Instrumentele din alamă – Care sunt și cum înveți să le diferențiezi?

Instrumentele muzicale din alamă sunt extrem de versatile, găsindu-și foarte ușor un loc atât în orchestrele de muzică simfonică, cât și în formații de jazz sau muzică ambientală. Ele produc un sunet profund, puternic, cu tonalități diverse, de la extrem de joase până la foarte înalte. Află care sunt aceste instrumente, de ce sunt confecționate din alamă și care sunt principalele lor caracteristici!   

Cuprins:

1. Ce este alama?
2. De ce sunt confecționate instrumentele muzicale din alamă?
3. Care sunt instrumentele muzicale din alamă?
4. Care sunt principalele caracteristici ale instrumentelor din alamă?

1. Ce este alama?

Unul dintre primele metale pe care omul le-a descoperit și exploatat este cuprul. Timp de peste 5.000 de ani, el a fost folosit pentru realizarea instrumentelor de lucru, obiectelor decorative și bijuteriilor. Apoi, a fost descoperit bronzul, un aliaj între cupru și staniu, care a devenit atât de popular încât o întreagă epocă a fost numită după el.

Alama a fost descoperită întâmplător, atunci când oamenii încercau să extragă cupru dintr-un minereu bogat în zinc. Deoarece nu au reușit să separe cuprul de zinc, în loc să producă cupru pur, au produs un metal puțin mai dur, mai maleabil și mai puțin flexibil decât bronzul și i-au pus denumirea de alamă. Acest aliaj are un aspect auriu strălucitor, este ductil, rezistent la coroziune și ușor de prelucrat. Pe lângă cupru și zinc, alama conține cantități limitate de arsenic, plumb, fosfor, aluminiu, mangan și siliciu.

2. De ce sunt confecționate instrumentele muzicale din alamă?

Instrumentele muzicale pot fi confecționate în întregime din alamă sau pot exista doar anumite piese realizate din acest aliaj. Iată care sunt principalele motive pentru care producătorii utilizează alama în fabricarea instrumentelor:

• Acustica. Sunetul pe care-l scoate un instrument depinde de mai mulți factori, inclusiv dimensiunea, forma și materialul din care acesta este confecționat. Unii specialiști susțin că instrumentele din alamă pot crea tonuri și sunete bogate, care nu pot fi atinse, de exemplu, cu ajutorul cuprului.

• Maleabilitatea. Pentru a obține forma și dimensiunea necesară unui instrument sofisticat este nevoie de un material extrem de maleabil, iar alama este un aliaj care îndeplinește cu ușurință acest criteriu. Acest metal poate fi întins, îndoit și rulat în foi subțiri fără să se rupă. În plus, este foarte simplu să se formeze tuburi, care alcătuiesc majoritatea instrumentelor confecționate din alamă.

• Robustețea. Instrumentele muzicale trebuie să fie rezistente la o utilizare extremă, iar alama este un metal robust care suportă foarte bine o manipulare frecventă. De asemenea, aliajul este rezistent la coroziune, ceea ce îi determină pe mulți producători să-l folosească.

• Eleganța. Alama are un aspect auriu strălucitor, care oferă instrumentelor muzicale un aer distins, nobil.

3. Care sunt instrumentele muzicale din alamă?

Instrumentele muzicale confecționate din alamă sunt cele din familia „suflătorilor”. Așa cum le sugerează denumirea, aceste instrumente produc sunete prin suflu, buzele interpretului fiind plasate pe un muștiuc în formă de cupă metalică, cu ajutorul căruia se produce vibrația. Muștiucul ajută la amplificarea trepidației buzelor, iar în acest fel se obține sunetul.

În esență, instrumentele de suflat din alamă sunt țevi foarte lungi, care se lărgesc la capete într-o formă de clopot (pâlnie). Țevile sunt curbate și răsucite pentru a le face mai ușor de ținut și de cântat. Majoritatea acestor instrumente au supape atașate la conductele lor lungi care sunt apăsate pentru a produce diverse sunete și tonuri. În trecut, instrumente muzicale de suflat erau confecționate din lemn, colți, coarne de animale sau scoici, însă în prezent ele sunt fabricate în întregime din alamă.

Există 5 instrumente majore de suflat care sunt folosite într-o orchestră, fiecare dintre ele având un sunet specific. Acestea sunt: trompeta, cornetul, cornul francez, trombonul și tuba.

4. Care sunt principalele caracteristici ale instrumentelor din alamă?

Instrumentele de suflat se diferențiază între ele prin formă, dimensiune, sunete și tonuri. Iată care sunt principalele caracteristici ale fiecărui tip de instrument în parte:

Trompeta

Trompeta face parte din cultura umană de foarte mult timp, fiind considerată cel mai vechi instrument muzical din toate timpurile. De-a lungul istoriei, ea a fost folosită pentru a da alarme, pentru a chema oamenii la război sau pentru anunțarea unor lucruri deosebit de importante pentru comunitate.  

În trecut, trompeta era asemănătoare cu trompa unui elefant, era confecționată din metal și producea un număr limitat de sunete. Astăzi, ea reprezintă cel mai mic instrument din grupul ”suflătorilor”, este fabricată din alamă și poate atinge cele mai înalte tonuri, având un sunet luminos și vibrant. Trompeta este, de fapt, o țeavă subțire, curbată și îndoită în bucle lungi. Are trei valve atașate cu ajutorul cărora se pot schimba tonurile. De obicei, există 2 până la 4 trompete într-o orchestră, care cântă în armonie pentru a susține ritmul.

Cornetul

Acesta este unul dintre cele mai întâlnite instrumente muzicale din familia „suflătorilor”. De dimensiuni mici, cornetul a fost inventat în secolul al XIX-lea, adăugându-se de valve la cornul poștal. Sunetele produse sunt catifelate și rotunde, având tonalități ridicate.

Cornul francez

Cornul francez provine din Franța unde, în anii 1600 era folosit la vânătoare. Acest instrument produce o mare varietate de sunete, de la foarte puternic la extrem de mic, cu cât suflul este mai mare, cu atât sunetele sunt mai înalte.  Pentru a cânta la cornul francez, instrumentistul trebuie să-l țină cu partea în formă de clopot curbat în jos. Cu mâna stângă el apasă cele trei valve, iar mâna dreaptă o plasează în interiorul clopotului. Tipul de sunet produs depinde de modul în care mâna dreaptă este așezată înăuntru cornului. În general, într-o orchestra există între 2 și 8 astfel de instrumente muzicale.

Trombonul

Spre deosebire de alte instrumente de suflat din alamă care folosesc supapele pentru a schimba tonurile, trombonul este singurul care utilizează o culisă telescopică. Ca și construcție, un trombon standard este realizat din țevi lungi și subțiri. Două țevi în formă de U sunt legate la capetele opuse pentru a forma un „S”, iar o țeavă alunecă în cealaltă, astfel încât lungimea totală a conductei să fie extinsă, apoi scurtată pentru a produce diverse sunete. De obicei, există 3 astfel de instrumente în orchestra.

Tuba

Cea mai mare din familia instrumentelor de suflat din alamă este tuba. Ea produce cel mai scăzut ton, având un sunet profund și puternic. Din punct de vedere al construcției, tuba este un tub metalic lung, curbat într-o formă alungită și având un clopot uriaș la capăt. Tuba poate fi între 2-5 m, cu cât sunt mai lungi, cu atât sunetul este mai jos. Pentru a cânta la tubă, instrumentistul o așează în poală, iar clopotul este aranjat cu fața în sus. În general, există o singură tubă într-o orchestră.

În plus față de aceste instrumente de suflat, mai există și cornul bariton, care este considerat un hibrid de trompetă și tubă.

Așadar, după ce ai aflat care sunt instrumentele muzicale din alamă și ce le diferențiază între ele, alege-l pe cel care ți se potrivește și învață să cânți la el. Din momentul în care ai învățat tehnica de suflare, îți va fi ușor să treci apoi și la celelalte tipuri de instrumente și să devii un adevărat profesionist.

Surse foto: Shutterstock.com, Pexels.com, Unsplash.com