Smooth jazz – De la improvizație la elementul comercial

Tipul de jazz care este blând și relaxat a fost numit inițial “smooth radio”. Deși criticat de-a lungul timpului pentru ușoara rigiditate dată de lipsa elementului de improvizație, acesta este în continuare unul dintre genurile muzicale iubite de mulți. Cu toate că istoria acestui gen a fost încărcată de remarci legate de lipsa de “pasiune” și creativitate a muzicienilor, smooth jazz-ul a crescut în popularitate în anii ‘80 cu hit-uri de la Anita Baker sau Sade. Pentru o incursiune în istoria acestui gen muzical, citește acest articol și descoperă detalii despre cum a luat naștere și caracteristici principale.

1. Jazz și Smooth Jazz – Scurtă istorie

Jazz-ul s-a născut pe pământ american, mai exact în New Orleans, în secolul al XX-lea. Jazz-ul nu a apărut că atare, ci ca un amalgam de stiluri, printre care: Ragtime, care este o muzică de pian cântată prin baruri, Dixieland, muzică country reinterpretată la oraș, Boogie-Woogie, derivat din blues. Așadar, originile jazz-ului se găsesc în muzica tradițională a sclavilor africani, în cântecele culegătorilor de bumbac, în melodiile cu tentă religioasă.

Cuvântul “jazz” vine de la o mișcare de dans din Louisiana, “chasse-beau” în jargonul local, jasm sau gism însemnând rapiditate și energie sau de la numele unei prostituate din New Orleans, Jezebel.

Una dintre principalele caracteristici ale jazz-ului este faptul că în timpul interpretării se improvizează foarte mult, astfel că nicio piesă nu sună a doua oară exact la fel. Din acest motiv, jazz-ul a evoluat semnificativ de-a lungul timpului. 

Sincopa presupune modificarea ritmului interpretării, iar swing-ul este sentimentul de legănare când asculți muzica. Acestea se îmbină cu elemente preluate din muzica europeană și africană, respectiv notele de blues. Instrumentele folosite pentru redarea acestui stil sunt: saxofonul, clarinetul, trompeta, chitara bass, orga, chitara, pianul.

În comparație cu acesta, smooth jazz-ul nu este adeptul elementului de improvizație. Smooth jazz-ul este un stil născut la confluența dintre jazz și elemente funk, soul și pop și se înscrie în evoluția jazz-ului rock. Mai are de asemenea denumirea Rhythm & Jazz (rudă cu mai cunoscutul Rhythm and Blues). Termenul de smooth jazz nu indică neapărat un stil anume. Principala caracteristică a acestui gen este că atrage de partea jazz-ului un public care vine mai degrabă dinspre pop, rock sau R&B, iar motivul este că e mult mai ușor de ascultat și de dansat. 

Orice gen muzical își are propria lui morfologie, care se modifică și se îmbogățește în timp. Având în vedere ceea ce ne învață istoria jazz-ului și a muzicii în general, experiența precedă întotdeauna teoria. Geniul creator al marilor cântăreți de jazz a existat înaintea teoreticienilor și a hrănit reflecțiile și teoremele acestora. Chiar dacă compozitorii și muzicienii îmbogățesc în permanență structura acestui stil muzical, bazele sale s-au pus în timpul secolului al XX-lea. Marea majoritate a principiilor pe care cântăreții de jazz le folosesc în prezent sunt cele care au fost definite atunci.

Deși există cântece jazz scrise, unul dintre principii spune că muzica se simte și se improvizează la fața locului, în funcție de trăirea și talentul artistului. Desigur, această improvizație se face pornind de la niște reguli stilistice, ritmice și armonice care le permit instrumentiștilor să o cânte împreună, fără să devină o cacofonie muzicală. Modul specific în care funcționează un grup de jazz îi oferă o mare libertate de exprimare și de improvizație, iar din acest motiv cadrul pe care îl folosește trebuie să fie bine structurat.

2. Smooth jazz – reprezentanți și parcurs

Printre cei care au inițiat acest gen de muzică se numără Wes Montgomery sau Lonnie Liston Smith. În general, toți pionierii smooth jazz-ului au fost puternic influențați de soul și funk. Prima emisiune americană care a redat un moment muzical de smooth jazz se numea “The Quiet Storm” (Furtuna tăcută), iar asta se întâmplă în 1976.

Odată cu trecerea timpului, reprezentanții acestui gen muzical și-au propus să atragă și altfel de public, nu doar cel de culoare, iar Kenny G este unul dintre cele mai sonore nume în acest sens. 

Kenny G, născut în 1956 la Washington, și-a început cariera la vârsta de 17 ani, în orchestra Love Unlimited Orchestra a faimosului Barry White. După 1981, a colaborat intens cu Whitney Houston, Natalie Cole și Aretha Franklin.

Gurile rele reclama că smooth jazz-ul nu ar aparține de fapt jazz-ului, ci că ar fi mai degrabă muzica pop instrumentală, ceea ce este contestat de fanii genului. 

În ceea ce privește smooth jazz-ul vocal, acesta nu există cu adevărat, întrucât nu există un artist care să cânte exclusiv acest gen muzical. Totuși, anumiți cântăreți sunt asociați cu acest gen pentru că piesele lor sunt ascultate pe radiouri smooth jazz. Printre aceștia, se numără Diana Krall, Michael Franks. Dintre artiștii care au spart barierele jazz-ului, R&B-ului și pop-ului, cei mai cunoscuți sunt Rachelle Ferrell, Natalie Cole și Al Jarreau.

Smooth jazz-ul și jazz-ul în general aparțin unei categorii cu totul speciale, iar afro-americanii celei perioade au reușit în felul acesta să schimbe viziunea lumii asupra culturii și istoriei.

Sursa foto: unsplash.com