Muzica indie: o odisee armonică ce așteaptă să fie descoperită 

Muzica indie sau “independentă” este unică în universul muzicologiei față de alte genuri eufonice populare sau în vogă, datorită unei particularități greu de trecut cu vederea: aceea a libertății artistului de a fi propriul manager, de a-și promova compozițiile pe platforme de profil. Asemeni oricărui gen, muzica indie a cunoscut o perioadă de glorie dominată de nume sonore venerate de tineri extaziați din nenumărate țări, conducând în timp la cristalizarea unei culturi cu iz de nonconformist și libertinaj de tipul celei hippie a anilor ‘70. Dacă te consideri o persoană pasionată de istoria evoluției muzicii moderne, cu o afinitate pentru creațiile melodice vintage și dornică de îmbogățirea deja existentelor noțiuni de bază prezente pe portativul personal al manierelor culturale, atunci articolul de față îți va fi de un real ajutor. 

1. Muzica indie: ce este muzica independentă?

Stilul muzical indie a apărut în era excentricilor ani ‘70, înregistrând un real succes pe teritoriul Regatului Unit. Noul gen muzical indie a derivat din muzica post-punk, creându-și o reputație pozitivă în rândul artiștilor emergenți și a amatorilor de muzică bună prin prisma posibilităților unei abordări fresh al unui new wave al schimbării. Ca stil muzical, indie se deosebește de genuri ca rock, pop, classic datorită unei particularități ce ține de terminologia de “muzică independentă”: caracteristica de multiculturalism muzical. Adițional, instrumente precum chitara acustică, tobe, instrumente cu clape sau de suflat, alături de device-uri hi-tech de prelucrare a sunetului (amplificatoare pentru chitară) s-au evidențiat în această cruciadă a noii muzici. Drept indie se pot identifica genuri muzicale ca indie pop, indie folk și indie rock, similare prin procesul de consecrație sau de debut al unor artiști precum “The Smiths”, “The 1975”, “Modest Mouse” sau “Imagine Dragons”, dar distincte ca manieră de abordare a stilului de gestionare al sonorității. 

Punctul “zero” sau momentul de emersiune al stilului indie poate fi creionat asemeni înmuguririi unui vlăstar dintr-un arbore semeț: ea s-a desprins de popularul gen rock al decadenților ani ‘60. În faza ei incipientă, muzica indie a reușit să se remarce prin deschiderea față de o cultură individuală muzicală (cea de tipul “do it yourself”) și prin crearea unor noi punți libere de distribuire a muzicii către public fără limitările și amestecul unor case de producție. Conform mai multor opinii, ultimele decade ale anilor ‘60 s-au manifestat într-un amplu plan indispensabil definitivării unui nou stil muzical: formația britanică “The Beatles” este “vinovată” de stimularea viitoarelor trupe cu un nou entuziasm creator muzical, sonor și al prezenței scenice. Însă, decizia celor de Buzzcocks de a-și lansa independent în anul 1977 EP-ul “Spiral Scratch”, a însemnat o adevărată revoluție a domeniului muzical: de acum încolo, artiștii nu mai erau dependenți de serviciile și de tutelajul caselor de înregistrare și își puteau distribui creațiile conform propriilor forțe și năzuințe. The Beach Boys și-au pus și ei amprenta în cursul evolutiv al istoriei muzicii indie prin popularizarea utilizării metodelor “lo-fi” într-unul din albumele lor, “Pet Sounds”. “Lo-fi”, o consecință a evoluției muzicii indie, se definește drept un mijloc de etalare al imperfecțiunilor sonore (note neatinse corect, sunete externe, interferențe sau semnale audio degradate) ca laitmotive ale unei piese muzicale sau formații. 

Formația rock britanică “The Clash” este cea care a condus la cristalizarea primului gen al muzicii independente, cea post-punk. Stilul abordat de cei de la “The Clash” a însemnat o fuzionare sau împrumutare a unor genuri muzicale pre-existente și arhicunoscute ca dub, ska, reggae sau rockabilly. 

Sfârșitul anilor ‘70 a fost o decadă marcatoare și signifiantă pentru nou apăruta muzică indie; The Buzzcocks au realizat primii pași într-o industrie muzicală necunoscută până atunci, cea ghidată de independență și putere decizională a artistului în raport cu oficialii producătorilor muzicali. Odată cu intrarea în anii 1980, termenul de “indie” a fost atribuit înregistrărilor sonore ale trupelor post-punk marcante ca “The Smiths” din Marea Britanie sau americanii de la “R.E.M.” Popularitatea mondială a celor de la “The Smiths” a fost deblocată odată cu albumul poziționat pe locul I în țara natală “Meat is Murder”; Inspirația este caracterizată de abilitatea de a crea ceva după un model preexistent, așadar, formații fondate de generația tineretului (“Oasis”, “The Libertines”) au îndrăznit să urmeze calea pavată de The Smiths și au atins statutul de stele ale muzicii. R.E.M. și mai concret vocea principală inconfundabilă a formației, Michael Stipe, au contribuit la apariția unor trupe îndrăgite de milioane de oameni: “Nirvana”, “Sonic Youth”, “Pavement” ș.a. Alți reprezentanți de seamă ai sălbaticilor ani ‘80 au făcut parte din cele două tabere concurente post-punk și indie pop: “The Pixies”, 10.000 Maniacs” și “Hüsker Dü”. Sfârșitul anilor 1980 au fost marcați de apariția unuia dintre cele mai distinctive și recognoscibile gesturi ale stage performing-ului, “shoegazing”. Indie pop-ul, oglindit prin trupa “The Cocteau Twins”, a fost o parte componentă a acestui curent muzical care putea fi recunoscut după sunetele de chitară asemănătoare unui ecou îndepărtat și vocalizele ascuțite.

Totuși, fără nicio îndoială, anii ‘90 au reprezentat era de aur ai muzicii indie. Succesul cunoscut de formații ca Nirvana, Pearl Jam sau Soundgarden au propulsat industria muzicii indie în rândul celor mai bine cotate forme de muzică datorită ușurinței prin care puteau fi înregistrate albumele, distribuite și comercializate publicului amator (casete, dischete, cd-uri). Spre exemplu, motive precum sănătatea mintală, consumul/abuzul de droguri au constituit teme cu rezonanță în palmaresul unor artiști ca Elliot Smith, Nick Drake sau Bob Dylan. Generația “lo-fi” a indie-folk/ indie-rock exemplificată de “Neutral Milk Hotel” au fost mărci directe ale ciclicității împrumuturilor muzicale de la formațiile anterioare, în acest caz antementionații Smith și Dylan. Muzica indie nu și-a pierdut farmecul nici la începutul noului mileniu 2000. “Modest Mouse”,”Bright Eyes” ori “Death Cab” ilustrează exemplul viu al succesului muzicii indie în clasamentele renumite Billboard 100 din SUA. Un alt gen foarte apreciat și răspândit al anilor Y2K a fost curentul emo. Binecunoscutele trupe “Panic! At The Disco” sau “My Chemical Romance” sunt cele care aglomerează memoria mp3-urilor elevilor de liceu neînțeleși de părinți și de școală. 
Victoria muzicii independente este una incontestabilă. Rapiditatea transmiterii și distribuirii diferitelor tipuri de informație a jucat, și încă o face, un rol important. Platforme special concepute pentru tinerele talente sunt dovada faptului că muzica, și arta în special, este apreciată și consumată de publicul larg: Spotify, YouTube, FaceBook, Soundcloud, TikTok etc. Spre exemplu, nume cu rezonanță sonoră precum Billie Eilish, Lil Nas X sau Ariana Grande au început prin a posta cover-uri sau compoziții personale independente pe unele dintre aceste platforme.

2. Stilul muzical indie și instrumentele specifice

Trecând la capitolul instrumentarului și a echipamentelor folosite, muzica indie se dovedește a fi un adevărat mozaic al ecourilor trecutului. De exemplu, instrumente precum chitare (clasice, acustice și bass), tobe fac parte din inventarul de bază al unui artist sau trupe indie rock. Adepții genului Indie pop, care se caracterizează prin predilecția utilizării unor instrumente tradiționale mult mai flexibile decât rock-ul, se bazează pe puterea atingerii unor armonii și tonuri remixate de pian sau de bass digital. În această categorie se încadrează instrumente precum chitarele, pianele și sintetizatoarele, alături de frecvențe scăzute de bass digital sau de sunete de tobe. În muzica indie, sonorizarea, fie ea live sau ascultată în confortul de acasă, este asemuită și caracterizată de publicul larg asemeni unei devize a experienței indie și de aceea, prelucrarea, editarea aranjamentelor și a orchestrațiilor cu ajutorul unor tehnici și echipamente speciale (ca microfonul, boxe sau luminile de scenă) este foarte importantă.

3. Trupe indie și cele mai cunoscute hituri ale genului

După această concisă și interesantă incursiune în istoria muzicii indie, cel mai recomandat este să încerci să asculți o parte dintre piesele cele mai importante ale acestei simfonii atemporale- muzica indie:

The Killers– “Mr. Brightside”; “Somebody Told Me”

Arctic Monkeys– “A Certain Romance”; “When the Sun Goes Down”

Franz Ferdinand– “Take Me Out”

Neutral Milk Hotel– “In the Aeroplane Over the Sea” 

The White Stripes 7 Național Army– “Good to me”

The Libertines– “Time for Heroes”

The Smiths– “This Charming Man”; “There is a Light That Never Goes Out”

Pixies– “Here comes your man”

Joy Division– “Love will tear us apart”

The Strokes– “Someday”

Arcade Fire– Neighborhood #1 (Tunnels)”

R.E.M.– “Radio Free Europe”

M83– “Midnight City”

Peter Bjorn and John– “Young Folks”

Billie Eilish– “Ocean Eyes”

Oasis– “Wonderwall”

Lana Del Rey– “Video Games”

Coldplay– “Yellow”

În concluzie, muzica indie reprezintă, grație rolului jucat în dezvoltarea, apariția și popularizarea mai multor formații la nivel mondial, un semnificativ punct de referință cultural, istoric și artistic. Longevitatea ei, de aproape 50 de ani, reprezintă o marcă atât a succesului genurilor indie, cât și a deschiderii artiștilor către ideea de self-release, astfel contribuind la revoluționarea și perfecționarea acestei industrii apreciate de milioane de oameni.

Surse foto: freepik.com.