț bunNu include scaun de tobe și bețe

2. Cum alegi cele mai bune tobe

Alegerea adecvată a unui instrument complex cum sunt tobele poate fi o reală provocare, mai ales pentru cei aflați la început de drum. În continuare, vei afla care sunt cele mai importante aspecte pe care să le ai în vedere atunci când faci această achiziție.

Tipul de tobe: electrice sau acustice

Dacă nu ai o experiență bogată în domeniu, atunci va trebui să începi prin a decide ce fel de tobe sunt cele mai potrivite pentru tine. Ambele variante au avantaje și dezavantaje, așa că gândește-te care sunt prioritățile tale.

Tobele acustice au beneficiul de a reda o plajă variată de sunete și îți permit să deții controlul asupra intensității tonurilor, în funcție de puterea cu care lovești suprafețele cu bețele de percuție. Se aud suficient de tare astfel încât să nu necesite amplificator la evenimente de o amploare redusă, și sunt ideale pentru a fi folosite de începători.

Tobele digitale îți oferă avantajul de a putea repeta fără să faci zgomot puternic, prin intermediul căștilor. În plus, te bucuri de funcțiile suplimentare cu care sunt dotate, precum metronom, melodii de acompaniament, exerciții de studiu, dar și opțiunea de a înregistra. Pe de altă parte, acest gen de instrument nu redă sunetele cu aceeași fidelitate ca cele acustice, necesită amplificator, pot suferi defecțiuni, iar reparațiile sunt costisitoare.

Componentele setului

Un set complet de tobe ar trebui să conțină următoarele elemente: 

  • toba bass (denumită și toba mare) – este voluminoasă, generează sunete puternice și grave, cu rol esențial în menținerea ritmului melodic;
  • toba mică (snare drum sau premier) – datorită unui rând de arcuri de metal, poate produce sunete înalte, care sună plin și colorat;
  • tomurile – au dimensiuni variate, produc un sunet gros și sec;
  • tomul de podea (cazanul) – are o dimensiune semnificativ mai mare decât cele suspendate și produce un sunet adânc;
  • cinelele – există o varietate de astfel de componente și fiecare produce sunete cu o personalitate diferită: hi-hat sau fus, ce scot sunete înalte și scurte, crash, folosite pentru sunete explozive, zgomotoase, ride, pentru sunete prelungi și tremurătoare, splash și altele.

Accesoriile

Pe lângă componentele principale, vei mai avea nevoie de o serie de obiecte cu ajutorul cărora să folosești acest instrument. Cele mai importante sunt scaunul, bețele, chei pentru acordaj, pedalele, precum și elementele care susțin tobele: stativele. De asemenea, dacă le folosești vreme îndelungată, vei avea nevoie de kit de curățare și de husă. 

Materialele de fabricare

La achiziționarea unui set de tobe acustice, acest factor necesită atenție sporită. Majoritatea produselor sunt fabricate din lemn. Arțarul este cel mai des întâlnit, deoarece poate produce sunete calde, echilibrate. Mesteacănul este utilizat pentru tobe dure, ideale pentru înregistrări, cu o înaltă claritate a sunetului. Mahonul redă o tonalitate joase, adecvată pentru notele grave și calde, specifice muzicii retro. Falkata este folosită pentru fabricarea tobelor la prețuri accesibile de o calitate satisfăcătoare. 

Brandul

La fel ca în cazul oricărui alt produs achiziționat, trebuie să ții cont de marca pe care o alegi, În topul producătorilor se află mărci precum Tama, FatCat, Freedom.

Nivelul de experiență

Nu în ultimul rând, va trebui să alegi un set de tobe în concordanță cu experiența pe care o deții în folosirea acestui instrument. Dacă ești începător, atunci vei dori să optezi pentru un set complet, eventual unul destinat special celor care abia încep să studieze. Astfel, te vei asigura că deții toate componentele necesare și că acestea sunt de calitate. Toboșarii cu experiență intermediară au deja cunoștințele necesare pentru a putea alege detaliile de care au nevoie ca să redea sunetele dorite, așa că pot încerca să cânte cu diverse componente. Muzicienii profesioniști știu deja până la cel mai mic amănunt care sunt nevoile lor în materie de tobe și accesorii, însă nu trebuie să înceteze să experimenteze și să încerce instrumente noi.

3. Marca recomandată de Mcmusic.ro

Pentru a lua decizia potrivită, citește în continuare despre cele mai bune mărci de tobe.

  • Marca Tama

Brandul Tama Drums se află sub egida companiei producătoare de instrumente muzicale Hoshino Gakki. Gama oferită de această marcă include unele dintre cele mai calitative și, uneori, costisitoare seturi de tobe de pe piață. Fondată acum mai bine de 45 de ani, compania vinde instrumente pentru muzicieni în toată lumea, deținând sedii în mai multe țări și pe mai multe continente.

Artiști de renume de pe scena internațională au folosit de-a lungul anilor baterii Tama, precum toboșarii trupelor System of a Down, Slayer, Black Sabbath, Duran Duran, Metallica, Nightwish, Ozzy Osbourne, Rammstein, Iron Maiden, MUSE, Foo Fighters și altele.

4. Cum se întreține corect un set de tobe

Pentru a menține un set de tobe într-o stare bună, ai nevoie de un loc special unde să le păstrezi. Fie că ai o sală de repetiții, fie că deții mai mult spațiu în apartament sau în casă, instrumentele trebuie să fie ferite de soare, deoarece acesta poate afecta suprafețele și materialele din care sunt fabricate. Va trebui să le protejezi de umezeală, așa că alege un spațiu uscat. Pentru ca tobele să redea sunetele cu înaltă fidelitate, este nevoie să verifici starea pieselor în mod regulat și să le cureți cu substanțe speciale.

Tobele sunt instrument complex, dar care îți oferă o satisfacție nemărginită, dacă ești iubitor de muzică. Te ajută să îți dezvolți nu doar capacitățile de a cânta, ci și coordonarea, gândirea rapidă, atenția distributivă și memoria. Alege setul potrivit pentru tine și bucură-te de această pasiune. 

Sursa foto: Unsplash.com

5. Întrebări și răspunsuri frecvente despre tobe

Care sunt cele mai bune tobe acustice?

În comerț ai la dispoziție o mulțime de seturi de înaltă calitate, la prețuri corecte, însă pentru a alege cele mai bune tobe acustice trebuie să ții cont de marcă, de componentele și caracteristicile acestora, precum și de nivelul tău de experiență ca muzician.

Care sunt cele mai bune tobe electronice?

Un set de tobe bun trebuie ales în funcție de componența acestuia, de renumele producătorului, dar și de funcțiile speciale pe care trebuie să le dețină un produs de calitate: metronom, recorder, exerciții pentru studiu și melodii de acompaniament.

Cum alegi cel mai bun set de tobe?

Pentru a alege cel mai bun set, trebuie să decizi dacă ai nevoie de un set acustic sau electronic, să analizezi componentele setului și accesoriile acestuia, materialele de producție, precum și marca acestuia. Nu uita să iei în calcul nivelul de experiență pe care îl deții.

Care sunt cele mai bune mărci producătoare de tobe?

În topul celor mai renumiți producători de tobe se află DW Drums, Ludwig, Gretsch, Tama, Sonor și Yamaha.

Care sunt cele mai bune tobe pentru începători?

Cele mai bune tobe pentru studiu sunt cele acustice, deoarece redau cu fidelitate o plajă largă de sunete, însă dacă ești obligat de context să alegi un instrument care să nu deranjeze prin zgomot, atunci orientează-te către un set digital.

Muzica de cameră: cum a ajuns să fie una dintre cele mai apreciate forme de muzică clasică

Muzica de cameră este una dintre cele mai apreciate forme de muzică datorită caracterului său special, atât din perspectiva muzicienilor care o interpretează, cât și a celor care o ascultă. De altfel, muzica de cameră s-a deosebit dintotdeauna tocmai prin faptul că a fost accesibilă în comunități restrânse și evidențiindu-se prin caracterul său cordial și intim. Până la urmă, puterea muzicii constă tocmai în exprimarea unor emoții puternice prin sunete, iar muzica de cameră reușește să transmită aceste emoții într-un mod unic.

Cuprins:

  1. Ce înseamnă muzica de cameră?
  2. Muzica de cameră: scurtă istorie
  3. Cele mai cunoscute lucrări de muzică de cameră

1. Ce înseamnă muzica de cameră?

Muzica de cameră este o formă de muzică clasică care este compusă pentru un grup mic de instrumente – în mod tradițional, un grup care s-ar putea încadra într-o cameră de palat sau într-o cameră mare. 

Considerată a fi una dintre cele mai intime forme ale artelor spectacolului, lucrările de muzică de cameră au părți dedicate fiecărui muzician în parte. Tocmai de aceea, comunicarea dintre muzicieni este deosebită. De altfel, prin convenție, muzica de cameră nu include interpretările solo de instrumente. De asemenea, ansamblurile care cântă muzică de cameră nu au nevoie de dirijor, spre deosebire de muzica orchestrală.

Dacă la începuturile muzicii de cameră lucrările erau mai degrabă lirice, cu cât instrumentele cu corzi încep să fie tot mai populare, îndeosebi viorile, aceste lucrări devin tot mai instrumentale. Muzica de cameră a fost scrisă pentru un număr aproape nelimitat de combinații vocale și instrumentale.

Compozitorii au scris lucrări dedicate familiilor de instrumente: trio-uri pentru instrumente cu arcuș sau instrumente de suflat, iar cvartetele au fost scrise pentru instrumente de același fel, precum Quartettino for Four Bassoons (de William Schuman) sau Sailor’s hornpipe pentru patru saxofoane (de Henry Cowell). Pianul a fost folosit cu trio-urile cu vioară și violoncel.

2. Muzica de cameră: scurtă istorie

De la începutul anilor 1500 și până la mijlocul anilor 1700 (epoca renascentistă și barocă), muzica era clasificată după funcția sa socială. Astfel, aceasta se împărțea în muzică de biserică, de teatru și muzică de cameră. Aceasta din urmă includea muzica seculară care se cânta în comunitățile mici, fie că era vorba de cea vocală sau instrumentală, solo sau de ansamblu.

Pe măsură ce orchestrele au început să crească semnificativ începând cu anii 1700, termenul de muzică de cameră a luat definiția actuală, ca muzică scrisă și interpretată de un mic ansamblu instrumental. Deoarece interacțiunea părților este considerată a fi un element esențial al muzicii de cameră, muzica pentru un interpret solo cu sau fără acompaniament este de obicei exclusă din această definiție.

În zilele noastre, muzica de cameră poate fi cântată aproape oriunde, dar se referă în mod obișnuit la ansambluri mai mici, adesea cu un interpret și, de obicei, cu nu mai mult de două instrumente din aceeași gamă instrumentală. 

3. Cele mai cunoscute lucrări de muzică de cameră

Muzica clasică este recunoscută pentru felul în care poate influența starea de spirit: te ajută să te relaxezi, să te concentrezi mai bine, să fii mai atent și mai productiv. Dacă ai nevoie de inspirație pentru a te bucura de muzica de cameră, iată câteva lucrări de care te vei îndrăgosti:

  • Piano Trios, Op. 1 de Ludwig van Beethoven;
  • Cvintetul de clarinet în la major, K 581 de Wolfgang Amadeus Mozart;
  • Cvartetul de coarde în sol minor (L .91) de Claude Debussy;
  • Cvintetul cu pian în la major, D. 667 de Franz Schubert;
  • Cvartetul de coarde nr. 12 în fa major, op. 96 de Antonín Dvořák;
  • Octetul pentru corzi în mi bemol major, op. 20 de Felix Mendelssohn.

Datorită numărului redus de interpreți, precum și caracterului său intim și deosebit, muzica de cameră creează contextul ideal pentru a te bucura de toate beneficiile muzicii clasice. Chiar și simpla ascultare a muzicii clasice în fundal, în timp ce faci alte activități, poate avea un impact semnificativ asupra dispoziției, productivității și creativității. 

Dacă ai ocazia să mergi într-o sală de concerte, nu ezita să alegi un concert de muzică de cameră. Vei înțelege cu adevărat de ce este un gen atât de apreciat.

Sursă foto: Unsplash.com.

Instrument muzical prin ciupire – tipuri și caracteristici de care să ții cont pentru a decide ce să alegi

Printre tipurile de instrumente muzicale existente, se numără și cele cu coarde, care se împart în mai multe categorii, în funcție de modul prin care este produs sunetul. 

În general, toate categoriile de astfel de instrumente scot sunete prin vibrația uneia sau mai multor coarde (oțel, mătase sau plastic). Cele care produc muzică prin ciupire sunt cele mai vechi din lume, putând fi manevrate cu degetele sau cu un obiect cel mai adesea numit „pană”.

În continuare, poți afla mai multe despre caracteristicile principalelor instrumente cu coarde prin ciupire.

Cuprins

  1. Instrumente muzicale care produc sunete prin ciupire
  2. Instrumente muzicale prin ciupire vs. alte tipuri de instrumente cu coarde

1. Instrumente muzicale care produc sunete prin ciupire

Există mai multe tipuri de instrumente muzicale prin ciupire, fiecare cu caracteristicile sale care fac ca sunetul să fie diferit și potrivit pentru anumite stiluri de muzică. Iată principalele categorii:

Chitara

Chitara este poate cel mai cunoscut instrument cu coarde de acest fel. Este prezent într-o multitudine de tipuri de muzică contemporană, de la cea folk, până la cea rock. Coardele sunt dispuse paralel față de cutia de rezonanță și mâner. Acestea se apasă cu degetele pe taste, pentru a produce sunete. Cu cealaltă mână se ciupesc corzile, fie cu degetele, fie cu un plectru (pană).

Chitara este versiunea europeană a categoriei mai largi a lăutei. Se diferențiază față de instrumente similare prin formă, numărul coardelor și acordarea lor. Există mai multe tipuri de chitare, fiecare cu un ambitus și timbru deosebit, în funcție de modalitatea de realizare, mai ales a cutiei de rezonanță.

Banjo

Acesta este un instrument nord-american, derivat dintr-un tip de lăută vest-africană, reprodusă de către sclavi. 

Originile moderne ale banjoului se plasează între anii 1830-40, când se începe comercializarea industrială a unui instrument mai vechi folosit de către sclavi începând cu secolul al 17-lea.

Sunetul deosebit care caracterizează acest instrument este produs prin intermediul unei cutii de rezonanță circulară din lemn și metal, peste care este întinsă o membrană (din pergament, piele sau material sintetic, în prezent). 

Mandolină 

Acest instrument cu coarde este originar din Italia, fiind folosit atât în muzica clasică, cât și în cea folclorică și tradițională. Mandolina este mai ales utilizată drept acompaniament principal în cântecul napolitan.

Harpă

Harpa se aseamănă cu lira, doar că față de aceasta, harpa este asimetrică. Coardele cele mai scurte produc cele mai înalte sunete. Împreună cu fluierul și câteva alte instrumente de percuție, este unul dintre cele mai vechi din lume. 

Aceasta se poate să fi evoluat din arcul muzical, a cărui singură coardă întinsă emite un sunet când este ciupită. Pentru că harpa a fost utilizată de-a lungul secolelor pe toate continentele, există nenumărate tipuri, precum cea celtică mexicană, paraguayană, birmană sau africană.

Lăuta

Lăuta și chitara au coexistat în perioade importante ale muzicii, însă ele au o istorie diferită.Prima dintre acestea a fost folosită foarte mult în muzica secolului al XVIII-lea, după care a dispărut în mare parte, mai ales din cauza volumului sonor redus.

Interesul pentru aceasta a crescut iarăși când au început să fie interpretate din ce în ce mai multe compoziții mai vechi destinate lăutei.

Aceasta are origini persane, asemănându-se cu lăuta arabă oud, folosită și astăzi în Africa de Nord și în Orientul Mijlociu. Aceasta a ajuns în Europa pe filieră maură. 

2. Instrumente muzicale prin ciupire vs. alte tipuri de instrumente cu coarde

Procedeul de manevrare a coardelor diferă de cel utilizat în cazul altor tipuri de instrumente cu aceste componente. 

Instrumentele cu coarde lovite cele mai cunoscute sunt pianul, țambalul și timpanul. Primul dintre acestea are coardele întinse pe o cutie de rezonanță din lemn, lovite de mici ciocane. Celelalte două își au originile în Evul Mediu, 

Timpanul, cu acțiune prin ciocane, este un precursor al clavecinului, primul instrument cu claviatură, înaintaș al pianului inventat în secolul al XVII-lea.

În ceea ce privește instrumentele cu coarde frecate, acestea produc sunete cu ajutorul unui arcuș. Această categorie include vioara, viola și violoncelul, folosite mai ales în cadrul muzicii simfonice europene.

Coardele sunt fixe și au o tensiune constantă, ceea ce face ca frecvența să varieze în funcție de forța și viteza apăsării arcușului. 

Instrumentele de acest fel sunt folosite și în muzica populară din diferite părți ale lumii. De exemplu, în China există tradiționalul erhu, cu doar două coarde și cu o cutie de rezonanță din lemn deschisă în spate și acoperită cu piele de șarpe în față. 

Acestea sunt câteva dintre aspectele importante legate de instrumentele muzicale prin ciupire și despre cum se diferențiază acestea de alte instrumente cu coarde.

Surse foto: Pixabay.com, Unsplash.com.

Cele mai bune piane digitale

Pianul este un instrument foarte apreciat, atât în rândul celor care vor să învețe să cânte la el, cât și în rândul celor care fac parte deja din lumea muzicii. Dacă ai decis că vrei să cumperi un astfel de produs este important să ții cont de mai multe aspecte care te vor ajuta să iei cea mai bună decizie. În continuarea articolului, vei găsi un clasament al celor mai bune piane digitale de pe piață!

Cuprins:

  1. Cel mai bun pian digital – Clasament TOP 3
  2. Cum aleg un pian digital bun?
  3. Mărci recomandate de Mcmusic.ro

3.1. Marca Korg

3.2. Marca Casio

  1. Cum se folosește un pian digital?
  2. Întrebări și răspunsuri frecvente despre piane

1. Cel mai bun pian digital – Clasament TOP 3

Pentru a alege cel mai bun pian digital este recomandat să cercetezi cu atenție un TOP 3 al celor mai apreciate produse de acest gen. Iată care este acesta:

Nume produsYamaha Arius YDP-164Casio PX-870 Privia WhiteKorg LP-180 Black


Vezi PRODUSE

Vezi AICI preț

Vezi AICI preț
    Detalii produsDimensiuni: 135,7×84,9×42,2 cm
Greutate: 42 kg
Claviatură: 88 de clape GH3 care sunt placate cu abanos și fildeș sintetic și au sensibilitate selectabilă
Polifonie de 192 note/voci
4 tipuri de reverb
Funcție Dual Layers
Metronom
Capacitate de stocare: 100 kB
Tehnologie Intelligent Acoustic Control
Sistem de sunet îmbunătățit prin Stereophonic Optimizer
Compatibil cu aplicația Smart Pianist v.2.0 
Conexiune USB
Amplificare: 2x20W
3 pedale (damper, soft, sostenuto)
Capac glisant
Suport de partitură
Melodii: 10 demo-uri și 50 presetate
Posibilitate de înregistrare prin SMF (Standard MIDI File)
Transpunere note
Acordaj: 414.8-440-466.8 Hz
2 jack-uri standard stereo pentru căști
2 difuzoare de 12 cm
Dimensiuni: 30x140x80 cm
Greutate: 34,3 kg
Tehnologie Morphing AiR Sound Source
Sistem de amplificare a sunetului
88 de clape grele, realizate din fildeș și abanos simulat 
Polifonie: 256 note
3 nivele de dinamică
Claviatură Tri-sensor Scaled Hammer Action Keyboard cu 3 senzori
Lid Simulator pentru efecte acustice similare cu cele create de capacul unui grand piano
Înregistrare audio 
19 sunete presetate, 70 cântece presetate
Efecte digitale: Simulator Hall, Chorus, Brilliance, DSP, Conectare la aplicația Chordana Play
Funcție Lesson: 60 de melodii din Music Library, 10 melodii User
Recorder MIDI: 2 piste x 1 melodie
Port USB pentru stick
2x Jack-uri de 6,35mm, pentru căști stereo
Funcție Auto Power Off
Metronom
Pedale: Soft, Sostenuto, Sustain (Damper)
Amplificare: 2 x 20 W
2 Difuzoare
Stativ inclus
Dimensiuni: 27,4×136,5×78,1 cm
Greutate: 23,3, kg
Claviatură:  88 de clape grele
Polifonie: 120 voci/note
Nivel de dinamică: 3
Efecte: Reverb, Chorus
10 sunete presetate
10 cântece presetate
2 x Jack Stereo 3,5 mm
3 pedale (soft, sostenuto, damper)
Amplificare: 2 x 11 W
2 Difuzoare
Stativ Inclus
Tehnologie Key Touch, pentru reglarea intensității claviaturii
Conține husă
PROClape GH3 cu sensibilitate selectabilă: hard/medium/fixed/soft
Tehnologii de optimizare a sunetului
Conectivitate USB
Simulatorul Lid Simulator redă efectul acustic al unui capac deschis specific unui grand piano
Claviatura Scaled Hammer Action Keyboard are trei senzori care detectează secvențial acționarea clapelor
Stativ inclus
Polifonie mare
Greutate mai mică
Husă inclusă
Stativ inclus Tehnologia Key Touch reglează intensitatea clapelor
CONTRAConexiunea la un sistem iOS se poate realiza doar prin intermediul unui Apple Lightning to USB Camera Adapter și a unul cablu USB A-USB B – nu sunt incluse în pachet.

2. Cum aleg un pian digital bun?

Cele mai bune piane digitale din lume se remarcă printr-o serie de caracteristici specifice. Produsele de top ies în evidență prin anumite elemente, la care trebuie să fii atent atunci când nu știi ce pian digital să achiziționezi. Așadar, înainte de a lua o decizie, trebuie să acorzi o atenție deosebită unor factori importanți, care te pot sprijini în procesul de selecție. Prin urmare, iată pe ce criterii și recomandări te poți baza, cu scopul de a dobândi toate informațiile necesare pentru a hotărî care este cel mai bun articol:

  • Nivelul tău

Atunci când vrei să optezi pentru un pian digital potrivit, trebuie să ții de nivelul pe care îl ai. Fie că iei în calcul o recomandare avizată pentru modelele de copii, fie că vrei un produs care să se apropie cât mai mult de pianele acustice, nu uita să te orientezi către o variantă care să vină în întâmpinarea pregătirii tale sau a celui care va cânta la el. 

Dacă ești începător, îți poți îndrepta atenția către opțiuni basic, care să nu fie foarte costisitoare, dar care să-ți ofere toate avantajele de care ai nevoie. Dacă ești experimentat, cu siguranță vei avea în vedere calitatea sunetului, dar și alte detalii de finețe, care pot influența nuanțele pe care le poți crea în interpretarea unei lucrări muzicale. 

  • Polifonie și calitatea sunetului

Polifonia reprezintă numărul de note (sau tonuri) pe care pianul le poate reproduce simultan. Există mai multe categorii de polifonii – unele piane au 32 sau 64 de sunete, iar altele au 128 sau 264. În funcție de acest aspect, complexitatea sunetului poate fi diferită. Pianele digitale au un mod de acționare electronic și se bazează pe existența unor sunete înregistrate, specifice unui pian acustic – de aceea, calitatea sunetului digital depinde de rezoluția și de claritatea acestora. Însă, pe lângă acest lucru, trebuie să știi că și amplificarea și difuzoarele pot influența sonoritatea.

  • Claviatură

Calitatea claviaturii este un amănunt important – de regulă, un pian digital bun trebuie să aibă clape grele, care să sesizeze intensitatea cu care apeși pe ele și să modifice sunetul în același timp. Această caracteristică a clapelor este specifică pianelor acustice și poate fi un element esențial atunci când vine vorba despre o interpretare profesionistă. De aceea, un astfel de detaliu poate fi un criteriu semnificativ, atât pentru cei începători, cât și pentru un cântăreț experimentat. 

Însă, dincolo de acest aspect, trebuie să analizezi și numărul clapelor – în general, dacă vrei un model care să se apropie de calitatea unui pian acustic, cel mai bine alegi o claviatură care să cuprindă 88 de clape. Totuși, dacă preferi să optezi pentru un pian mai mic, care să fie mai ușor de transportat, poți lua în considerare și claviaturile alcătuite din 76 de clape (totul depinde de prioritățile tale, dar și de complexitatea melodiilor pe care vrei să le interpretezi).

  • Dotări

De asemenea, la un pian digital, contează și dotările suplimentare, care îți pot îmbogăți experiența de utilizare. Fie că îți dorești efecte sonore speciale, instrumente adiacente, ritmuri sau funcții extra (precum metronom, transpunere, sisteme de învățare, melodii presetate), fie că vrei ca pachetul să includă stativ, căști, scaun special sau alte accesorii, fii atent la toate acestea atunci când cercetezi posibilitățile disponibile. 

  • Conectivitate

Conectivitatea este un lucru util, mai ales dacă vrei să înregistrezi anumite melodii și apoi să le descarci pe un device. Dacă acesta este scopul tău, trebuie să ții cont de memoria pe care o are pianul, dar și de modalitățile de conectare și de transfer al fișierelor (prin cablu MIDI, prin USB, prin aplicație). De altfel, portul de căști poate fi folositor, mai ales în cazul în care nu vrei să-i deranjezi pe cei din jurul tău atunci când repeți la pian – așadar, studiază toate aceste caracteristici și, în mod cert, vei găsi un model care să îndeplinească toate cerințele pe care le ai. 

3. Mărci recomandate de Mcmusic.ro

Echipa Mcmusic.ro îți pune la dispoziție mai multe modele de piane digitale, dintre care îl poți alege pe cel care ți se potrivește. Având în vedere că producătorul este un alt criteriu esențial pe care trebuie să-l iei în calcul, Mcmusic îți recomandă două branduri renumite în domeniu, pentru calitatea produselor pe care le creează. Iată care sunt acestea:

3.1. Marca Korg

Korg este o companie de origine japoneză, înființată în anul 1963, care s-a axat pe producția și comercializarea instrumentelor și echipamentelor muzicale, precum clape, orgi, procesoare de sunet, accesorii pentru înregistrare, sintetizatoare și multe alte produse de acest gen. Tsutomu Katoh și Tadashi Osanai sunt fondatorii acestui brand, iar istoria sa s-a dezvoltat pe parcursul anilor, aducând inovații în domeniu. Primul produs realizat a fost Doncamatic – un dispozitiv electromecanic care acționa prin intermediul unui disc, generând un anumit ritm. Apoi, a fost construit primul sintetizator, primul acordor cu ac, iar, în anul 1968, a fost creată prima orgă denumită KORG.

3.2. Marca Casio

Primele instrumente electronice cu clape, create de Casio, au fost produs în anul 1980. Acestea s-au ramificat, treptat în mai multe direcții, iar clapele au început să conțină funcții de acompaniament, sunete suplimentare, instrumente adiacente, modalități de înregistrare și redare, ghiduri de învățare și alte specificații inedite. Unele modele de clape funcționau atât pe bază de electricitate, cât și pe bază de baterii. Însă, de-a lungul timpului, Casio a început să creeze și alte tipuri de instrumente digitale, precum tobe, chitare sau suflători.

4. Cum se folosește un pian digital?

Un pian digital nu este complicat de folosit – în principiu, tot ce trebuie să faci este să îl conectezi la o sursă de electricitate, să îl pornești și să cânți. Însă, de regulă, aceste categorii de piane vin la pachet cu o mulțime de funcții și caracteristici, pe care le poți descoperi. Așadar, este important să analizezi cu atenție manualul de instrucțiuni, pentru a vedea ce butoane există, ce efecte declanșează ele și cum poți jongla cu toate acestea, cu scopul de a crea o muzică originală, inedită și cât mai complexă. 

Prin urmare, explorează pe îndelete toate elementele incluse și, cu siguranță, vei descoperi o mulțime de lucruri noi și atractive. Poate fi puțin dificil la început, până vei reuși să înveți care sunt tehnicile pe care le poți folosi – însă, ia totul pas cu pas și, în mod cert, vei reuși să înveți tot ceea ce este de învățat.

În ceea ce privește întreținerea și utilizarea unui pian digital, sunt câteva aspecte la care este bine să ai grijă. În primul rând, acordă o atenție deosebită locului în care îl amplasezi – încearcă să eviți instalarea sa în apropierea unor surse de căldură sau de umezeală, căci astfel de condiții pot duce la degradarea sa. Atât lemnul, cât și celelalte materiale sunt extrem de sensibile la factori externi de acest gen și, de aceea, cel mai bine este să-l protejezi de la început, pentru a evita problemele ulterioare. De asemenea, încearcă să închizi capacul în permanență, pentru a feri clapele de praf și impurități și nu așeza lucruri grele sau recipiente cu lichide pe suprafața pianului, deoarece se pot vărsa sau pot provoca deteriorări. 

Surse foto: Pixabay.com, Mcmusic.ro

<5. Întrebări și răspunsuri frecvente despre piane

  1. Ce înseamnă pian digital?

Pianul digital este un pian care produce sunete prin conectarea la o sursă de electricitate. Acesta acționează prin intermediul unui mecanism electronic, care generează sunetele specifice unui pian clasic. 

  1. Ce pian digital să aleg?

Dacă nu știi ce pian digital să alegi, ia în considerare prețul, dar și caracteristicile acestuia. Cel mai bun pian este cel care vine în întâmpinarea tuturor nevoilor tale. 

  1. Care sunt cele mai bune mărci de piane digitale?

Cele mai bune mărci de piane digitale sunt cele care au experiență în domeniu și care lucrează în permanență pentru ca sunetul acestora să fie cât mai apropiat de cel al pianelor clasice. De exemplu, Korg și Casio sunt două dintre cele mai cunoscute branduri, care creează produse de calitate, ce au funcții și caracteristici inedite, de ultimă generație.

  1. Care este cel mai bun pian digital pentru copii?

În cazul în care copilul este începător, poți opta pentru un pian digital basic, care să-ți ofere un bun raport calitate-preț și, mai ales, care să fie potrivit pentru nivelul la care se află copilul. Dacă acesta este experimentat, trebuie să iei în calcul și alte detalii, precum calitatea sunetului, existența pedalelor, calitatea clapelor și alte caracteristici.

  1. Ce tip de pian digital merită să cumpăr? 

Un pian digital care merită cumpărat trebuie să aibă un sunet calitativ, funcții suplimentare, dotări speciale, polifonie complexă, claviatură profesională și alte însușiri utile.

Măsura muzicală – Un element important în orice partitură!

Fie că ești un muzician aflat la început de drum, fie că deja cunoști câteva secrete și tehnici specifice acestui domeniu, sunt mai multe lucruri pe care trebuie să le iei în considerare pentru a stăpâni această artă cât mai bine. De aceea, este esențial să știi cum anume se citește o partitură și, mai ales, care sunt elementele pe care trebuie să le interpretezi atunci când intri în contact cu aceasta. Măsura muzicală reprezintă o noțiune de bază, fără de care nu poți interpreta o lucrare exact așa cum a fost scrisă – așadar, află mai multe despre acest subiect și îmbogățește-ți cunoștințele în materie de muzică!

Cuprins

  1. Măsura muzicală: ce înseamnă măsura în muzică?
  2. Măsurile în muzică: de câte feluri poate fi măsura muzicală?

1. Măsura muzicală: ce înseamnă măsura în muzică?

Măsura este, prin definiție, o modalitate de grupare a timpilor accentuați și neaccentuați, care se succed la intervale de timp regulate. Delimitarea acestor măsuri, în muzică, se face prin intermediul unor elemente grafice, numite bare de măsură, ce sunt amplasate pe portativ.  Ele au rolul de a separa fiecare măsură de cea care urmează. 

În muzică, măsura poate fi de mai multe feluri, iar aceasta este stabilită încă de la începutul partiturii. Lângă cheia în care se va interpreta melodia (cheia Sol, cheia Fa etc.) și lângă armura de care trebuie să ții cont (alcătuită din diezi și bemoli pe care va trebui să-i respecți de-a lungul melodiei), se află și două cifre suprapuse, care indică felul măsurii. Cifra de sus arată câți timpi propriu-ziși va conține o măsură, iar cifra de jos arată valoarea notei în funcție de care se stabilește această unitate de măsură

Cu siguranță cunoști că există diverse durate ale notelor, pe baza cărora sunetul poate fi mai lung sau mai scurt. Așadar, acestea se pot clasifica în cinci mari categorii:

  • Pătrime – Are durata de 1 timp;
  • Doime – Are durata de 2 timpi;
  • Optime – Durează jumătate dintr-un timp;
  • Șaisprezecime – Durează un sfert dintr-un timp;
  • Nota întreagă – Durează 4 timpi.

Așadar, este bine să știi aceste durate, fiindcă ele ghidează atât ritmul și tempoul, cât și modul în care trebuie cântată și citită respectiva partitură. Bineînțeles, acestea sunt noțiunile principale, însă există mult mai multe elemente pe care este obligatoriu să le înveți dacă vrei să interpretezi o lucrare muzicală. La aceste durate se mai pot adăuga altele (precum pătrimea cu punct sau optimea cu punct – unde punctul are jumătate din durata notei lângă care este așezat), dar și o multitudine de semne grafice al căror sens trebuie să-l asimilezi (tipuri de pauze, legato-uri etc.). Poate vrei să faci parte dintr-o orchestră, sau poate că vrei să cânți la pian – indiferent de scopul tău, trebuie să studiezi atât manuale specializate, cât și alte surse care îți pot oferi informațiile de care ai nevoie.

2. Măsurile în muzică: de câte feluri poate fi măsura muzicală?

Măsura muzicală poate fi de două feluri: binară (succesiuni structurate din 2 în 2 timpi) sau ternară (din 3 în 3 timpi). Însă, acestea, la rândul lor, pot fi simple sau compuse. 

În muzică, măsurile binare simple au un singur accent și pot fi: 2/4, 2/2, 2/1, 2/8, 2/16 etc. De exemplu, în cazul măsurii de 2/4 (două pătrimi), prima pătrime este accentuată, iar a doua este neaccentuată. Măsurile binare compuse au două sau mai multe accente. Ele pot fi: 4/1, 4/2, 4/4, 4/8, 4/16 etc. De exemplu, în măsura de 4/2 (patru doimi), prima și a treia doime sunt accentuate, iar a doua și a patra sunt neaccentuate. 

Măsurile ternare simple au o notă accentuată și două neaccentuate. Acestea pot fi: 3/1, 3/2 etc. De pildă, în măsura de 3/2 (trei doimi), prima doime este accentuată, iar celelalte două sunt neaccentuate. Măsurile ternare compuse reprezintă multiplii de trei și pot fi 6/2, 6/8, 6/16 etc. În măsura de 6/2 (șase doimi), prima doime are un accent tare, a patra doime are un accent moale, iar doimile 2,3,5,6 sunt neaccentuate. 

În concluzie, este important să știi ce înseamnă măsura în muzică, dar căutările tale nu trebuie să se oprească aici. Teoria muzicală este amplă și complexă – de aceea, trebuie să fie studiată pas cu pas, pe îndelete, pentru a pune bazele de care ai nevoie pentru a deveni un muzician desăvârșit!

Sursă foto: Pixabay.com.

Keytar- ce este și cum poți învăța să cânți la acest instrument muzical

Probabil ești deja familiarizat cu ceea ce înseamnă pianul, sintetizatorul, orga sau aranjorul. Printre toate aceste instrumente cu clape, există însă și keytarul: instrument mai puțin cunoscut în afara lumii specializate a muzicienilor, dar care a avut un rol imens în dezvoltarea și interpretarea pieselor și compozițiilor new wave sau electronice. 

Înainte ca acest instrument să fie creat și pus la dispoziția interpreților pentru concertele live, muzicienii improvizau, în general, prin claviaturi clasice mai mici, legate în jurul corpului prin curele standard de chitară. Abia la începutul anilor 1980, câțiva producători proeminenți au introdus prima generație de keytar, revoluționând astfel industria muzicală de atunci. Află în continuare informații despre acest instrument care nu va dispărea niciodată!

Cuprins

  1. Keytar: ce este acest instrument muzical?
  2. Ce trebuie să știi dacă vrei să cânți la keytar?
  3. Curiozități despre keytar

1. Keytar: ce este acest instrument muzical?

Un keytar este un instrument cu clape digital sau un sintetizator configurat în aproximativ aceleași dimensiuni ca o chitară electrică. Muzicianul leagă instrumentul în jurul corpului său cu ajutorul unei curele și cântă la o claviatură miniaturizată cu mâna dreaptă, în timp ce manipulează anumite comenzi specifice cu stânga.  

Întocmai ca în cazul sintetizatorului sau a anumitor modele de piane digitale, keytarul poate fi configurat astfel încât să reproducă o serie de sunete specifice altor instrumente (precum chitara bass) sau secvențe muzicale specifice muzicii electronice. De asemenea, acesta poate prezenta numeroase funcții, putând fi chiar sincronizat cu alte claviaturi conectate printr-o interfață MIDI. 

Nu în ultimul rând, dimensiunile relativ reduse și cureaua pentru susținere reprezintă un avantaj major din punctul de vedere al mobilității, permițându-le muzicienilor să se deplaseze alături de instrumentul lor oriunde are loc un anumit concert. 

2. Ce trebuie să știi dacă vrei să cânți la keytar?

Dacă îți dorești să începi să cânți la keytar, este important să realizezi de unde poți începe și care sunt pașii pe care îi poți urma pentru a-ți transforma visul în realitate. Iată ce poți face: 

  • Ai avantaj dacă știi să cânți la pian. 

Dacă ești deja familiarizat cu pianul, orga sau alte instrumente cu clape similare, îți va fi mult mai ușor să înveți să cânți la keytar. Întocmai ca în cazul oricărui alt instrument, cel mai bun mod de a te perfecționa este exersând. Începe prin a învăța mișcările mâinii drepte, căci este mâna dominantă, trecând ulterior la comenzile mâinii stângi.

  • Învață după ureche.

Încearcă să reproduci, după ureche, piesele tale preferate cu ajutorul claviaturii. Dacă ai deja un minim de experiență în ceea ce privește instrumentele cu clape, acest lucru nu va fi deloc dificil de realizat. 

  • Fii atent la buget. 

Atunci când achiziționezi primul tău instrument, este important să îți calculezi din timp util bugetul și să faci o listă cu toate caracteristicile pe care ți-ai dori ca acesta să le conțină. După ce ai trecut de acești pași, analizează piața și alege modelul care se potrivește cel mai bine nevoilor tale.  

  • Înscrie-te la cursuri.

Dacă dorești să te perfecționezi în acest domeniu, este esențial să găsești un specialist care să te îndrume și să îți arate toate secretele. 

3. Curiozități despre keytar

Acum că ai aflat ce reprezintă keytarul și la ce este folosit, iată câteva curiozități despre acest instrument mult prea puțin popularizat în afara industriei muzicale: 

  • Se spune că instrumentul a fost creat pentru a le permite muzicienilor să se deplaseze mai mult pe scenă și să interacționeze mai facil cu publicul. 
  • Deși s-a numărat printre cele mai des folosite instrumente în industria muzicală a anilor `80, el nu a putut niciodată să rivalizeze cu popularitatea chitarei electrice. Keytarul este utilizat inclusiv în ziua de astăzi, însă la o anvergură mult mai redusă. 
  • Prince avea un keytar personalizat numit PurpleAxxe. De asemenea, este considerat că el este cel care a brevetat instrumentul. 
  • O „renaștere” a keytar-ului a avut loc la sfârșitul anilor 2000, datorită unor trupe sau artiști precum Steely Dan, Snoop Dog sau The Black Eyes Peas. 

Atât pentru pianiștii experimentați, cât și pentru cei care nu sunt inițiați încă în minunata lume a instrumentelor cu clape, keytar-ul poate reprezenta o adevărată provocare, pe care cu siguranță nu trebuie să o ratezi! 

Surse foto: Shutterstock.com, Unsplash.com.

Trompeta – Curiozități despre unul dintre cele mai vechi și mai îndrăgite instrumente muzicale din lume

Așa cum este știut deja, trompeta este un instrument muzical de suflat, care oferă un sunet puternic și pătrunzător. Cu o istorie bogată în spate și demnă de aprofundat, aceasta este nelipsită din orchestrele de prestigiu și nu numai. Descoperă în acest articol informații despre istoria unuia dintre cele mai vechi instrumente din lume, dar și curiozități despre componentele trompetei și mânuirea acesteia în diverse genuri muzicale.

Cuprins:

1. Trompeta – Informații generale pentru pasionații de muzică și nu numai

1.1. Cine a creat trompeta – Detalii despre istoria acestui instrument muzical de renume

1.2. Dezvoltarea trompetei de-a lungul istoriei

1.3. Cum se face o trompetă: care sunt componentele sale

2. Tipuri de trompete

2.1. Trompeta cromatică

2.2. Trompeta acută

2.3. Trompeta egipteană

3. Muzica de trompetă – În ce genuri muzicale este folosită trompeta

4. Trompeta în muzica jazz

5. Mari trompetiști care și-au pus amprenta în muzică

1. Trompeta – Informații generale pentru pasionații de muzică și nu numai

Din punct de vedere lingvistic, „trompeta” este un cuvânt care își are rădăcinile în franțuzescul „trompe” (trompa de elefant) și descrie, în mare măsură, forma acestui instrument muzical excepțional. Dacă, în vremurile îndepărtate, aceasta era asociată cu anunțurile de pe frontul de război, întrecerile sportive, funeraliile sau diverse evenimente publice, a căpătat importanță de-a lungul istoriei și a fost folosit și cu alte ocazii. Dezvoltarea trompetei a reprezentat un pas firesc, iar astăzi, acest instrument de suflat se regăsește ca parte esențială sau chiar principală atât în orchestre, cât și în opere celebre și apreciate.

1.1 Cine a creat trompeta – Detalii despre istoria acestui instrument muzical de renume

Potrivit scrierilor lăsate moștenire omenirii, trompeta și-ar avea rădăcinile încă din anul 1.500 î.H., fiind un instrument confecționat în totalitate din alamă. Numeroase documente spun, însă, că în Egiptul Antic trompeta fost folosită inclusiv acum 4.000 de ani, dramaturgul grec Eschil descriind sunetul acesteia ca fiind unul „penetrant”.

Și Israelul se află pe lista țărilor care au adoptat acest instrument muzical de suflat, cu precădere pentru diverse semnale militare, dar și pentru „distracția” oferită de muzicanți în templele vremurilor. Aici este de evidențiat faptul că trompeta era confecționată din argint, de către meșteri pricepuți.

Un lucru comun în ceea ce privește mânuirea trompetei era folosirea acesteia cu un număr limitat de note muzicale, cel puțin în lumea antică.

 1.2. Dezvoltarea trompetei de-a lungul istoriei

Trompeta a avut un parcurs firesc de-a lungul istoriei, cunoscând o adevărată dezvoltare, mai ales din punctul de vedere al aspectului. Astfel, varianta medievală denumită „Busine”, folosită în secolul al XVI-lea, era confecționată sub forma literei „S”, și avea o lungime de aproximativ 180 de centimetri. Bucla și tuburile suplimentare transformă trompeta într-un alt instrument, un secol mai târziu, muzicanții reușind să se bucure de sunete și tonalități mult mai ample. Următorii muzicieni și-au pus amprenta, în mare măsură, pe modelul cunoscut și utilizat în zilele noastre:

  •  Muzicianul rus Kolbel a inventat, în 1760, un orificiu acoperit cu o clapetă din material textil, cu rol de dop pentru pavilionul trompetei. Această clapetă urca fiecare notă cu un semiton.
  •  Anul 1801 îl găsește pe trompetistul vienez Anton Weidinger cu o inventivitate și creativitate ieșite din comun. Acesta a reușit să confecționeze o trompetă cu 5 clape, ușor de manevrat și care producea toate notele muzicale.
  • Pistoanele sau ventilele au fost adăugate în 1815 de către Heinrich Stoelzel, un muzician pasionat de instrumentele confecționate din alamă. Brevetul pentru această invenție a fost rapid acordat, iar trompeta din ziua de azi își are rădăcinile în creativitatea și originalitatea lui Stoelzel.

1.3. Cum se face o trompetă: care sunt componentele sale

Trompeta este confecționată din metal, de cele mai multe ori din alamă sau cupru și  are forma unui tub care se alungește cu o pâlnie la capăt. Instrumentul este completat de câteva clapete și tuburi subțiri, plus un orificiu de suflat (denumit bucală sau bullet) pentru a putea ghida corespunzător notele muzicale, cu ajutorul aerului.

Practic, există trei componente principale care formează trompeta, fără ca acestea să fie întrerupte în vreun fel: capătul de suflat, corpul trompetei, care conține câteva clapete și pâlnia.

Ceea ce o diferențiază în categoria instrumentelor de suflat este mânuirea cu forță și pricepere, aceasta oferind sunetele puternice pentru care este atât de cunoscută și apreciată.

2. Tipuri de trompete

Trompetele bass, acute, militare, egiptene sau supraacute sunt doar câteva dintre cele mai cunoscute și folosite tipuri de trompete în muzică. Fiecare instrument muzical are particularitățile sale, iar folosirea și introducerea sa în diferite opere ține de tonalitate, acordaj și, de ce nu, de agilitate.

2.1. Trompeta cromatică

Trompeta cromatică este folosită cu precădere din secolul XIX, însă perfecționarea acesteia a început încă din anul 1600. Muzica de fanfară, simfoniile și jazz-ul au adoptat destul de rapid acest instrument acordat fin în Do și Si bemol. Cât despre tonalitatea și timbrul trompetei cromatice, muzicanții oferă un sunet strident și forte, dar totodată grațios și nobil.

2.2. Trompeta acută

Trompeta acută este relativ recentă, dacă se poate spune așa despre anul apariției sale: 1916. Ceea ce o face diferită printre instrumentele de același gen este registrul acut și adăugarea unei cvarte, cu ajutorul celor 5 ventile descendente. O serie de lucrări preclasice beneficiază de puterea sa, datorită timbrului penetrant. Însă, cea mai utilizată trompetă acută este cea acordată în Re, mulțumită timbrului strălucitor adoptat de compozitori precum George Enescu sau Johann Sebastian Bach.

2.3. Trompeta egipteană

Opera Aida, semnată de marele compozitor Giuseppe Verdi, cuprinde pasaje inconfundabile de trompetă egipteană, acordată în La bemol (cu o lungime de 163 cm) și Si ( cu o lungime de 138 cm). Muzicalitatea și tonalitatea trompetei egiptene sunt inconfundabile, ceea ce face acest instrument extrem de apreciat în marile orchestre ale lumii.

3. Muzica de trompetă – În ce genuri muzicale este folosită trompeta

Chiar dacă trompeta a fost dezvoltată de-a lungul secolelor și folosită la început ca „ton de trezire”, anunț sau avertisment în zona militară, acest instrument a căpătat până la urmă o importanță covârșitoare în diferite stiluri muzicale.

Muzica simfonică rămâne, fără doar și poate, locul unde trompetele aduc un plus de valoare operelor puternice, realizate de mari compozitori precum Bach, Beethoven, Verdi sau Tchaikovsky.

De asemenea, muzica de fanfară este cu precădere creată în jurul sunetului de trompetă atât de recognoscibil în ziua de azi. Orchestrele militare sunt cele „responsabile” de muzica de fanfară, iar întemeietorii acestui gen muzical sunt, potrivit istoriei, italienii și germanii, fini muzicanți cu experiență în arta războiului.

Trompeta ca instrument muzical se regăsește chiar și în muzica modernă pop, pentru că oferă acel element de unicitate, care poate deosebi o piesă de „competiția” sa. Sunetul de trompetă în acest gen a început să prindă avânt încă din anii 2000, odată cu dezvoltarea trupelor de băieți și/sau fete, dar și a proiectelor artiștilor solo. 

4. Trompeta în muzica jazz

Trompeta și contrabasul sunt două instrumente deosebite care, alături de pian, descriu în mare măsură muzicalitatea de necontestat a jazz-ului. Acest gen muzical este, cu siguranță, unul dintre cele mai apreciate din lume, datorită versatilității și interpretării oferite.

Este adevărat că multe orchestre sau formații de jazz preferă saxofonul ca parte componentă esențială pentru acest gen de muzică. Și trompeta este, însă, des folosită, datorită caracteristicilor oferite: forță, acute speciale și timbru extraordinar. Interpreții de jazz pot evolua destul de repede în carieră, iar trompeta este adesea instrumentul potrivit în această direcție. 

În viziunea lui Tiger Okoshi, un renumit trompetist de jazz, mânuirea trompetei înseamnă, de fapt, „pictarea aerului” cu ajutorul notelor muzicale.

5. Mari trompetiști care și-au pus amprenta în muzică

Notele trompetei sunt cu adevărat speciale, iar cei care au descoperit „dulceața” și rafinamentul acestui instrument muzical aparte au reușit să își pună amprenta într-un mod remarcabil în muzică. 

Iată câteva nume sonore de trompetiști valoroși, care și-au descoperit drumul în viață cu ajutorul acestui instrument cu personalitate:

Louis Armstrong este declarat, pe bună dreptate, „cel mai mare trompetist” din lume. Născut pe plaiuri americane, mai exact în New Orleans, Louisiana, patria jazz-ului, Louis a fost atras de muzică încă din copilărie, chiar dacă primii ani de viață i-au fost zbuciumați din cauza certurilor și despărțirilor în familie. 

Pe lângă meseriile de vânzător ambulant, laptar sau lustragiu, Louis a făcut parte din diverse grupuri de muzicanți stradali, unde s-a remarcat datorită improvizației și intonației fără cusur.

Louis Armstrong este însă remarcat de Joe Oliver, un muzician care îi oferă lecții de trompetă, în timpul adolescenței sale. Astfel, începe să învețe notele muzicale, cântă în barurile locale, ca mai apoi să se îndrepte către Chicago și New York, unde începe adevărata sa aventură muzicală, rupând astfel multe bariere rasiale la vremea respectivă. Timbrul vocal inconfundabil, dar și mânuirea extraordinară a trompetei l-au plasat pe marele Louis Armstrong printre stelele strălucitoare date lumii în industria muzicală.

Miles Davis este un alt nume sonor care s-a făcut remarcat în muzica jazz datorită compozițiilor sale fără cusur, care erau creionate cu ajutorul trompetei, instrumentul său preferat. Miles a fost contemporan cu marele Louis Armstrong pentru o bună bucată de vreme, recunoscând în nenumărate rânduri impactul extraordinar pe care l-a avut asupra carierei sale muzicale.

Ceea ce l-a făcut pe Miles Davis un trompetist deosebit în branșa sa a fost muzicalitatea și emoția de care a dat dovadă pentru fiecare interpretare în parte, fie că a fost vorba de compozițiile proprii, fie de cele deja cunoscute. Istoria jazz-ului îl pomenește pe Miles Davis ca fiind printre artiștii care au modelat cu succes acest gen muzical deosebit.

Rafael Mendez este un nume de referință printre trompetiștii de prestigiu. De origine din Mexic, Rafael și-a descoperit pasiunea pentru muzică încă din copilărie, ajutat fiind și de familia de artiști din care se trăgea. Cariera adevărată, însă, a început odată cu emigrarea în Statele Unite, unde s-a remarcat pentru tehnica extraordinară de a îmbina muzica clasică și jazz-ul cu influențele mexicane. Rafael devenise atât  de cunoscut, încât se mândrea cu peste 125 de concerte într-un singur an. Marile compoziții proprii, unde trompeta este nelipsită, rămân însă mărturie a talentului său incontestabil.

Arturo Sandoval este un alt nume răsunător care a făcut istorie în branșa celor mai talentați trompetiști din lume. Astfel, Cuba este pusă pe lista marilor artiști de jazz datorită lui, Sandoval declarând în repetate rânduri că a fost influențat de jazz-ul american. La fel ca Louis Armstrong, Arturo își începe cariera muzicală pe străzi, chiar la vârsta de 12 ani, unde cântă în diverse grupuri și descoperă dragostea pentru trompetă, instrumentul său favorit. Drumul firesc în călătoria sa artistică duce către America de Nord, unde își dezvoltă cariera, recunoscută la nivel mondial și unde își întemeiază și familia. Premiile și distincțiile primite de-a lungul carierei sale de trompetist de jazz subliniază talentul și versatilitatea de care s-a bucurat Arturo Sandoval și pe care le-a oferit întregii lumi.

Woody Shaw este considerat a fi „părintele” jazz-ului modern, datorită stilului său nonconformist și tehnicilor incredible de mânuire a trompetei. Folosit drept model și mentor pentru generații întregi de muzicanți, Woody Shaw, de origine americană, se regăsește printre marile nume de artiști de jazz care și-au lăsat pregnant amprenta în muzica de bună calitate. Astfel, drumul său începe în New Jersey, unde tatăl sau era cântăreț de muzică gospel. La vârsta de 9 ani, începe să studieze trompeta clasică la o școală din Cleveland, chiar dacă la început a fost atras de vioară.

După o serie de prestații în diverse cluburi și baruri locale, în adolescență, Woody Shaw se îndreaptă către casele de discuri, ajutat fiind de câteva nume sonore din branșă. Succesul trompetistului vine însă în anii ’60, când începe o serie de concerte și spectacole peste tot în lume, rămânând însă cu gândul la Paris.

Woody Shaw se bucură de prestigiu la nivel mondial până la sfârșitul carierei sale, în anii ’80. Astfel, artistul rămâne un nume remarcabil în categoria trompetiștilor de top.

Așadar, se poate spune că trompeta a fost și rămâne un instrument cu o importanță majoră de-a lungul istoriei, care a conturat numeroase cariere muzicale. Ceea ce o face specială printre alte instrumente de suflat este forța sunetului, inconfundabil și răsunător, în diverse genuri muzicale consacrate.

 Sursă foto: Pixabay.com, Shutterstock.com.

Fluierul și notele muzicale – Cum să înveți să cânți la unul dintre cele mai vechi instrumente din lume

Fluierul face parte din categoria instrumentelor de suflat, poate fi confecționat din lemn, metal și os, iar armonia notelor muzicale este dată de mânuirea corectă a acestuia. Este destul de ușor de cântat la fluier, iar cei care doresc să se apuce serios de treabă pot fi chiar autodidacți. Descoperă tainele fluierului și ale notelor muzicale oferite de acest instrument cu tradiție.

 Cuprins:

1. O scurtă istorie a fluierului

2. Notele muzicale la fluierele în 7 game – Cum poți cânta și învăța notele muzicale la fluier

3. Cum să achiziționezi un fluier pentru copii și cum să îi înveți notele muzicale – Sfaturi pentru părinți

1. O scurtă istorie a fluierului

Fluierul este întâlnit adesea în basmele și poveștile populare românești și reprezintă un simbol al datinilor țării noastre. Acest instrument muzical extrem de simplu este asociat cu păstoritul, nu doar în România, ci peste tot în lume, unde această tradiție s-a păstrat din vechi timpuri.

Miturile despre fluier sunt numeroase și se spune despre acest instrument valoros că avea puteri magice. Sunetul lui îmblânzea animalele, ajuta vegetația să crească sau chiar îndepărta duhurile rele.

În ceea ce privește fluierul tradițional românesc, acesta a căpătat diferite forme și structuri, în funcție de zonele unde a fost folosit, păstrând însă armonia sunetului și frumusețea fără egal a cântecelor interpretate, mai ales în zona Moldovei. Ciobanii erau cei care își cântau oful, dar și bucuria, în timp ce supravegheau mioarele la păscut, iar un exemplu clar în acest sens este chiar balada Miorița.

De asemenea, puțină lume știe că fluierul era singurul instrument folosit de creștini în timpul Postului Mare, când se presupunea că activitățile muzicale de orice fel nu trebuiau să aibă loc.

2. Notele muzicale la fluierele în 7 game – Cum poți cânta și învăța notele muzicale la fluier

Combinația perfectă între sunet și aer descrie în mare măsură funcționalitatea fluierului, un instrument muzical sub forma unui tub cilindric, cu 5, 6, 7 sau 10 găuri și capăt ascuțit (prevăzut cu muștiuc) pentru suflat. Se spune că nu există două fluiere identice, datorită materialelor din care sunt confecționate și mânuirii acestora.

În ceea ce privește notele muzicale pentru fluier, acestea nu sunt greu de învățat, chiar dacă acest instrument de suflat era manevrat, în vechime, „după ureche”. Iată ce presupun fluierul și notele muzicale:

  •  În momentul de față, fluierele sunt realizate în 7 game: do, re, mi bemol, fa, sol, la și si bemol.
  • Gama notelor muzicale rămâne aceeași, cu mențiunea că, pentru un sunet puternic, suflatul este pe măsură. Aici ajută și gama de litere pentru fiecare notă muzicală în parte, pentru a mânui mai ușor fluierul.
  • De cele mai multe ori, acordajul pentru fluier se face în notele Do și Re, pentru a putea interpreta cu ușurință orice tip de cântec, ținând cont de acordarea cromatică și diatonică. Fluierul irlandez este un bun exemplu în acest sens.
  •  Înălțimea, timbrul, durata și intensitatea reprezintă cei mai importanți parametri ai sunetului, astfel că aceștia sunt studiați de la bun început la lecțiile de fluier.
  • Fără doar și poate, exersarea continuă și învățarea corectă a notelor muzicale la fluier reprezintă pași importanți pentru mânuirea corectă a acestui instrument deosebit.

3. Cum să achiziționezi un fluier pentru copii și cum să îi înveți notele muzicale – Sfaturi pentru părinți

Este bine știut faptul că învățarea unui instrument muzical este recomandată în copilărie, când micuțul descoperă treptat tainele muzicii și alege exact ceea ce îi place. Cântatul la fluier poate fi mai mult decât o ocupație pentru cel mic, iar un părinte ar trebui să știe cum se poate achiziționa un astfel de instrument, ținând cont de câteva sfaturi utile.

Astfel, cel mai potrivit fluier pentru copiii care doresc să învețe să cânte la acest instrument este cel confecționat din plastic, datorită întreținerii fără probleme a acestuia, dar și a durabilității. În plus, faptul că fluierul este fabricat din materiale plastice nu influențează negativ calitatea sunetului și acordarea acestuia.

Specialiștii recomandă și fluierele confecționate din bambus, nuca de cocos, lemn de trandafir sau abanos, datorită calităților incontestabile pentru reproducerea fină a sunetelor. Pe lângă achiziționarea acestui instrument de suflat dedicat celor mici, părinții ar trebui să acorde o atenție deosebită și lecțiilor speciale, pentru a ajuta micuții să învețe corect notele muzicale, de la bun început.

În concluzie, se poate spune că învățarea interpretării la fluier este destul de facilă, ținând cont de notele muzicale și de înțelegerea corectă a acestora. Cu toate acestea, nu este niciun fel de problemă dacă manevrarea acestui instrument se face la început după bunul plac, pentru a interpreta melodiile preferate în stilul propriu.

Sursă foto: Shutterstock.com.

Instrumente cu coarde lovite – Care sunt acestea?

Instrumentele muzicale au o istorie îndelungată în spate, care și-a pus amprenta asupra modului în care acestea au evoluat și s-au ramificat în mai multe categorii. Fiecare caracteristică este importantă, fie că este vorba despre structură, sunet sau modalitate de interpretare, fie că se referă la alte elemente. Există instrumente cu coarde, de percuție, de suflat sau electronice, însă ele se împart, la rândul lor, în alte segmente de sine stătătoare.

Cuprins

  1. Instrumente muzicale cu coarde lovite – Țambalul și pianul
  2. Cum să alegi instrumente cu coarde lovite?

1. Instrumente muzicale cu coarde lovite – Țambalul și pianul

Instrumentele cu coarde lovite au sonorități ușor diferite, mai ales atunci când vine vorba despre instrumente tradiționale, specifice unei anumite țări sau unei anumite culturi. Însă, cei mai cunoscuți reprezentanți ai acestei categorii sunt, fără îndoială, țambalul și pianul.

Țambalul poate fi regăsit în cultura mai multor țări din Europa Centrală sau Europa de Est, însă el este originar din Asia. Este foarte popular și cunoscut în Ungaria, Serbia, Croația, România și Slovacia, dar și în alte state precum Cehia, Ucraina, Moldova, Polonia sau Belarus. Istoria sa pare a fi îndelungată, deoarece arheologii au descoperit, în Kyindjuk, un basorelief care datează din anul 3500 î.Hr. și care înfățișează un instrument cordofon, care emite sunet prin lovirea coardelor. Bineînțeles, de-a lungul timpului, instrumentele au suferit modificări și s-au schimbat în funcție de inovațiile aduse în domeniu. Se spune că un alt strămoș al țambalului este instrumentul numit santur, care era specific Persiei și care a pătruns în Europa în perioada Evului Mediu, în timpul Cruciadelor. 

Țambalul contemporan este alcătuit dintr-o serie de coarde care sunt lovite prin intermediul unor ciocănele. Sunetul este amplificat datorită cutiei de rezonanță (fabricată, de regulă, din lemn) și capătă nuanțe deosebite datorită vibrațiilor ce sunt generate de către instrumentist. Coardele sunt prinse de ramele de sprijin, care au ca scop susținerea și fixarea lor într-o tensiune specifică. Însă, în funcție de structură, țambalul se poate găsi în mai multe variante, care diferă prin numărul de coarde, dimensiune, tonalitate sau design.

Pianul este unul dintre cele mai cunoscute și mai apreciate instrumente, făcând parte din categoria instrumentelor cu clape. El a fost inventat de către Bartolomeo Cristofori, în jurul anilor 1700, în Italia. Acesta fabrica clavecine și a inventat mecanismul prin care coardele sunt atinse cu ajutorul ciocănelelor, care se desprind de coardă, odată ce sunetul a fost produs. De asemenea, sistemul de pedale a reprezentat o invenție deosebită, întrucât, cu ajutorul lui, se poate controla impactul ciocănelelor. Se spune că pianul a evoluat din instrumente precum monocordul cu clape, clavicordul, clavecinul sau pianoforte. 

În ceea ce privește structura sa, pianul are o serie de coarde alcătuite din metal, care sunt fixate pe o placă de rezonanță, realizată din lemn. Ciocănelele sunt acoperite, în general, cu pâslă, iar claviatura este elementul principal care declanșează lovirea coardelor. De asemenea, călușul este cel în care sunt fixate coardele și, cu ajutorul acestuia, este transmisă vibrația către placa de rezonanță.  Pianul poate avea diferite dimensiuni – există pianină (pian vertical) sau pian cu coadă. Modelele cu coadă se împart, la rândul lor, în 3 categorii, în funcție de dimensiunea pe care o au – cu coadă scurtă (140-180 cm), cu coadă medie (180-230 cm) sau cu coadă lungă (230-300 cm). 

Totuși, în prezent, multă lume optează pentru pianele digitale, care nu produc sunetul prin lovirea coardelor, ci îl creează în mod electronic. Acestea sunt potrivite atât pentru începători, cât și pentru avansați, mai ales datorită prețului accesibil, dar și din perspectiva întreținerii necesare sau a dimensiunilor pe care le au. Totuși, sunetul este ușor diferit față de cel emis de un pian de concert, tocmai pentru că structura este altfel construită.  

2. Cum să alegi instrumente cu coarde lovite?

Dacă vrei să achiziționezi instrumente cu coarde lovite, trebuie să iei în calcul o serie de caracteristici esențiale, care te vor ajuta să iei decizia cea mai bună:

  • Sunet;
  • Dimensiune;
  • Structură;
  • Material;
  • Design;
  • Preț.

În concluzie, instrumentele cu coarde lovite sunt obiecte deosebite, care ies în evidență prin însușiri unice, ce pot fi puse în valoare în orice moment. În cazul în care te pasionează acest gen de instrumente, nu ezita și descoperă-le, fie prin documentare suplimentară, fie prin demararea unor activități de învățare.

Sursă foto: Pixabay.com.