Muzica disco – Un gen muzical legendar!

Muzica disco este un gen muzical extrem de cunoscut, care a rămas în istorie datorită sonorității sale aparte. Numeroase trupe au ieșit în evidență, compunând și interpretând melodii care au devenit hituri și care sunt fredonate și astăzi. Însă, ca orice fenomen amplu și valoros, și muzica disco are o istorie unică, ce merită explorată. De aceea, dacă te pasionează acest subiect sau dacă vrei să afli mai multe despre originea acestui gen muzical, despre caracteristicile sale principale, dar și despre parcursul pe care l-a avut acesta de-a lungul deceniilor, citește în continuare acest articol pentru a descoperi o multitudine de informații interesante.

1. Muzica disco și discoteca – Istorie și caracteristici

Muzica disco a apărut în anii ’70, în America de Nord și Europa. Acest gen muzical derivă din genul funk și conține cântece și piese care se caracterizează printr-un ritm alert, potrivit pentru dans. În ceea ce privește tempoul, muzica disco este, în general, scrisă, într-o măsură de patru pătrimi, care iese în evidență prin faptul că are toți timpii accentuați. Acest lucru se remarcă și în stilul de dans care poartă același nume, deoarece se definește printr-o serie de mișcări ritmate și energice. De asemenea, instrumentele specifice sunt pianul digital, sintetizatorul, chitara electrică, instrumentele de suflat, dar și instrumentele cu coarde.

Istoria muzicii disco este amplă și s-a format, de-a lungul anilor, combinând diverse ritmuri și stiluri muzicale, care se cântau în baruri și discoteci din America. Aici se puteau auzi melodii italiene, hispanice, latino sau africane, iar toate acestea au reprezentat o fundație solidă pentru evoluția muzicii disco. În anii 1960, muzica rock era cea mai populară și, de aceea, muzica disco a apărut ca un răspuns la acest fenomen, încercând să aducă pe piața muzicală și un alt stil ideal pentru dans. Din acest motiv, au apărut și o mulțime de dansuri specifice, pe care le cunoșteau toți cei care ascultau disco (unele dintre cele mai cunoscute dansuri erau the Bump și the Hustle). Însă, nu doar Statele Unite ale Americii au contribuit la dezvoltarea muzicii disco, ci și Europa. Odată cu apariția unor formații precum ABBA, Bee Gees sau Boney M., genul disco a devenit extrem de cunoscut pe întreg mapamondul, devenind un gen care a evoluat pe parcursul mai multor decenii, fiind apreciat și iubit chiar și în prezent.

Muzica disco este strâns legată de discotecă. În anii 1940, discotecă era un termen folosit în Franța, în timpul ocupației naziste, definind locurile în care se ascultau discuri cu muzică. Cuvântul este similar cu bibliotecă, deoarece discoteca era considerată o bibliotecă cu discuri.  Și în modă acest cuvânt a avut un impact considerabil, deoarece, în anul 1964, în America, era la modă o rochie scurtă, fără mâneci, care a fost numită discotheque dress. Până în anii ‘70, acest termen a devenit o noțiune cunoscută tuturor categoriilor de public, datorită faptului că, în nenumărate țări, au fost deschise discoteci, în cadrul cărora un DJ mixa muzică disco. Discotecile se remarcau printr-o amenajare care, în acei ani, reprezenta un factor inovator. De pildă, podelele luminate, stroboscopul sau globul disco ieșeau în evidență și creau o atmosferă inedită, optimă pentru distracție și dans. De altfel, o altă caracteristică a acestora era multitudinea de culori folosite pentru a decora ringul de dans, atât cu ajutorul luminilor, cât și cu ajutorul decorațiunilor. Deși, mai întâi, aceste locuri au fost populare în America, ele au devenit trendy și în Europa, India și Orientul Mijlociu, în anii ‘80. Pretutindeni, muzica disco autohtonă prelua din beat-urile și stilul occidental, însă, uneori, adăuga o notă locală, inspirându-se, în anumite țări, inclusiv din folclorul regional (cum este, de exemplu, muzica indiană remixată în stil disco).

Disco este un gen amplu, care a dus la dezvoltarea altor genuri și subgenuri muzicale, care, la rândul lor, au devenit extrem de cunoscute și de apreciate. Muzica dance, muzica house, hip-hop-ul, dance-punk sau new wave sunt doar câteva dintre stilurile care s-au format datorită influenței pe care a avut-o muzica disco în istoria muzicii. De asemenea, și muzica pop specifică anilor 1990 avea un puternic vibe disco, fapt care garanta succesul respectivelor melodii, ascultate în discoteci, pe casete audio sau pe posturile TV de muzică.

În ceea ce privește instrumentele folosite, muzica disco se caracterizează prin mai multe aspecte specifice. De exemplu, vocile sunt deseori îmbogățite cu efecte (precum ecou și efect de tip reverb), iar sintetizatorul și pianul digital adaugă și alte elemente sonore similare. Chitara electrică utilizează, deseori, un efect care se numește chicken scratch – acesta este creat prin apăsarea ușoară și scurtă a fret-urilor, pe diferite corzi, pentru a crea un sunet aparte. Ritmul este susținut cu ajutorul tobelor sau a altor instrumente de percuție, iar armoniile sunt create cu ajutorul instrumentelor de orchestră: vioară, violă, violoncel, trompetă, saxofon, clarinet, trombon, corn englez, tubă, oboi, flaut, piccolo sau alte instrumente asemănătoare. În muzica disco, aranjamentele și orchestrațiile sunt făcute cu ajutorul unor tehnici și efecte speciale, care au ca scop editarea și mixarea sunetului. În acest proces, sunt mulți specialiști implicați, iar inginerii de sunet și producătorii colaborează cu alți profesioniști pentru a crea o compoziție uniformă și fluidă.

2. Muzica disco în anii ‘70-’80

Încă din anii ‘60, muzica disco a început să apară sub diferite forme, ca reacție la faptul că muzica rock era foarte în vogă în acea perioadă. De aceea, în paralel cu acest fenomen rock, a luat naștere muzica funk, psychedelic soul și, apoi, muzica proto-disco. În anu 1974, radioul WPIX-FM din New York a găzduit primul show disco, la radio. În anii 1970, cultura hippie nu a mai fost la fel de populară ca în anii ‘60, iar America, din punct de vedere politic și social, nu mai era la fel de înfloritoare. Din acest motiv, muzica disco a reprezentat o evadare din problemele care existau în societate, dar faptul că dansul nu se dansa în pereche, era un simbol al colectivității, dar și al individualității. Și în Anglia, precursorul dansului disco a fost northern soul dancing, care, în anii 1970, a devenit mult mai spectaculos, deoarece conținea tumbe, sărituri, piruete și numeroase alte elemente acrobatice. Începând cu anul 1974, muzica disco a început să fie din ce în ce mai populară, iar anumite melodii au ajuns chiar în topurile muzicale. De exemplu, melodia Kung Fu Fighting, interpretată de Carl Douglas, a fost clasată pe locul I, atât în Regatul Unit al Marii Britanii, cât și în Statele Unite ale Americii, devenind cel mai bine vândut single al anului respectiv, dar și unul dintre cele mai vândute single-uri din istoria muzicii (11 milioane de discuri vândute la nivel mondial).

În anul 1978 a apărut hitul I will survive, interpretat de Gloria Gaynor, iar între anii 1972 și 1982, ABBA a fost una dintre cele mai cunoscute formații disco. Este cea mai de succes trupă europeană din acele vremuri și era formată din patru interpreți de origine suedeză. Printre cele mai populare melodii se află: Waterloo, Fernando, Dancing Queen sau  Gimme! Gimme! Gimme! (A Man After Midnight). Hitul Dancing Queen este clasat pe locul patru în topul celor mai bine vândute melodii din istoria muzicii. Alte trupe sau cântăreți care au ieșit în evidență în această perioadă au fost: Boney M. (cu melodii precum Daddy Cool sau Rivers of Babylon), Raffaella Carrà (Tanti Auguri, A far l’amore comincia tu, etc.), Bee Gees (Stayin’ Alive, Night Fever, etc.)

În România, era populară muzica disco străină, ce era ascultată pe discuri sau reinterpretată de către artiști autohtoni (care cântau cover-uri la petreceri, la discotecă, în club sau la evenimente). În anii ‘70-’80, pe piața muzicală românească, se remarcau, mai degrabă, muzica ușoară (și artiști precum Aurelian Andreescu, Mirabela Dauer, Corina Chiriac, etc.), muzica rock (Compact, Holograf, Iris, etc.), dar și muzica folk (Alexandru Andrieș, Nicu Alifantis, Phoenix, etc.). Muzica disco a început să fie produsă în România abia în jurul anilor 90-2000 – sunt mai multe tendințe și fenomene culturale au ajuns în țară cu un decalaj de aproximativ 10-20 ani. Însă, acest gen muzical a rămas un gen de referință chiar și în istoria muzicală din România, iar cele mai cunoscute melodii sunt ascultate și în prezent, fiind incluse în playlisturile actuale și fiind remixate și revizuite. De aceea, prin abordarea unei noi viziuni, muzica veche devine nouă, iar melodiile disco sunt ascultate și în anii 2000-2018, dar și în anii 2019, 2020, 2021 și cei ce vor urma. 

3.  Muzica disco după anii ’80

După anii ‘80, muzica disco occidentală a început să piardă teren, lăsând loc pentru genuri precum muzica house, techno sau eurodance. Acestea se bazează pe concepte similare, însă ritmurile și instrumentele folosite au un vibe mult mai electronic, mai minimalist și mai prelucrat (bazându-se mult mai mult pe ritmul de bass și pe sintetizator). Muzica house a apărut în Chicago la începutul anilor 1980. Așadar, un nou gen muzical și-a făcut apariția, lăsând, oarecum, în urmă muzica disco tradițională. Și muzica house, la rândul ei, a dat, apoi, naștere la subgenuri precum euro house, tech house, jump house sau electro house. Totuși, au apărut în continuare hituri disco, precum Flashdance… What a Feeling (interpretată de Irene Cara) sau Self Control (cântată de Laura Branigan). Începând cu anii 1990, a apărut un alt gen numit nu-disco, care a reprezentat un soi de revenire a disco-ului tradițional. De asemenea, muzica disco a influențat, într-o oarecare măsură, direcția stilistică a hip-hop-ului timpuriu – cu siguranță, numeroase genuri și subgenuri care au fost în vogă în anii 1990-2005 s-au bazat pe elementele pe care le-a adus muzica disco în structura compozițională și melodică a cântecelor.

În România anilor ‘90-2000, vibe-ul disco și-a făcut simțită apariția în topurile muzicale. Formații precum A.S.I.A, N&D, Voltaj sau Hi-Q s-au inspirat din melodii disco internaționale vechi, compunând linii melodice originale sau reinterpretând anumite hituri străine. Însă, piața muzicală a rămas una diversă în această perioadă – de aceea, în clasamentele din această decadă poți remarca atât melodii pop sau hip-hop, cât și melodii soul, blues, rock sau funk. Discoteca a fost, însă, un loc popular și în România, fiind, mai ales în perioada 1970-2000, un spațiu deosebit, în care veneau oameni de toate vârstele, pentru a dansa și pentru a se simți bine. Așadar, muzica disco și discoteca sunt două noțiuni care se află în strânsă legătură una cu cealaltă – prin urmare, chiar dacă formațiile autohtone nu au avut aceeași vizibilitate ca cele occidentale, important este că muzica disco și-a găsit drumul către sufletele românilor prin dans, discotecă, stroboscop și toate celelalte elemente specifice disco-ului.

În concluzie, muzica disco reprezintă un fenomen extrem de amplu, care a evoluat pe parcursul mai multor decenii, la nivel mondial. Dacă ești pasionat de muzică sau dacă, pur și simplu, vrei să descoperi mai multe genuri muzicale, este important să te informezi cu privire la istoria și caracteristicile celor mai populare stiluri de muzică. Astfel, vei înțelege cum anume s-au format ele și ce a contribuit la apariția lor. De asemenea, dacă te documentezi în legătură cu structura și vibe-ul specific acestora, le vei putea identifica, în mod cert, și în majoritatea hiturilor de astăzi. Istoria muzicii este complexă, însă fiecare epocă în parte a contribuit, în mod pozitiv, la ceea ce este muzica astăzi. Este bine să cunoști diverse genuri muzicale, să afli care sunt preferatele tale, iar pe cele care nu-ți plac în mod deosebit, le poți ține minte pentru a-ți îmbogăți cultura muzicală. Indiferent care este muzica ta preferată, este esențial să cercetezi cât mai multe zone, pentru a putea analiza însușiri și calități sonore, dar și modul în care muzica a devenit o formă de exprimare utilizată atât în momentele bune ale omenirii, cât și în cele mai puțin bune. Relația dintre muzică și contextul socio-politic este un lucru cert – prin urmare, poate fi interesant de studiat maniera în care genurile muzicale și-au făcut apariția într-o anumită perioadă, și au dispărut, apoi, într-o altă perioadă.

Sursă foto: pixabay.com.