Cuprins
Muzica latino este o categorie muzicală extrem de apreciată, datorită sonorității sale aparte. Aceasta cuprinde mai multe genuri care se deosebesc prin ritm, structură și melodicitate, dar care se aseamănă, în același timp, într-o multitudine de privințe. Dacă vrei să afli mai multe despre acest gen de muzică, este important să știi care sunt principalele stiluri care fac parte din el, dar și câteva informații despre artiști vechi și noi care au intrat în istorie.
Cuprins
1. Ce este muzica latino dance și cum se clasifică ea?
2. Muzică latino veche și nouă – Artiști renumiți și hituri celebre
1. Ce este muzica latino dance și cum se clasifică ea?
Muzica latino s-a format cu ajutorul unor procese complexe care au legătură cu identitatea culturală a Americii, căpătată odată cu sosirea lui Columb. Acest eveniment a avut un puternic efect asupra modului în care muzica a devenit parte integrantă a societății, exprimând, în interiorul ei, viața pe care o aveau oamenii, dar și idealurile lor.
Bineînțeles, instrumentele și beat-urile cu care jonglează muzica de acest gen izvorăsc din istoria mult mai îndepărtată – cultura mayașă, cea incașă, cea aztecă și toate celelalte civilizații precolumbiene au contribuit major la dezvoltarea acestui domeniu specific. De asemenea, influența africană este și ea importantă, deoarece, odată cu aducerea sclavilor din Africa pe teritoriul american, tradițiile și cultura acestora au fost introduse automat în societate.
Astfel, în genurile muzicale latino, precum samba, salsa, merengue, bachata sau alte stiluri, pot fi remarcate ritmuri și instrumente specifice culturii africane. Însă, dintr-un alt punct de vedere, muzica latino se caracterizează printr-un limbaj care, la rândul lui, cuprinde cuvinte, expresii și noțiuni de vocabular din spaniolă și portugheză. Prin urmare, congruența acestor culturi reprezintă un fenomen puternic, ce a dus la crearea și evoluția muzicii latino.
Totuși, fiecare gen se definește printr-o serie de factori, iar caracterizarea lor poate fi făcută dacă se ține cont de câteva elemente esențiale: instrumente, tempo, ritm și dinamică.
- Salsa
Salsa este foarte cunoscută la nivel mondial și poate fi identificată ușor, datorită popularității sale. În muzica salsa sunt folosite instrumente precum maracas, pian, tres, chitară, trompetă, trombon, saxofon, contrabas, bongos, clave, congas, timbales sau altele care au ca scop crearea ritmurilor tipice.
Acest stil muzical este de origine afro-cubană, avându-și rădăcinile în Santiago de Cuba și Guantanamo. El a luat amploare în Statele Unite ale Americii, adoptând influențe americane din jazz și pop. În general, era ascultat și interpretat în cartierele spaniole (numite los barrios), iar artiștii și trupele au început să devină cunoscute prin intermediul unor cântăreți celebri, precum Tito Puente (numit și Regele mamboului), Johnny Pacheco sau Celia Cruz (numită și Regina muzicii salsa), care au contribuit la dezvoltarea muzicii de salsa și la ramificarea ei în alte categorii. La începutul anilor 1900, salsa a reprezentat un puternic fenomen muzical, mai ales în interiorul comunităților hispanice, iar apoi, cu ajutorul casei de discuri înființate în anul 1964, de către Johnny Pacheco, salsa a devenit un fenomen amplu, apreciat la nivel global.
- Rumba
Rumba a apărut la mijlocul secolului al XIX-lea, în Havana (Cuba), fiind un mix de mai multe genuri, precum abakua, guaguancó, columbia, yambú, yuka si coros de clave. Sclavii de origine africană care au ajuns în Cuba la începutul secolului al XVI-lea au influențat major cultura din zonă. Inițial, numărul acestora nu era foarte mare, însă, odată cu înmulțirea plantațiilor de zahăr în secolul al XVIII-lea, au fost necesari mai mulți muncitori, așa că aceștia au devenit mai numeroși. Ei sunt cei care au pus bazele primelor forme de rumba, celebrând cultura africană și conservând identitatea acesteia, cu ajutorul unor cabildos – bresle sau frății care aveau ca scop socializarea și păstrarea tradițiilor și a tuturor manifestărilor culturale și religioase ale africanilor.
Rumba era considerată a fi muzică de stradă, ascultată de cei care aparțineau clasei muncitoare – însă, mai târziu, a devenit stilul muzical reprezentativ al Cubei. În general, melodiile de rumba se interpretează în tempo de 2/4 sau 4/4 și, extrem de rar, în măsuri de 9/8 sau 12/4. Sincopa este un alt element structural care se regăsește în rumba, oferind dinamică și energie. Instrumentele folosite sunt similare cu cele tipice muzicii salsa (cele de percuție fiind cel mai des întâlnite). Însă există și anumite diferențe – de exemplu, instrumentul clave este setat la o tonalitate mai joasă decât în salsa, iar instrumentele melodice și armonice nu există în rumba originală, deoarece tot ceea ce ține de melodicitate revenea în sarcina solistului vocal. Totuși, de-a lungul timpului, au fost inventate diferite variațiuni, iar instrumente precum chitara, basul, pianul sau trompeta au fost introduse, uneori, în compozițiile contemporane.
- Samba
Samba a apărut, inițial, în Bahia, dar, treptat, Rio a devenit cea mai cunoscută locație pentru acest gen muzical, fiind renumit mai ales pentru carnavalul care se organizează în fiecare an.
Samba era considerată a fi perfectă pentru petrecerile și dansurile care se organizau în ghetourile latino-americane. În structura sa, instrumentele de percuție au un rol important, deoarece sunt elementele principale ale acesteia. Melodia este creată îmbinând aceste instrumente cu linii melodice vocale, care să completeze ritmul alcătuit inițial. Printre cele specifice se regăsesc și clopotul agogô, tobe, tamburine, ganzá, tambur brazilian (repinique) și alte instrumente tradiționale de percuție. În ceea ce privește ritmul, acesta este organizat, de regulă, în măsuri de 2/4 sau 4/4, este energic, rapid și dinamic, iar, deseori, se pot crea ritmuri încrucișate – două tipuri de beat-uri care se suprapun. Însă, de cele mai multe ori, în muzica de stradă, nu există partituri prestabilite – trupa urmărește semnalele pe care le dă conducătorul prin intermediul fluierului (numit apito) și își ajustează interpretarea în funcție de indicațiile acestuia.
Astfel, are loc un schimb permanent, care se poate defini prin sintagma ritm identic succesiv – conducătorul este cel care lansează o propunere ritmică, iar band-ul este cel care copiază întocmai inițiativa acestuia. Așadar, samba are o dinamică poliritmică, ce se bazează pe existența și, mai ales, pe suprapunerea mai multor tipuri de ritmuri specifice.
- Merengue și Bachata
Aceste două stiluri provin din Republica Dominicană și se caracterizează printr-o puternică influență spaniolă, care s-a instaurat odată cu organizarea comerțului cu sclavi africani. În secolul al XIX-lea, dictatorul Rafael Trujillo a catalogat bachata ca fiind una dintre cele mai joase forme de artă – așadar, aceasta era interpretată doar în zonele rurale, în vreme ce merengue a devenit genul muzical specific Republicii Dominicane. Totuși, după ce Trujillo nu a mai fost la conducere, bachata a fost recunoscută ca gen de sine stătător, în jurul anilor ‘60.
Dansul merengue are, de asemenea, o istorie bogată – este o combinație între menuetul african și cel francez, specifice anilor 1700-1800. Sclavii de origine africană luau parte la festivitățile și la serbările organizate de către stăpâni și, astfel, intrau în contact cu lumea dansului european, preluând o serie de mișcări și îmbinându-le cu altele tipice culturii din Africa.
Muzica s-a dezvoltat continuu, iar ritmurile de merengue sunt ușor de identificat. Tempoul este organizat în măsuri de 2/4, iar instrumentele tradiționale cel mai des întâlnite sunt acordeonul, tambora și güira. Ritmul tradițional este numit quintillo și se caracterizează printr-o serie de sincope, care sunt întrerupte de 5 bătăi succesive, la trecerea dintre al doilea și al treilea beat din fraza muzicală. Bineînțeles, de-a lungul timpului, această structură a căpătat noi valențe și s-a ramificat în mai multe direcții, fără a se îndepărta, însă, de vibe-ul de bază al merengue-ului. În prezent, în Republica Dominicană sunt interpretate trei tipuri de merengue, numite merengue tipico, merengue de orquesta (cântat de o trupă numeroasă sau de o orchestră) și merengue de guitarra (cântat la chitară).
La început, instrumentele cu coarde erau cele care ghidau armoniile din merengue, însă, odată cu crearea schimburilor de mărfuri dintre Republica Dominicană și Germania (nemții ofereau instrumente în schimbul tutunului), acordeonul a urcat, ulterior, pe treapta cea mai de sus, devenind instrumentul principal folosit în acest gen muzical.
În ceea ce privește bachata, evoluția este similară, însă nu în totalitate identică. Deși își are originea tot în Republica Dominicană, caracteristicile sale sunt diferite din anumite puncte de vedere. Termenul folosit inițial era amargue (cuvânt care înseamnă amar, amărui), fiindcă acest tip de muzică era utilizat pentru a exprima sentimente de neîmplinire sufletească și de dragoste neîmpărtășită. Astfel, armoniile sale sunt deosebite și sugerează o lume sonoră unică și originală, iar instrumentele principale sunt chitara, basul, bongos și güira. Prima bachata înregistrată a aparținut artistului José Manuel Calderón – inspirată de stilul specific muzicii bolero, acesta a creat melodii precum Borracho de amor și Condena, pe care le-a înregistrat, în anul 1962, în studiourile Radio Television Dominicana.
- Reggaeton
Reggaeton-ul este una dintre cele mai recente forme de muzică latino – el a apărut în Puerto Rico și a căpătat amploare în jurul anului 2004, când s-a extins în America de Nord, Asia, Europa și Africa. Influențele sale sunt multiple, dar, în general, combină dancehall-ul jamaican cu trinidadian soca și cu salsa, hip-hop, bomba și muzica electronică. Din punct de vedere vocal, soliștii se îndreaptă spre zona de rap și hip-hop, iar limba principală este spaniola.
Însă, încă din anii 1990, reggaeton-ul a devenit un curent muzical puternic, numit, inițial, underground. Acesta era înregistrat în marquesitas (garaje portoricane), pe casete, și apoi era distribuit pe stradă celor care voiau să le cumpere. DJ Negro și DJ Playero au fost printre primii artiști care au devenit populari, iar în jurul anului 1995, casetele au început să se vândă în magazinele de profil.
- Latin Pop
Latin Pop reprezintă un mix între muzica latino și cea pop – acesta a devenit foarte cunoscut în jurul anilor 2000, când, datorită unor artiști precum Shakira, Marc Anthony, Jennifer Lopez, Enrique Iglesias sau Ricky Martin, genul latin pop a câștigat numeroși fani la nivel global. Însă, înainte de acest moment de vârf, muzicieni precum Sergio Mendes sau Gloria Estefan au conturat, au promovat și au propulsat această nouă zonă muzicală. Astfel, au luat naștere melodii latino noi, dar și reinterpretări ale unor cântece mai vechi, care au căpătat notorietate și popularitate. Cântecele erau ideale pentru dans, vorbeau despre dragoste și despre viața latino-americană, aveau un vibe disco și o structură ritmată, fiind perfecte pentru petreceri și evenimente. De aceea, acest stil a fost și este, în continuare, extrem de apreciat, fiind unul dintre cele mai iubite genuri de muzică la ora actuală.
2. Muzică latino veche și nouă – Artiști renumiți și hituri celebre
De-a lungul istoriei, în muzica latino s-au remarcat o multitudine de cântăreți, atât latino-americani, cât și de alte naționalități, care au pus o cărămidă importantă în evoluția acestui gen. Așadar, pentru a putea înțelege mai multe despre acest fenomen, este esențial să intri în contact cu o serie de hituri cunoscute, interpretate de artiști celebri.
Iată câteva melodii pe care trebuie neapărat să le asculți:
Salsa
Hector Lavoe – Periodico de ayer
Marc Anthony – Vivir mi vida
Rumba
Daniel Ponce – Basta da cuentos
Jerry Gonzalez – Evidence
Samba
Bellini – Samba de Janeiro
Gal Costa – Aquarela do Brasil
Merengue
Eddy Herrera – Tu eres ajena
Sergio Vargas – La quiero a morir
Bachata
José Manuel Calderón – Borracho de amor
Aventura – Obsesion
Reggaeton
Daddy Yankee – Gasolina
Ivy Queen – Quiero bailar
Latin Pop
Ricky Martin – Livin’ la vida loca
Gloria Estefan – Conga
În concluzie, muzica latino cuprinde o mulțime de genuri, care sunt deosebite și speciale din multe puncte de vedere. Acestea au trecut prin numeroase transformări de-a lungul timpului și au fost modelate de către toți artiștii care au adus un aport personal în acest domeniu. Însă, chiar și în prezent, acest tip de muzică este adorat de către fanii din întreaga lume și reprezintă unul dintre cele mai populare stiluri. Descoperă treptat fiecare segment în parte și găsește melodiile care îți plac – cu siguranță te vei îndrăgosti de tot ceea ce înseamnă caracterul latino și nu te vei mai putea despărți de el! Dacă ai aflat care este muzica pe care o preferi, poți merge mai departe – învață dansuri sau mișcări specifice și, în mod cert, te vei distra pe cinste! De asemenea, poți învăța să cânți la instrumentele specifice acestui stil. Poate chiar poți compune o melodie care va ajunge hit.
Sursă foto: shutterstock.com
Leave a Reply