Archive mai 2021

Keytar- ce este și cum poți învăța să cânți la acest instrument muzical

Probabil ești deja familiarizat cu ceea ce înseamnă pianul, sintetizatorul, orga sau aranjorul. Printre toate aceste instrumente cu clape, există însă și keytarul: instrument mai puțin cunoscut în afara lumii specializate a muzicienilor, dar care a avut un rol imens în dezvoltarea și interpretarea pieselor și compozițiilor new wave sau electronice. 

Înainte ca acest instrument să fie creat și pus la dispoziția interpreților pentru concertele live, muzicienii improvizau, în general, prin claviaturi clasice mai mici, legate în jurul corpului prin curele standard de chitară. Abia la începutul anilor 1980, câțiva producători proeminenți au introdus prima generație de keytar, revoluționând astfel industria muzicală de atunci. Află în continuare informații despre acest instrument care nu va dispărea niciodată!

Cuprins

  1. Keytar: ce este acest instrument muzical?
  2. Ce trebuie să știi dacă vrei să cânți la keytar?
  3. Curiozități despre keytar

1. Keytar: ce este acest instrument muzical?

Un keytar este un instrument cu clape digital sau un sintetizator configurat în aproximativ aceleași dimensiuni ca o chitară electrică. Muzicianul leagă instrumentul în jurul corpului său cu ajutorul unei curele și cântă la o claviatură miniaturizată cu mâna dreaptă, în timp ce manipulează anumite comenzi specifice cu stânga.  

Întocmai ca în cazul sintetizatorului sau a anumitor modele de piane digitale, keytarul poate fi configurat astfel încât să reproducă o serie de sunete specifice altor instrumente (precum chitara bass) sau secvențe muzicale specifice muzicii electronice. De asemenea, acesta poate prezenta numeroase funcții, putând fi chiar sincronizat cu alte claviaturi conectate printr-o interfață MIDI. 

Nu în ultimul rând, dimensiunile relativ reduse și cureaua pentru susținere reprezintă un avantaj major din punctul de vedere al mobilității, permițându-le muzicienilor să se deplaseze alături de instrumentul lor oriunde are loc un anumit concert. 

2. Ce trebuie să știi dacă vrei să cânți la keytar?

Dacă îți dorești să începi să cânți la keytar, este important să realizezi de unde poți începe și care sunt pașii pe care îi poți urma pentru a-ți transforma visul în realitate. Iată ce poți face: 

  • Ai avantaj dacă știi să cânți la pian. 

Dacă ești deja familiarizat cu pianul, orga sau alte instrumente cu clape similare, îți va fi mult mai ușor să înveți să cânți la keytar. Întocmai ca în cazul oricărui alt instrument, cel mai bun mod de a te perfecționa este exersând. Începe prin a învăța mișcările mâinii drepte, căci este mâna dominantă, trecând ulterior la comenzile mâinii stângi.

  • Învață după ureche.

Încearcă să reproduci, după ureche, piesele tale preferate cu ajutorul claviaturii. Dacă ai deja un minim de experiență în ceea ce privește instrumentele cu clape, acest lucru nu va fi deloc dificil de realizat. 

  • Fii atent la buget. 

Atunci când achiziționezi primul tău instrument, este important să îți calculezi din timp util bugetul și să faci o listă cu toate caracteristicile pe care ți-ai dori ca acesta să le conțină. După ce ai trecut de acești pași, analizează piața și alege modelul care se potrivește cel mai bine nevoilor tale.  

  • Înscrie-te la cursuri.

Dacă dorești să te perfecționezi în acest domeniu, este esențial să găsești un specialist care să te îndrume și să îți arate toate secretele. 

3. Curiozități despre keytar

Acum că ai aflat ce reprezintă keytarul și la ce este folosit, iată câteva curiozități despre acest instrument mult prea puțin popularizat în afara industriei muzicale: 

  • Se spune că instrumentul a fost creat pentru a le permite muzicienilor să se deplaseze mai mult pe scenă și să interacționeze mai facil cu publicul. 
  • Deși s-a numărat printre cele mai des folosite instrumente în industria muzicală a anilor `80, el nu a putut niciodată să rivalizeze cu popularitatea chitarei electrice. Keytarul este utilizat inclusiv în ziua de astăzi, însă la o anvergură mult mai redusă. 
  • Prince avea un keytar personalizat numit PurpleAxxe. De asemenea, este considerat că el este cel care a brevetat instrumentul. 
  • O „renaștere” a keytar-ului a avut loc la sfârșitul anilor 2000, datorită unor trupe sau artiști precum Steely Dan, Snoop Dog sau The Black Eyes Peas. 

Atât pentru pianiștii experimentați, cât și pentru cei care nu sunt inițiați încă în minunata lume a instrumentelor cu clape, keytar-ul poate reprezenta o adevărată provocare, pe care cu siguranță nu trebuie să o ratezi! 

Surse foto: Shutterstock.com, Unsplash.com.

Trompeta – Curiozități despre unul dintre cele mai vechi și mai îndrăgite instrumente muzicale din lume

Așa cum este știut deja, trompeta este un instrument muzical de suflat, care oferă un sunet puternic și pătrunzător. Cu o istorie bogată în spate și demnă de aprofundat, aceasta este nelipsită din orchestrele de prestigiu și nu numai. Descoperă în acest articol informații despre istoria unuia dintre cele mai vechi instrumente din lume, dar și curiozități despre componentele trompetei și mânuirea acesteia în diverse genuri muzicale.

Cuprins:

1. Trompeta – Informații generale pentru pasionații de muzică și nu numai

1.1. Cine a creat trompeta – Detalii despre istoria acestui instrument muzical de renume

1.2. Dezvoltarea trompetei de-a lungul istoriei

1.3. Cum se face o trompetă: care sunt componentele sale

2. Tipuri de trompete

2.1. Trompeta cromatică

2.2. Trompeta acută

2.3. Trompeta egipteană

3. Muzica de trompetă – În ce genuri muzicale este folosită trompeta

4. Trompeta în muzica jazz

5. Mari trompetiști care și-au pus amprenta în muzică

1. Trompeta – Informații generale pentru pasionații de muzică și nu numai

Din punct de vedere lingvistic, „trompeta” este un cuvânt care își are rădăcinile în franțuzescul „trompe” (trompa de elefant) și descrie, în mare măsură, forma acestui instrument muzical excepțional. Dacă, în vremurile îndepărtate, aceasta era asociată cu anunțurile de pe frontul de război, întrecerile sportive, funeraliile sau diverse evenimente publice, a căpătat importanță de-a lungul istoriei și a fost folosit și cu alte ocazii. Dezvoltarea trompetei a reprezentat un pas firesc, iar astăzi, acest instrument de suflat se regăsește ca parte esențială sau chiar principală atât în orchestre, cât și în opere celebre și apreciate.

1.1 Cine a creat trompeta – Detalii despre istoria acestui instrument muzical de renume

Potrivit scrierilor lăsate moștenire omenirii, trompeta și-ar avea rădăcinile încă din anul 1.500 î.H., fiind un instrument confecționat în totalitate din alamă. Numeroase documente spun, însă, că în Egiptul Antic trompeta fost folosită inclusiv acum 4.000 de ani, dramaturgul grec Eschil descriind sunetul acesteia ca fiind unul „penetrant”.

Și Israelul se află pe lista țărilor care au adoptat acest instrument muzical de suflat, cu precădere pentru diverse semnale militare, dar și pentru „distracția” oferită de muzicanți în templele vremurilor. Aici este de evidențiat faptul că trompeta era confecționată din argint, de către meșteri pricepuți.

Un lucru comun în ceea ce privește mânuirea trompetei era folosirea acesteia cu un număr limitat de note muzicale, cel puțin în lumea antică.

 1.2. Dezvoltarea trompetei de-a lungul istoriei

Trompeta a avut un parcurs firesc de-a lungul istoriei, cunoscând o adevărată dezvoltare, mai ales din punctul de vedere al aspectului. Astfel, varianta medievală denumită „Busine”, folosită în secolul al XVI-lea, era confecționată sub forma literei „S”, și avea o lungime de aproximativ 180 de centimetri. Bucla și tuburile suplimentare transformă trompeta într-un alt instrument, un secol mai târziu, muzicanții reușind să se bucure de sunete și tonalități mult mai ample. Următorii muzicieni și-au pus amprenta, în mare măsură, pe modelul cunoscut și utilizat în zilele noastre:

  •  Muzicianul rus Kolbel a inventat, în 1760, un orificiu acoperit cu o clapetă din material textil, cu rol de dop pentru pavilionul trompetei. Această clapetă urca fiecare notă cu un semiton.
  •  Anul 1801 îl găsește pe trompetistul vienez Anton Weidinger cu o inventivitate și creativitate ieșite din comun. Acesta a reușit să confecționeze o trompetă cu 5 clape, ușor de manevrat și care producea toate notele muzicale.
  • Pistoanele sau ventilele au fost adăugate în 1815 de către Heinrich Stoelzel, un muzician pasionat de instrumentele confecționate din alamă. Brevetul pentru această invenție a fost rapid acordat, iar trompeta din ziua de azi își are rădăcinile în creativitatea și originalitatea lui Stoelzel.

1.3. Cum se face o trompetă: care sunt componentele sale

Trompeta este confecționată din metal, de cele mai multe ori din alamă sau cupru și  are forma unui tub care se alungește cu o pâlnie la capăt. Instrumentul este completat de câteva clapete și tuburi subțiri, plus un orificiu de suflat (denumit bucală sau bullet) pentru a putea ghida corespunzător notele muzicale, cu ajutorul aerului.

Practic, există trei componente principale care formează trompeta, fără ca acestea să fie întrerupte în vreun fel: capătul de suflat, corpul trompetei, care conține câteva clapete și pâlnia.

Ceea ce o diferențiază în categoria instrumentelor de suflat este mânuirea cu forță și pricepere, aceasta oferind sunetele puternice pentru care este atât de cunoscută și apreciată.

2. Tipuri de trompete

Trompetele bass, acute, militare, egiptene sau supraacute sunt doar câteva dintre cele mai cunoscute și folosite tipuri de trompete în muzică. Fiecare instrument muzical are particularitățile sale, iar folosirea și introducerea sa în diferite opere ține de tonalitate, acordaj și, de ce nu, de agilitate.

2.1. Trompeta cromatică

Trompeta cromatică este folosită cu precădere din secolul XIX, însă perfecționarea acesteia a început încă din anul 1600. Muzica de fanfară, simfoniile și jazz-ul au adoptat destul de rapid acest instrument acordat fin în Do și Si bemol. Cât despre tonalitatea și timbrul trompetei cromatice, muzicanții oferă un sunet strident și forte, dar totodată grațios și nobil.

2.2. Trompeta acută

Trompeta acută este relativ recentă, dacă se poate spune așa despre anul apariției sale: 1916. Ceea ce o face diferită printre instrumentele de același gen este registrul acut și adăugarea unei cvarte, cu ajutorul celor 5 ventile descendente. O serie de lucrări preclasice beneficiază de puterea sa, datorită timbrului penetrant. Însă, cea mai utilizată trompetă acută este cea acordată în Re, mulțumită timbrului strălucitor adoptat de compozitori precum George Enescu sau Johann Sebastian Bach.

2.3. Trompeta egipteană

Opera Aida, semnată de marele compozitor Giuseppe Verdi, cuprinde pasaje inconfundabile de trompetă egipteană, acordată în La bemol (cu o lungime de 163 cm) și Si ( cu o lungime de 138 cm). Muzicalitatea și tonalitatea trompetei egiptene sunt inconfundabile, ceea ce face acest instrument extrem de apreciat în marile orchestre ale lumii.

3. Muzica de trompetă – În ce genuri muzicale este folosită trompeta

Chiar dacă trompeta a fost dezvoltată de-a lungul secolelor și folosită la început ca „ton de trezire”, anunț sau avertisment în zona militară, acest instrument a căpătat până la urmă o importanță covârșitoare în diferite stiluri muzicale.

Muzica simfonică rămâne, fără doar și poate, locul unde trompetele aduc un plus de valoare operelor puternice, realizate de mari compozitori precum Bach, Beethoven, Verdi sau Tchaikovsky.

De asemenea, muzica de fanfară este cu precădere creată în jurul sunetului de trompetă atât de recognoscibil în ziua de azi. Orchestrele militare sunt cele „responsabile” de muzica de fanfară, iar întemeietorii acestui gen muzical sunt, potrivit istoriei, italienii și germanii, fini muzicanți cu experiență în arta războiului.

Trompeta ca instrument muzical se regăsește chiar și în muzica modernă pop, pentru că oferă acel element de unicitate, care poate deosebi o piesă de „competiția” sa. Sunetul de trompetă în acest gen a început să prindă avânt încă din anii 2000, odată cu dezvoltarea trupelor de băieți și/sau fete, dar și a proiectelor artiștilor solo. 

4. Trompeta în muzica jazz

Trompeta și contrabasul sunt două instrumente deosebite care, alături de pian, descriu în mare măsură muzicalitatea de necontestat a jazz-ului. Acest gen muzical este, cu siguranță, unul dintre cele mai apreciate din lume, datorită versatilității și interpretării oferite.

Este adevărat că multe orchestre sau formații de jazz preferă saxofonul ca parte componentă esențială pentru acest gen de muzică. Și trompeta este, însă, des folosită, datorită caracteristicilor oferite: forță, acute speciale și timbru extraordinar. Interpreții de jazz pot evolua destul de repede în carieră, iar trompeta este adesea instrumentul potrivit în această direcție. 

În viziunea lui Tiger Okoshi, un renumit trompetist de jazz, mânuirea trompetei înseamnă, de fapt, „pictarea aerului” cu ajutorul notelor muzicale.

5. Mari trompetiști care și-au pus amprenta în muzică

Notele trompetei sunt cu adevărat speciale, iar cei care au descoperit „dulceața” și rafinamentul acestui instrument muzical aparte au reușit să își pună amprenta într-un mod remarcabil în muzică. 

Iată câteva nume sonore de trompetiști valoroși, care și-au descoperit drumul în viață cu ajutorul acestui instrument cu personalitate:

Louis Armstrong este declarat, pe bună dreptate, „cel mai mare trompetist” din lume. Născut pe plaiuri americane, mai exact în New Orleans, Louisiana, patria jazz-ului, Louis a fost atras de muzică încă din copilărie, chiar dacă primii ani de viață i-au fost zbuciumați din cauza certurilor și despărțirilor în familie. 

Pe lângă meseriile de vânzător ambulant, laptar sau lustragiu, Louis a făcut parte din diverse grupuri de muzicanți stradali, unde s-a remarcat datorită improvizației și intonației fără cusur.

Louis Armstrong este însă remarcat de Joe Oliver, un muzician care îi oferă lecții de trompetă, în timpul adolescenței sale. Astfel, începe să învețe notele muzicale, cântă în barurile locale, ca mai apoi să se îndrepte către Chicago și New York, unde începe adevărata sa aventură muzicală, rupând astfel multe bariere rasiale la vremea respectivă. Timbrul vocal inconfundabil, dar și mânuirea extraordinară a trompetei l-au plasat pe marele Louis Armstrong printre stelele strălucitoare date lumii în industria muzicală.

Miles Davis este un alt nume sonor care s-a făcut remarcat în muzica jazz datorită compozițiilor sale fără cusur, care erau creionate cu ajutorul trompetei, instrumentul său preferat. Miles a fost contemporan cu marele Louis Armstrong pentru o bună bucată de vreme, recunoscând în nenumărate rânduri impactul extraordinar pe care l-a avut asupra carierei sale muzicale.

Ceea ce l-a făcut pe Miles Davis un trompetist deosebit în branșa sa a fost muzicalitatea și emoția de care a dat dovadă pentru fiecare interpretare în parte, fie că a fost vorba de compozițiile proprii, fie de cele deja cunoscute. Istoria jazz-ului îl pomenește pe Miles Davis ca fiind printre artiștii care au modelat cu succes acest gen muzical deosebit.

Rafael Mendez este un nume de referință printre trompetiștii de prestigiu. De origine din Mexic, Rafael și-a descoperit pasiunea pentru muzică încă din copilărie, ajutat fiind și de familia de artiști din care se trăgea. Cariera adevărată, însă, a început odată cu emigrarea în Statele Unite, unde s-a remarcat pentru tehnica extraordinară de a îmbina muzica clasică și jazz-ul cu influențele mexicane. Rafael devenise atât  de cunoscut, încât se mândrea cu peste 125 de concerte într-un singur an. Marile compoziții proprii, unde trompeta este nelipsită, rămân însă mărturie a talentului său incontestabil.

Arturo Sandoval este un alt nume răsunător care a făcut istorie în branșa celor mai talentați trompetiști din lume. Astfel, Cuba este pusă pe lista marilor artiști de jazz datorită lui, Sandoval declarând în repetate rânduri că a fost influențat de jazz-ul american. La fel ca Louis Armstrong, Arturo își începe cariera muzicală pe străzi, chiar la vârsta de 12 ani, unde cântă în diverse grupuri și descoperă dragostea pentru trompetă, instrumentul său favorit. Drumul firesc în călătoria sa artistică duce către America de Nord, unde își dezvoltă cariera, recunoscută la nivel mondial și unde își întemeiază și familia. Premiile și distincțiile primite de-a lungul carierei sale de trompetist de jazz subliniază talentul și versatilitatea de care s-a bucurat Arturo Sandoval și pe care le-a oferit întregii lumi.

Woody Shaw este considerat a fi „părintele” jazz-ului modern, datorită stilului său nonconformist și tehnicilor incredible de mânuire a trompetei. Folosit drept model și mentor pentru generații întregi de muzicanți, Woody Shaw, de origine americană, se regăsește printre marile nume de artiști de jazz care și-au lăsat pregnant amprenta în muzica de bună calitate. Astfel, drumul său începe în New Jersey, unde tatăl sau era cântăreț de muzică gospel. La vârsta de 9 ani, începe să studieze trompeta clasică la o școală din Cleveland, chiar dacă la început a fost atras de vioară.

După o serie de prestații în diverse cluburi și baruri locale, în adolescență, Woody Shaw se îndreaptă către casele de discuri, ajutat fiind de câteva nume sonore din branșă. Succesul trompetistului vine însă în anii ’60, când începe o serie de concerte și spectacole peste tot în lume, rămânând însă cu gândul la Paris.

Woody Shaw se bucură de prestigiu la nivel mondial până la sfârșitul carierei sale, în anii ’80. Astfel, artistul rămâne un nume remarcabil în categoria trompetiștilor de top.

Așadar, se poate spune că trompeta a fost și rămâne un instrument cu o importanță majoră de-a lungul istoriei, care a conturat numeroase cariere muzicale. Ceea ce o face specială printre alte instrumente de suflat este forța sunetului, inconfundabil și răsunător, în diverse genuri muzicale consacrate.

 Sursă foto: Pixabay.com, Shutterstock.com.

Fluierul și notele muzicale – Cum să înveți să cânți la unul dintre cele mai vechi instrumente din lume

Fluierul face parte din categoria instrumentelor de suflat, poate fi confecționat din lemn, metal și os, iar armonia notelor muzicale este dată de mânuirea corectă a acestuia. Este destul de ușor de cântat la fluier, iar cei care doresc să se apuce serios de treabă pot fi chiar autodidacți. Descoperă tainele fluierului și ale notelor muzicale oferite de acest instrument cu tradiție.

 Cuprins:

1. O scurtă istorie a fluierului

2. Notele muzicale la fluierele în 7 game – Cum poți cânta și învăța notele muzicale la fluier

3. Cum să achiziționezi un fluier pentru copii și cum să îi înveți notele muzicale – Sfaturi pentru părinți

1. O scurtă istorie a fluierului

Fluierul este întâlnit adesea în basmele și poveștile populare românești și reprezintă un simbol al datinilor țării noastre. Acest instrument muzical extrem de simplu este asociat cu păstoritul, nu doar în România, ci peste tot în lume, unde această tradiție s-a păstrat din vechi timpuri.

Miturile despre fluier sunt numeroase și se spune despre acest instrument valoros că avea puteri magice. Sunetul lui îmblânzea animalele, ajuta vegetația să crească sau chiar îndepărta duhurile rele.

În ceea ce privește fluierul tradițional românesc, acesta a căpătat diferite forme și structuri, în funcție de zonele unde a fost folosit, păstrând însă armonia sunetului și frumusețea fără egal a cântecelor interpretate, mai ales în zona Moldovei. Ciobanii erau cei care își cântau oful, dar și bucuria, în timp ce supravegheau mioarele la păscut, iar un exemplu clar în acest sens este chiar balada Miorița.

De asemenea, puțină lume știe că fluierul era singurul instrument folosit de creștini în timpul Postului Mare, când se presupunea că activitățile muzicale de orice fel nu trebuiau să aibă loc.

2. Notele muzicale la fluierele în 7 game – Cum poți cânta și învăța notele muzicale la fluier

Combinația perfectă între sunet și aer descrie în mare măsură funcționalitatea fluierului, un instrument muzical sub forma unui tub cilindric, cu 5, 6, 7 sau 10 găuri și capăt ascuțit (prevăzut cu muștiuc) pentru suflat. Se spune că nu există două fluiere identice, datorită materialelor din care sunt confecționate și mânuirii acestora.

În ceea ce privește notele muzicale pentru fluier, acestea nu sunt greu de învățat, chiar dacă acest instrument de suflat era manevrat, în vechime, „după ureche”. Iată ce presupun fluierul și notele muzicale:

  •  În momentul de față, fluierele sunt realizate în 7 game: do, re, mi bemol, fa, sol, la și si bemol.
  • Gama notelor muzicale rămâne aceeași, cu mențiunea că, pentru un sunet puternic, suflatul este pe măsură. Aici ajută și gama de litere pentru fiecare notă muzicală în parte, pentru a mânui mai ușor fluierul.
  • De cele mai multe ori, acordajul pentru fluier se face în notele Do și Re, pentru a putea interpreta cu ușurință orice tip de cântec, ținând cont de acordarea cromatică și diatonică. Fluierul irlandez este un bun exemplu în acest sens.
  •  Înălțimea, timbrul, durata și intensitatea reprezintă cei mai importanți parametri ai sunetului, astfel că aceștia sunt studiați de la bun început la lecțiile de fluier.
  • Fără doar și poate, exersarea continuă și învățarea corectă a notelor muzicale la fluier reprezintă pași importanți pentru mânuirea corectă a acestui instrument deosebit.

3. Cum să achiziționezi un fluier pentru copii și cum să îi înveți notele muzicale – Sfaturi pentru părinți

Este bine știut faptul că învățarea unui instrument muzical este recomandată în copilărie, când micuțul descoperă treptat tainele muzicii și alege exact ceea ce îi place. Cântatul la fluier poate fi mai mult decât o ocupație pentru cel mic, iar un părinte ar trebui să știe cum se poate achiziționa un astfel de instrument, ținând cont de câteva sfaturi utile.

Astfel, cel mai potrivit fluier pentru copiii care doresc să învețe să cânte la acest instrument este cel confecționat din plastic, datorită întreținerii fără probleme a acestuia, dar și a durabilității. În plus, faptul că fluierul este fabricat din materiale plastice nu influențează negativ calitatea sunetului și acordarea acestuia.

Specialiștii recomandă și fluierele confecționate din bambus, nuca de cocos, lemn de trandafir sau abanos, datorită calităților incontestabile pentru reproducerea fină a sunetelor. Pe lângă achiziționarea acestui instrument de suflat dedicat celor mici, părinții ar trebui să acorde o atenție deosebită și lecțiilor speciale, pentru a ajuta micuții să învețe corect notele muzicale, de la bun început.

În concluzie, se poate spune că învățarea interpretării la fluier este destul de facilă, ținând cont de notele muzicale și de înțelegerea corectă a acestora. Cu toate acestea, nu este niciun fel de problemă dacă manevrarea acestui instrument se face la început după bunul plac, pentru a interpreta melodiile preferate în stilul propriu.

Sursă foto: Shutterstock.com.

Instrumente cu coarde lovite – Care sunt acestea?

Instrumentele muzicale au o istorie îndelungată în spate, care și-a pus amprenta asupra modului în care acestea au evoluat și s-au ramificat în mai multe categorii. Fiecare caracteristică este importantă, fie că este vorba despre structură, sunet sau modalitate de interpretare, fie că se referă la alte elemente. Există instrumente cu coarde, de percuție, de suflat sau electronice, însă ele se împart, la rândul lor, în alte segmente de sine stătătoare.

Cuprins

  1. Instrumente muzicale cu coarde lovite – Țambalul și pianul
  2. Cum să alegi instrumente cu coarde lovite?

1. Instrumente muzicale cu coarde lovite – Țambalul și pianul

Instrumentele cu coarde lovite au sonorități ușor diferite, mai ales atunci când vine vorba despre instrumente tradiționale, specifice unei anumite țări sau unei anumite culturi. Însă, cei mai cunoscuți reprezentanți ai acestei categorii sunt, fără îndoială, țambalul și pianul.

Țambalul poate fi regăsit în cultura mai multor țări din Europa Centrală sau Europa de Est, însă el este originar din Asia. Este foarte popular și cunoscut în Ungaria, Serbia, Croația, România și Slovacia, dar și în alte state precum Cehia, Ucraina, Moldova, Polonia sau Belarus. Istoria sa pare a fi îndelungată, deoarece arheologii au descoperit, în Kyindjuk, un basorelief care datează din anul 3500 î.Hr. și care înfățișează un instrument cordofon, care emite sunet prin lovirea coardelor. Bineînțeles, de-a lungul timpului, instrumentele au suferit modificări și s-au schimbat în funcție de inovațiile aduse în domeniu. Se spune că un alt strămoș al țambalului este instrumentul numit santur, care era specific Persiei și care a pătruns în Europa în perioada Evului Mediu, în timpul Cruciadelor. 

Țambalul contemporan este alcătuit dintr-o serie de coarde care sunt lovite prin intermediul unor ciocănele. Sunetul este amplificat datorită cutiei de rezonanță (fabricată, de regulă, din lemn) și capătă nuanțe deosebite datorită vibrațiilor ce sunt generate de către instrumentist. Coardele sunt prinse de ramele de sprijin, care au ca scop susținerea și fixarea lor într-o tensiune specifică. Însă, în funcție de structură, țambalul se poate găsi în mai multe variante, care diferă prin numărul de coarde, dimensiune, tonalitate sau design.

Pianul este unul dintre cele mai cunoscute și mai apreciate instrumente, făcând parte din categoria instrumentelor cu clape. El a fost inventat de către Bartolomeo Cristofori, în jurul anilor 1700, în Italia. Acesta fabrica clavecine și a inventat mecanismul prin care coardele sunt atinse cu ajutorul ciocănelelor, care se desprind de coardă, odată ce sunetul a fost produs. De asemenea, sistemul de pedale a reprezentat o invenție deosebită, întrucât, cu ajutorul lui, se poate controla impactul ciocănelelor. Se spune că pianul a evoluat din instrumente precum monocordul cu clape, clavicordul, clavecinul sau pianoforte. 

În ceea ce privește structura sa, pianul are o serie de coarde alcătuite din metal, care sunt fixate pe o placă de rezonanță, realizată din lemn. Ciocănelele sunt acoperite, în general, cu pâslă, iar claviatura este elementul principal care declanșează lovirea coardelor. De asemenea, călușul este cel în care sunt fixate coardele și, cu ajutorul acestuia, este transmisă vibrația către placa de rezonanță.  Pianul poate avea diferite dimensiuni – există pianină (pian vertical) sau pian cu coadă. Modelele cu coadă se împart, la rândul lor, în 3 categorii, în funcție de dimensiunea pe care o au – cu coadă scurtă (140-180 cm), cu coadă medie (180-230 cm) sau cu coadă lungă (230-300 cm). 

Totuși, în prezent, multă lume optează pentru pianele digitale, care nu produc sunetul prin lovirea coardelor, ci îl creează în mod electronic. Acestea sunt potrivite atât pentru începători, cât și pentru avansați, mai ales datorită prețului accesibil, dar și din perspectiva întreținerii necesare sau a dimensiunilor pe care le au. Totuși, sunetul este ușor diferit față de cel emis de un pian de concert, tocmai pentru că structura este altfel construită.  

2. Cum să alegi instrumente cu coarde lovite?

Dacă vrei să achiziționezi instrumente cu coarde lovite, trebuie să iei în calcul o serie de caracteristici esențiale, care te vor ajuta să iei decizia cea mai bună:

  • Sunet;
  • Dimensiune;
  • Structură;
  • Material;
  • Design;
  • Preț.

În concluzie, instrumentele cu coarde lovite sunt obiecte deosebite, care ies în evidență prin însușiri unice, ce pot fi puse în valoare în orice moment. În cazul în care te pasionează acest gen de instrumente, nu ezita și descoperă-le, fie prin documentare suplimentară, fie prin demararea unor activități de învățare.

Sursă foto: Pixabay.com.

Acorduri de pian pentru începători – Care sunt cele mai importante?

Acordurile reprezintă elemente esențiale, pe care orice pianist trebuie să le cunoască. Acestea sunt folosite extrem de des în interpretarea unor melodii și sunt factori de bază, care se regăsesc în orice fel de partitură. Indiferent de genul muzical pe care îl abordezi, este obligatoriu să iei în considerare aceste detalii de teorie muzicală, ce te pot ajuta să duci la bun sfârșit un cântec. Așadar, dacă ești muzician și nu știi de unde să începi, poți porni de la a învăța cele mai des întâlnite acorduri. Însă, pentru a reuși acest lucru, este obligatoriu să știi care sunt acestea. 

Cuprins

  1. Ce tipuri de acorduri există la pian?
  2. Care sunt acordurile de bază la pian?

1. Ce tipuri de acorduri există la pian?

Acordurile sunt formate din cel puțin trei note muzicale și sunt alcătuite din sunete care, puse împreună, creează o armonie specifică. În general, acordurile sunt folosite ca modalitate de acompaniament (de regulă sunt cântate de mâna stângă la pian), însă pot fi integrate și în linia melodică principală, în funcție de specificul partiturii. Există mai multe tipuri de acorduri, care sunt clasificate după structura pe care o au. Ele pot fi formate, de regulă, din 3, 4 sau 5 note și au sonorități diferite, generate de notele constituente. 

Pentru a înțelege mai bine modul în care sunt alcătuite acordurile, este obligatoriu să cunoști noțiuni despre note, ton, semiton și intervale. Acestea sunt elemente cu care te vei întâlni tot timpul în muzică, deoarece, pe baza lor, sunt dezvoltate gamele și structurile de note. Sistemul modern de notare este realizat prin intermediul notelor do, re, mi, fa, sol, la, si. Semitonul este cea mai mică distanță prezentă într-o gamă diatonică și reprezintă jumătate dintr-un ton. Tonul este, prin urmare, alcătuit din două semitonuri și este format din două sunete care se află la distanță de o secundă mare (interval muzical). Însă, dacă vrei să înveți treptele cu ajutorul cărora se formează toate aceste elemente, este bine să te documentezi cu privire la clasificarea intervalelor. Intervalele pot fi mici, mari, micșorate sau mărite – totul depinde de gamă și de notele care sunt incluse în ea. Așadar, primul pas este să afli cum se numesc aceste intervale:

  • Prima;
  • Secunda;
  • Terța;
  • Cvarta;
  • Cvinta;
  • Sexta;
  • Septima;
  • Octava.

Este recomandat să nu sari aceste etape de învățare, fiindcă ele reprezintă o fundație solidă în formarea oricărui muzician. Însă, dacă vrei să rămâi la un nivel basic, poți memora, într-o manieră tehnică, cele mai cunoscute acorduri, pe care le vei regăsi în majoritatea partiturilor.

2. Care sunt acordurile de bază la pian?

Există o mulțime de acorduri pe care trebuie să le iei în considerare. Pentru a putea descoperi toate acordurile, va fi nevoie de un studiu aprofundat, deoarece ele se pot ramifica în funcție de caracteristicile tonalității sau gamei în care sunt amplasate. Totuși, dacă vrei să faci un prim pas în această direcție, ia în calcul faptul că există acorduri majore și acorduri minore. Acestea diferă prin sonoritate și prin alcătuire – unele includ bemoli și diezi, iar altele se formează doar cu ajutorul clapelor principale de la pian (cele albe).  

De pildă, dacă nu vrei să abordezi o partitură clasică și complexă, poți cerceta diverse tabulaturi create pentru instrumentele cu clape. Acestea sunt, în principiu, bazate strict pe acorduri. Deși, la pian, o melodie interpretată în mod profesionist necesită linii melodice atât pentru mâna stângă, cât și pentru mâna dreaptă, tabulaturile cu acorduri sunt utile mai ales dacă vrei doar să interpretezi acompaniamentul unui cântec simplu sau al unuia modern (care nu are o structură melodică vastă și complicată).

Este bine să știi denumirea notelor (de la do la si), însă, pentru a putea interpreta majoritatea tabulaturilor, trebuie să cunoști și notația adiacentă:

  • A – La;
  • B (uneori scris și H) – Si;
  • C – Do;
  • D – Re;
  • E – Mi;
  • F – Fa;
  • G – Sol.

Acordurile ale căror nume conțin doar aceste majuscule sunt acorduri majore. Cele minore sunt notate Am, Bm, Cm, Dm, Em, Fm, Gm (care înseamnă La minor, Si minor, Re minor etc.). De asemenea, există și acorduri cu diez și acorduri cu bemol (de exemplu, A♯ sau B♭). Însă, pentru a le putea efectua, trebuie să știi exact din ce note sunt alcătuite. Așadar, cercetează cu atenție alcătuirea fiecărui acord, cu scopul de a învăța cum să le cânți corect.

În concluzie, sunt multe informații pe care trebuie să le afli dacă te-ai decis să înveți să cânți la un instrument. Trebuie să parcurgi procesul pas cu pas, pentru a putea analiza, sistematic, toate noțiunile obligatorii. Vei vedea că acestea vor deveni extrem de simple odată ce le vei asimila – așadar, nu ezita și apucă-te de treabă!

Sursă foto: Pixabay.com.