Contrabasul – istorie și curiozități despre acest instrument muzical cu greutate

Este o certitudine faptul că muzica a reprezentat, de-a lungul istoriei, o cale simplă de a da frâu liber sentimentelor de orice natură. Aici, instrumentele muzicale au reușit cu succes să transpună trăirile compozitorilor și artiștilor de pretutindeni, rezonând cu publicul larg. Contrabasul nu face excepție, acest instrument cu greutate regăsindu-se pe portativele celor mai apreciate opere clasice, lăsate moștenire unei lumi întregi.

Citește acest articol pentru a descoperi informații interesante despre contrabas și despre apariția și dezvoltarea acestui instrument, precum și detalii despre mari contrabasiști care și-au pus amprenta muzicală în istorie.

Cuprins:

 1. Contrabasul – Informații pentru amatorii de muzică clasică și nu numai

1.1. Ce este contrabasul și cum arată acesta

1.2. Despre contrabas: cum s-a dezvoltat instrumentul de-a lungul vremii

1.3. Care sunt componentele contrabasului?

2. Care este diferența dintre un contrabas și un violoncel

3. Detalii tehnice despre contrabas în muzica populară românească

4. Contrabasul în muzica clasică

5. Contrabasul în jazz

6. Mari contrabasisti ai secolului XX

7. Informații despre contrabas: ce nu știai despre acest instrument muzical

1. Contrabasul – Informații pentru amatorii de muzică clasică și nu numai

Mulți oameni rezonează cu sunetul și gravitatea contrabasului, un instrument muzical care reușește să transmită emoție și trăiri speciale. Descifrarea acestuia presupune un drum destul de complex în ceea ce privește tehnica de mânuire și studiu. Contrabasul se regăsește atât în muzica clasică, cât și ca parte esențială a jazz-ului, unul dintre cele mai apreciate genuri muzicale din lume. Interpretarea la contrabas necesită timp, dar și pasiune pentru un astfel de instrument, apreciat pentru registrul grav pe care îl oferă.

1.1. Ce este contrabasul și cum arată acesta

Contrabasul este cel mai mare instrument muzical existent, cu coarde și arcuș, care se regăsește în majoritatea orchestrelor de muzică clasică și nu numai. Ceea ce îl face deosebit față de celelalte instrumente muzicale cu arcuș este sunetul acestuia, contrabasul fiind cu o octavă mai jos față de violoncel. Până la apariția instrumentului cunoscut în zilele noastre, au existat însă și alte instrumente similare, cu diferite coarde și registre.

1.2. Despre contrabas: cum s-a dezvoltat instrumentul de-a lungul vremii

Contrabasul are cea mai gravă sonoritate din familia instrumentelor cu coarde și arcuș. Puțină lume știe, însă, că acest instrument voluminos, cu rol de acompaniament ritmic, a avut cel puțin cinci strămoși și că și-a făcut apariția în orchestre încă din secolul XV. Următoarele patru instrumente au fost cele mai apreciate de-a lungul vremii și au stat la baza dezvoltării contrabasului modern de astăzi:

1.    Viola-contrabas sau violone – instrument cu bas profund din familia „violei da gamba”;
2.  Archiviola sau lirone – instrument muzical cu aproximativ 24 de coarde ce permitea împărțirea în tonuri și semitonuri;
3. Basso di camera sau Bassetto – instrument cu cinci coarde, regăsit în orchestrele din secolele XVI și XVII;
4. Cellone – a fost inventat și folosit la mijlocul secolului al XVII-lea. Acesta avea 4 coarde și făcea trecerea către ceea ce este astăzi contrabasul.

Contrabasul modern folosit în zilele noastre, însă, prezintă diferențe majore față de instrumentele din familia „violei da gamba”. Astfel, acesta are un corp mai subțiat, cu o curbură de mijloc mult mai pronunțată, dar și cu posibilitatea de a adăuga cea de-a cincea coardă pe tastiera lată. Dacă istoria contrabasului prezintă o serie de dificultăți tehnice în ceea ce privește acordajul, acest lucru este astăzi complet îmbunătățit.

1.3 Care sunt componentele contrabasului?

Contrabasul este un instrument destul de voluminos: are patru coarde și un arcuș și se mânuiește în poziție verticală, sprijinit de podea, cu ajutorul unui ac special pentru menținerea echilibrului. Calitatea sunetului său se află în strânsă legătură cu materialul din care acesta este confecționat. Astfel, gâtul contrabasului este realizat din lemn de arțar sau abanos, în timp ce blatul, spatele și lateralele sunt din lemn de molid, combinat cu cel de arțar. Puntea, corpul, vârful și coada sunt lăcuite înainte de aplicarea corzilor și acordarea acestora. Fiecare componentă a sa este atent sculptată înainte de asamblarea propriu-zisă, calitatea acestui prestigios instrument muzical fiind testată de artiști cu experiență în domeniu.

2. Care este diferența dintre un contrabas și un violoncel

Sonoritatea este cea care diferențiază cele două instrumente grave, extrem de apreciate în muzica clasică. Dacă violoncelul este cel mai potrivit pentru piesele clasice, contrabasul este ușor versatil, pentru că permite introducerea acestuia și în alte stiluri muzicale, așa cum este jazz-ul. Astfel, partiturile abordate de contrabas sunt destul de diferite față de cele pentru violoncel, permițând elaborarea segmentelor solo cu profunzime și sensibilitate. Iată și alte diferențe notabile dintre contrabas și violoncel:

•   Diferența vizibilă este legată de dimensiunea celor două instrumente, contrabasul fiind mult mai voluminos ca violoncelul;
•  Față de violoncel, contrabasul produce tonuri și sunete mult mai grave;
• Sunetele grave oferite de contrabas sunt redate de grosimea coardelor. Acest lucru nu este redat însă și de violoncel, un instrument cu coarde mult mai subțiri;
• Contrabasul poate fi mânuit stând pe un scaun înalt sau în picioare, în timp ce violoncelul poate fi folosit doar stând în pe scaun.

Acestea sunt câteva dintre diferențele esențiale dintre cele două instrumente cu coarde, extrem de apreciate în muzica clasică. Ceea ce le aseamănă însă este dimensiunea, ambele fiind cele mai voluminoase dintr-o orchestră, din gama instrumentelor cu coarde.

3. Detalii tehnice despre contrabas în muzica populară românească

Contrabasul folosit în muzica populară românească își trage rădăcinile dintr-un alt instrument prețios: lăuta.  Potrivit, însă, istoriei instrumentelor muzicale românești, lăuta este, de fapt, un grup de instrumente, unde cobza a jucat un rol extrem de important. Astfel, tehnologia confecționării cobzei se suprapune cu cea a contrabasului, menționând următoarele detalii tehnice:

• Corpul cobzei e format din placă de rezonanță, 22 de volute în formă de semiluna și 7 doage;
• Contraeclisele sunt montate împreună, în partea de sus, și au grosimea de 10 milimetri;
•  Capul, eclisa, fusul și gâtul cobzei prezintă aceleași caracteristici ca ale contrabasului.

Muzica populară românească veche este recunoscută pentru folosirea unor instrumente speciale, printre care și cobza sau „contrabasul românesc”, așa cum mai este denumită.

4. Contrabasul în muzica clasică

Fiind un instrument muzical de acompaniament ritmic, contrabasul a fost prezent în muzica clasică încă de la începutul secolului XV. Acesta s-a dezvoltat din punct de vedere tehnic în secolele ce au urmat, lăsând loc de interpretări solo remarcabile, sub semnăturile unor compozitori precum Franz Liszt sau Giovanni Bottesini. Pe lângă, vioară, pian, clarinet, trompetă sau flaut, atât viola, cât și contrabasul sunt instrumente importante în muzica orchestrală, cel din urmă fiind destul de apreciat pentru calitățile deosebite și pentru amprenta pusă asupra muzicii clasice vieneze.

O lucrare de excepție, care a rămas în istoria muzicii clasice, este cea semnată de marele compozitor Johann Matthias Sperger, „Concertul în Mi major pentru contrabas și orchestră”, din secolul XVIII. Chiar dacă manuscrisul a suferit modificări de-a lungul timpului, concertul pentru contrabas a rămas unic în lume datorită acordajului excepțional pentru vremea respectivă și a sunetului bogat ce a permis note fără alterații și scoaterea în evidență a flageoletelor.

Giovanni Bottesini este un alt compozitor cu notorietate, care a știut cum să sublinieze fin sunetele unui instrument grav și delicat în același timp, așa cum este contrabasul. Bottesini prefera tonalitățile cu alterații puține, care subliniau valoarea coardelor contrabasului. În plus, acesta se concentra pe acordajul contrabasului în funcție de temperatura camerei în care avea loc concertul. Astfel, Bottessini rămâne în istoria muzicii clasice cu una dintre cele mai apreciate opere din perioada Romantismului, „Concertul numărul 2 în Si minor pentru contrabas și orchestră”.

5. Contrabasul în jazz

Secolul XX este o perioadă de notorietate pentru unul dintre cele mai iubite genuri muzicale: jazz-ul. Contrabasul modern a câștigat teren datorită versatilității de care a dat dovadă de-a lungul vremii, în acest stil de interpretare. Dacă în muzica clasică arcușul este cel care stăpânește coardele contrabasului, lucrurile diferă în jazz, pentru că artiștii adoptă tehnica „Pizzicato”, sau ciupirea coardelor, pentru a reda sunetul specific acestui gen de muzică. Tehnica Bartok este și ea prezentă în jazz și presupune plesnirea coardelor de tastiera acestui instrument, pentru a reda un sunet de slap-bass, potrivit definiției englezești.

Tuba este înlocuită cu contrabasul. New Orleans dă tonul muzicii de calitate și a jazz-ului care permite experimentele și improvizațiile cu ajutorul acestui instrument muzical. Imediat după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, contrabasul este prezent în interpretări rock and roll, ale unor artiști care au rămas în istorie, precum The Beatles sau inegalabilul Elvis Presley. Anii ’70 marchează, însă, trecerea de la contrabas la chitara bas, un instrument preferat de interpreții de muzică rock și de noile genuri muzicale abordate.

6. Mari contrabasisti ai secolului XX

Contrabasul se bucură de notorietate și apreciere la nivel înalt, mărturie stând atât concertele de muzică clasică, dar și cele de jazz de-a lungul istoriei. Iată câteva nume sonore de mari contrabasiști, care au rămas în istoria culturii clasice și nu numai:

•  Ray Brown, artist de origine americană, și-a început cariera încă de la 8 ani, când descoperea pianul. Ulterior, însă, este fascinat de contrabas, instrument de care se îndrăgostește încă din liceu și pe care îl „împrumută” pentru un concert, la doar 17 ani. Ray Brown are în spate o carieră de peste 50 de ani, bifând cu succes toate marile festivaluri de jazz din lume, alături de artiști de marcă precum Louis Armstrong, Frank Sinatra sau Tony Bennett.

• Ron Carter, născut în Michigan în 1937, este o figură legendară a jazz-ului American, cu o carieră începută încă de la zece ani. Contrabasistul reușește să treacă de barierele rasiste de la vremea respectivă, își urmează visul și devine rapid unul dintre cei mai difuzati artiști de contrabas din lume.

• Edouard Nanny și-a săvârșit studiile muzicale la Conservatorul din Paris, unde a și predat vreme de peste 20 de ani. Cariera sa de contrabasist solo a început în anul 1892, acesta fiind recunoscut pentru mânuirea contrabasului cu 3 coarde. Artistul este, însă, apreciat și pentru studiile remarcabile aduse lucrărilor și operelor de artă semnate de mari compozitori precum Beethoven și Bach. Astfel, Edouard Nanny perfecționează tehnica predării contrabasului, valabilă și în zilele noastre și predate în facultățile de profil.

• România se mândrește și ea cu un contrabasist de valoare, prin Ovidiu Bădilă. Iubirea pentru contrabas începe cu studiile pentru acest instrument, în București, urmând apoi cursurile unor prestigioase școli precum Academia de Muzică din Basel sau cea din Trossingen, unde și profesează cu succes. Contrabasistul Ovidiu Bădilă a interpretat pe marile scene ale lumii, chiar sub bagheta marelui dirijor Sergiu Celibidache, pe care l-a considerat un adevărat îndrumător pentru cariera sa muzicală.

• Francois Rabbath, de origine siriană, s-a născut într-o familie de muzicieni. Drumul firesc în viață a fost legat de muzică încă din copilărie, însă dragostea pentru contrabas o descoperă pe când era student la Conservatorul de Muzică din Paris. Astfel, Francois devine autodidact și învață singur să cânte la contrabas, spre uimirea profesorilor de la Paris. Pe lângă compozițiile proprii, Francois apreciază și interpretează în aceeași măsură lucrările unor compozitori precum Vivaldi și Bach.

 7. Informații despre contrabas: ce nu știai despre acest instrument muzical

Contrabasul este parte importantă în concertele de muzică de diferite genuri. În momentul de față, acest instrument este adoptat și de formațiile pop apreciate în zilele noastre. Iată câteva lucruri mai puțin știute despre contrabas:

• Contrabasul își are rădăcinile încă din secolul XV, fiind repede adoptat în muzica clasică vieneză;
• Marele compozitor german Johannes Brahms, considerat urmașul lui Beethoven, a învățat să cânte la contrabas înainte de a împlini 7 ani;
• Contrabasul a pus temeliile chitarei bas, folosită astăzi de formațiile pop-rock;
• Walking bass este tehnica de improvizație cu contrabasul și presupune menținerea balansului orchestral;
• Clean Bandit este o formație de muzică electronică din Marea Britanie, care combină muzica clasică și cea pop. Grace Chatto își acompaniază frații din trupă cântând la contrabas. Formația este cunoscută pentru colaborările de succes cu Sean Paul, Jess Glyne, Demi Lovato, Zara Larsson, Mabel și Luis Fonsi.

În concluzie, contrabasul este fără doar și poate un instrument pe cât de voluminos, pe atât de versatil. Complexitatea acestuia este eclipsată de sunetele grave impresionante care acompaniază cu succes variate instrumente muzicale, în concerte memorabile. Însă, cei care doresc să descopere tainele contrabasului ar trebui să se acomodeze cu tehnicile de mânuire și teoria muzicală aferentă ce vin la pachet cu acest instrument deosebit.

Surse foto: Shutterstock, Pixabay