Archive mai 2020

MELOTERAPIA- Soluția pentru situațiile tensionate

Ce este meloterapia? Este o formă de relaxare psihică, care se realizează prin intermediul sunetelor, al muzicii. Aceasta este folosită pentru combaterea stărilor negative, care, dacă nu sunt remediate, pot conduce la apariția diferitelor afecțiuni psihice. Din acest motiv, poate să reprezinte prima opțiune atunci când stresul, depresia sau tristețea își fac simțită prezența în viața ta.

Meloterapia este practicată și în România, fapt pentru care nu-ți rămâne decât să găsești un specialist care să te ajute să-ți găsești liniștea sufletească, atunci când ai nevoie.

CUPRINS

1. Meloterapia – Informații prețioase despre terapia prin muzică

2. Întrebări și răspunsuri frecvente despre meloterapie

1. Meloterapia – Informații prețioase despre terapia prin muzică

Muzica are extrem de multe beneficii asupra stării psihice, deoarece are numeroase efecte asupra activității creierului. Studiile de neuroimagistică funcțională au arătat că ascultarea acesteia poate avea consecințe asupra structurilor de bază ale procesării emoționale.

Este de reținut faptul că Gabby Giffords a învins leziunile cerebrale dobândite în urma unei împușcături în cap, datorită terapiei muzicale. Prin urmare, muzicoterapia este regăsită în majoritatea spitalelor care tratează copiii și adolescenții care luptă cu diferite boli. Muzica este folosită pentru a reduce durerea unui pacient și pentru a facilita relaxarea.

Una dintre caracteristicile meloterapiei constă în faptul că aceasta este diferită de la un om la altul. Dacă un copil adoră să asculte muzica clasică, deoarece îl liniștește, alt micuț se poate delecta prin scrierea de cântece, prin învățarea unui instrument muzical, precum tobe sau saxofon, ori prin ascultarea unui alt gen de melodii. 

Astfel, muzica este prezentă pretutindeni, fapt pentru care nu este dificil să-ți păstrezi optimismul și starea bună de dispoziție prin intermediul melodiilor preferate.

Beneficiile muzicii de terapie sunt:

  •  Îmbunătățirea sănătății

Chiar dacă pare greu de crezut, a fost dovedit științific faptul că muzicoterapia ajută la îmbunătățirea respirației, scăderea tensiunii arteriale și la menținerea sănătății inimii. Oamenii bolnavi de cancer suferă de dureri insuportabile, care cu greu pot fi ameliorate prin intermediul medicamentelor cu efect calmant. Cu toate acestea, a fost descoperit faptul că prin scrierea și ascultarea melodiilor relaxante, durerea resimțită de pacienți se reduce considerabil.

  • Reducerea stresului

Stresul face parte în prezent din viața oricărui om, deoarece este întâlnit atât la serviciu, cât și în viața personală atunci când apar evenimente neprevăzute sau tensionate. Acesta cauzează atât dureri de cap, de stomac, insomnii, cât și neliniște, nervozitate, tristețe sau depresie. 

Chiar dacă efectele stresului asupra vieții omenești sunt devastatoare, nu trebuie să-ți faci griji, fiindcă muzica reprezintă soluția. Aceasta este adesea legată de anumite stări sufletești, fapt pentru care anumite piese pot face indivizii să se relaxeze, să-și recapete gândurile pozitive și excelenta dispoziție. Din acest motiv, meloterapia este adesea folosită pentru depresie.

Astfel, dacă te simți extrem de nervos, tensionat sau într-o stare negativă profundă, trebuie să asculți cele mai liniștitoare și pozitive melodii pe care le ai în playlist, fie că preferi instrumentale la chitară sau pian, fie piese cu versuri. Acest lucru te va ajuta să-ți recapeți zâmbetul, lucru care este de dorit în astfel de situații limită.

  •  Inducerea relaxării

În momentul în care te simți foarte obosit, extenuat, fără vlagă, poți pune căștile în urechi pentru a asculta o melodie veselă, ce face parte din categoria pieselor reggae sau a celor pop.  Aceasta te poate ajuta să obții calmul pe care ți-l dorești după o zi grea de muncă, mai ales dacă închizi ochii pentru câteva minute și stai întins pe spate. Dacă vrei să obții relaxarea profundă, încearcă să practici yoga în timp ce asculți pe fundal cântecele de suflet.

În cele din urmă, relaxează-te și găsește echilibrul necesar unei vieți fericite prin intermediul melodiilor preferate. Învață să asculți muzica potrivită și vei vedea că lucrurile negative din jurul tău nu te vor mai afecta la fel de mult.

Există foarte multe întrebări legate de acest domeniu, deoarece este unul foarte interesant, care intrigă și stârnește admirația multor oameni. Foarte multe persoane deja au încercat terapia prin muzică, deoarece reprezintă o formă inovativă de a elimina anxietatea și stările negative.

Sursa foto: Unsplash.com

2. Întrebări și răspunsuri frecvente despre meloterapie

  • Ce este meloterapia?

Orice om care ascultă melodii de dragoste, de bucurie sau de tristețe atunci când are o anumită stare, face meloterapie. Aceasta este o formă de art-terapie ce presupune folosirea muzicii pentru a ameliora anumite afecțiuni de sănătate, fizice sau psihice.

  • Poate folosi oricine meloterapia?

Sigur că meloterapia poate fi utilizată de orice om care simte nevoia să se elibereze de gândurile negre. În momentul în care te simți copleșit de evenimentele neplăcute din viața ta, pentru a evita o depresie acută, este necesar să încerci să-ți găsești liniștea prin această metodă inovativă și foarte sigură.

  • Meloterapia poate ajuta doar copiii bolnavi sau toți micuții?

Copiii care se luptă cu o boală grea au nevoie de terapie prin sunete pentru a calma durerea. Cu toate acestea, dacă te bucuri de un copil sănătos și vioi, îi poți spori creativitatea și încrederea de sine prin intermediul acestei terapii atât de plăcute.

Maracas, instrument muzical mexican – Descoperă-i povestea și învață să îl folosești corect!

    Maracas face parte din categoria instrumentelor muzicale de percuție. Dacă îl scuturi, acesta produce sunete care se aseamănă cu cele ale castanietelor. Deși este vechi de sute de ani, este de nelipsit din nenumărate stiluri. În plus, reprezintă un avantaj major pentru copiii care visează să ajungă mari instrumentiști, întrucât este foarte ușor de studiat. Ba chiar, multe dintre grădinițe organizează serbări și concerte, în care cei mici cântă la maracas. 

    CUPRINS 

  1. Istoria instrumentului muzical maracas 
  2. Cum este confecționat instrumentul muzical maracas?
  3. Întrebări și răspunsuri frecvente despre instrumentul muzical maracas

1. Istoria instrumentului muzical maracas

    Nu există o istorie clară a acestui instrument, însă sunt două teorii. Conform primei variante, acesta a apărut printre popoarele indiene, care trăiau în Puerto Rico și Jamaica. Însă, o altă versiune precizează că maracasul provine din Africa și a fost adus în Cuba în epoca colonială. Oricare dintre aceste ipoteze ar fi adevărată, cert este că instrumentul a ajuns în Rusia, la începutul secolului XX. Serghei Prokofiev l-a adus de la Paris și, ulterior, l-a folosit în multe dintre lucrările sale. 

    Astăzi, este foarte popular în America Centrală. Mai exact, toate formațiile care cântă muzică latino-americană folosesc obligatoriu și acest instrument. Mai mult decât atât, sunetul acestuia apare, deseori, și în creațiile orchestrelor simfonice, pentru că oferă un efect unic. Printre cele mai renumite trupe care folosesc maracasul se numără Led Zeppelin și The Rolling Stones. 

Iată câteva dintre stilurile muzicale care se bazează pe sunetele create de maracas: 

  • Salsa 
  • Bossa-nova
  • Samba
  • Rumba 
  • Cha-cha 
  • Merengue 

2. Cum este confecționat instrumentul muzical maracas?

    La început, maracasul era confecționat din fructele copacului calabash, iar obținerea produsului final se făcea în mai multe etape: 

  1. Se culegeau fructele de dimensiuni mici
  2. Se făcea o gaură în ele, încât să poată fi scoasă pulpa
  3. Se introduceau în interior pietricele zdrobite 
  4. Se adăuga un mâner și instrumentul era gata 

    Cu timpul, au avut loc câteva schimbări. Deși efectul a rămas același, instrumentul nu mai poate fi comparat cu o simplă jucărie, așa cum se întâmpla cândva. Astăzi, acesta este realizat din nucă de cocos, piele, lemn, plastic și chiar metal. Mai mult decât atât, este vopsit și decorat cu tot felul de culori speciale, iar pietrele din interior au fost înlocuite de mazăre, semințe, mărgele sau pelete. Singurul detaliu de care se ține cont, în continuare, este ca acesta să își păstreze una dintre cele două forme clasice, rotundă sau ovală. 

    Ține minte, un astfel de instrument poate fi folosit de oricine și este extrem de ușor de învățat. Tot ce trebuie să faci este să îl ții de mânere și să îl agiți. Dacă nu vrei să investești de la început într-un maracas de calitate, poți încerca să îți faci unul acasă. Există o mulțime de variante, iar dacă îți lași imaginația să zboare, vei remarca, cu siguranță, că poți confecționa unul cu obiecte pe care le ai deja în locuință. Iar dacă ai copii, procesul va fi extrem de distractiv pentru ei și s-ar putea să le trezești astfel și apetitul pentru muzică. 

Vezi detalii aici – https://www.mcmusic.ro/traditionale-percutie/lp-macho-maracas.html

Vezi detalii aici – 

https://www.mcmusic.ro/traditionale-percutie/lp-salsa-maracas-puerto-rican-heritage.html

Așadar, fie că plănuiești să îți cumperi un maracas, fie să îl confecționezi tu, apucă-te de treabă! Potrivit specialiștilor, cântatul la maracas îmbunătățește dispoziția oricărui om, indiferent de vârstă, întrucât este foarte ușor de folosit, iar sunetul emis antrenează pofta de distracție și voie bună. 

Surse foto: Shutterstock.com, Pinterest.com

3. Întrebări și răspunsuri frecvente despre instrumentul muzical maracas

  1. Ce este un maracas?

Maracas este un instrument muzical de percuție. De obicei, sunt folosite două astfel de obiecte, care, prin scuturare, produc un sunet aparte, ideal pentru creațiile care au nevoie de un efecte speciale. 

  1. Cine poate cânta la instrumentul muzical maracas?

Conform specialiștilor, maracasul este un instrument muzical potrivit pentru toate vârstele. Dintotdeauna, acesta a fost folosit atât de către copiii foarte mici, cât și de către adulți.

  1. Care sunt stilurile muzicale care folosesc instrumentul maracas?

Maracasul este folosit, în special, de către cântăreții de muzică latino-americană. Stilurile în care este cel mai frecvent remarcat sunt salsa, bossa-nova, samba, rumba, cha-cha și merengue.    

Cel mai ușor instrument muzical pentru începători – Cum îl alegi pe cel mai potrivit pentru tine?

Muzica a avut, dintotdeauna, nenumărați admiratori. Unii o cântă, iar alții o ascultă și se bucură de ea. Însă, mulți dintre aceștia își doresc să reușească să și interpreteze câteva melodii. Dacă și tu te numeri printre ei, află că acest lucru nu este imposibil. În caz că nu ai voce, ia-ți un instrument muzical, dar ai grijă să faci alegerea corectă, întrucât unele sunt mai dificile decât altele. În continuare, vei afla care sunt cele mai ușoare instrumente muzicale și pentru care dintre ele ar trebui să optezi, dacă ești începător.

CUPRINS

  1. Care sunt cele mai ușoare instrumente muzicale?
  2. Care sunt cele mai ușor de învățat și de cântat instrumente muzicale? 
  3. Întrebări și răspunsuri frecvente despre cele mai ușoare instrumente muzicale 

1. Care sunt cele mai ușoare instrumente muzicale?

    Potrivit specialiștilor, instrumentele muzicale pot fi caracterizate în funcție de mai multe criterii. Însă, unul dintre cele mai importante este greutatea, întrucât, dacă este prea mare, poate îngreuna procesul de învățare. Așadar, ca începător, este recomandat să alegi un instrument ușor, de dimensiuni mici sau medii. 

Astfel:

  • Cel mai ușor instrument muzical de percuție este tamburina, iar cel mai greu este setul de tobe.

Acum, ar trebui să îți fie mai ușor să îți alegi instrumentul muzical potrivit. Însă, dacă vrei să fii sigur că vei învăța să îl folosești în scurt timp, nu uita să te interesezi și de gradul de dificultate. Acesta joacă un rol important, mai ales pentru persoanele care au peste 20 de ani și cărora, potrivit specialiștilor, le este mult mai greu să „prindă” astfel de lucruri. 

Vezi detalii aici – https://www.mcmusic.ro/tamburine/pp-drums-1-2-moon-tambourine-red-tamburina.html

Vezi detalii aici – https://www.mcmusic.ro/tobe-individuale/freedom-jwb03-toba-mare-fanfara.html

2. Care sunt cele mai ușor de învățat și de cântat instrumente muzicale?

    Dacă ești în căutarea unui instrument muzical pentru copilul tău, cel mai bun sfat este să îl lași pe el să îl aleagă. Astfel, îi va plăcea mai mult și va studia cu drag. În cazul în care nu se poate hotărî singur, ajută-l. Iar dacă tu ești cel care vrea să înceapă studiul, ar fi indicat să optezi pentru un instrument cu grad scăzut de dificultate. Iată câteva sugestii: 

  • Chitara – a devenit unul dintre cele mai iubite instrumente muzicale, după apariția genurilor pop și rock, iar vestea bună este că îl poți învăța cu ușurință. Pentru început, este indicat să exersezi acordurile de bază, iar ulterior să încerci să cânți piesa ta preferată. Nu îți face griji, nu vei avea nevoie de un profesor. Mulți dintre chitariștii de astăzi au început sa studieze singuri, folosindu-se de tutorialele de pe internet 
  • Tobele – puține sunt persoanele care nu și-ar dori să interpreteze un solo la tobe. Ei bine, află că nu este chiar atât de greu pe cât pare. Ai nevoie doar de instrumentul muzical și de determinare. Chiar dacă, la început, nu îți va ieși, cu timpul, cu siguranță, vei obține rezultatul dorit 
  • Pianul – pe cât de dificil pare să înveți să cânți la acest instrument muzical, pe atât este de simplu. Începe cu piese ușor de interpretat și evoluează treptat. 

    În concluzie, este important să reții că, potrivit specialiștilor, ar fi bine ca, înainte să îți achiziționezi un instrument muzical, să te asiguri că este potrivit pentru tine și că, în urma studiului, îți vei atinge obiectivul inițial. 

    Sursa foto: Shutterstock.com 

3. Întrebări și răspunsuri frecvente despre cele mai ușoare instrumente muzicale

  1. Care sunt cele mai ușoare și cele mai grele instrumente muzicale?

Printre cele mai ușoare și mai cunoscute instrumente muzicale se numără vioara, viola, fluierul și naiul, iar cele mai greu de învățat sunt harpa, tobele, saxofonul și pianul. 

  1. Care instrumente muzicale au cel mai scăzut grad de dificultate? 

Potrivit specialiștilor, gradul de dificultate al instrumentelor muzicale se modifică și în funcție de persoana care exersează. Însă, conform clasificării clasice, cele mai ușoare sunt chitara, tobele și pianul. Cu talent și perseverență, acestea pot fi studiate și fără profesor. 

  1. În funcție de ce poți alege un instrument muzical? 

Pentru a alege un instrument muzical, trebuie să se țină cont de preferințele personale, dar și de câteva criterii extrem de importante, cum ar fi dimensiunea, gradul de dificultate, calitatea sunetului emis și principiul de funcționare. 

Cine a inventat pianul? Tot ce trebuie să știi despre istoria acestui instrument

Pianul este unul dintre cele mai iubite instrumente, fiindcă are caracteristici speciale, care îl fac să fie extrem de apreciat în rândul celor pasionați de muzică. Acestui instrument i se mai spune și “regele instrumentelor” – fapt care sugerează măreția și grandoarea pe care o transmite, atât din punct de vedere vizual, cât și din perspectiva sunetelor pe care le generează. Însă, el are în spate o istorie complexă, care i-a asigurat treptat acest loc de onoare. Evoluția și transformarea instrumentelor, de-a lungul secolelor, sunt importante pentru a înțelege modul în care sunt astăzi folosite.

În acest articol, vei afla cine a inventat pianul, dar și tot ce trebuie să știi despre istoria acestui minunat instrument!

Cuprins

  1. Istoria pianului – Care sunt predecesorii săi?
  2. Cine a inventat primul pian?
  3. Pianul în prezent
  4. FAQ – Întrebări și răspunsuri frecvente despre istoria pianului

1. Istoria pianului – Care sunt predecesorii săi?

La jumătatea secolului al XII-lea, a apărut un instrument care a revoluționat muzica, punând baze solide pentru descoperirile ulterioare. Monocordul cu clape a fost primul reprezentant al acestei categorii, transformându-se ulterior în clavicord – care s-a apropiat și mai mult de pianul de astăzi, prin mecanismul similar. Cu timpul, în anii 1500, și-a făcut apariția clavecinul, care și-a menținut poziția timp de două sute de ani, evoluând în structură și alcătuire. Deși a fost creat în Italia, el a devenit foarte popular și cunoscut în nenumărate țări, precum Franța, Marea Britanie și Germania. Totuși, în secolul al XVIII-lea, instrumentul pianoforte a căpătat teren și a pus ultima cărămidă premergătoare apariției pianului.

Toate aceste instrumente care au precedat varianta actuală, au venit cu noutăți și noi abordări care au îmbunătățit și au adăugat caracteristici, în permanență. De aceea, istoria apariției pianului nu se naște odată cu crearea lui, ci cu mult timp în urmă. Componentele și sistemele constituente au trecut prin nenumărate ajustări, care au cizelat atât tehnica de construcție, cât și performanța muzicală.

2. Cine a inventat primul pian?

Inventatorul primului pian este recunoscut ca fiind Bartolomeo Cristofori, un italian fabricant de clavecine, care a creat acest nou instrument în anul 1709. Inovația pe care a adus-o a constat în mecanismul de producere a sunetului, bazat pe lovirea corzilor cu ajutorul ciocănelelor. De asemenea, nivelul de impact al acestui fenomen a devenit ușor de controlat prin intermediul pedalelor, care au efect asupra intensității și nuanței sunetului. Bartolomeo a construit, de-a lungul întregii sale vieți, un număr aproximativ de 20 de piane – însă, cel mai important a fost faptul că a pus bazele tuturor generațiilor viitoare de fabricanți de piane, care au reușit, la rândul lor, să aducă noi însușiri și calități acestui instrument extraordinar.

Astfel, evoluția pianului se întinde pe o perioadă mare de timp, iar procesul prin care instrumentul a ajuns să fie ceea ce este astăzi se datorează unor oameni care au contribuit, cu propriul meșteșug, la îmbunătățirea și perpetuarea lui. Astăzi există numeroase ramificări și modele noi, precum și o varietate mare de accesorii și funcții moderne, care dovedesc din ce în ce mai multe calități față de cele clasice.

3. Pianul în prezent

În ziua de astăzi, pianul este un instrument foarte căutat, iar beneficiile sale sunt recunoscute în întreaga lume. Fie că îți dorești să fii un muzician profesionist, fie că vrei să înveți pentru tine, instrumentele cu clape sunt o variantă extrem de bună. Vei observa că reprezintă o variantă accesibilă ca nivel de dificultate, care influențează în mod pozitiv aspecte importante din viața oricărui om. Pianul are un efect nemaipomenit în combaterea stresului, îmbunătățirea memoriei și în crearea de noi conexiuni neuronale. Bineînțeles, un alt factor important este cultivarea creativității și a culturii muzicale – un proces recomandat pentru toate vârstele.

4. FAQ – Întrebări și răspunsuri frecvente despre istoria pianului

  1. Cine a inventat pianul?

Pianul a fost inventat de italianul Bartolomeo Cristofori, un cunoscut fabricant de clavecine.

  1. Unde se găsește cel mai vechi pian?

La Muzeul Metropolitan de Artă din New York, se găsește cel mai vechi exemplar păstrat până astăzi.

  1. În ce an a apărut pianul?

Pianul, în forma lui actuală, a fost creat în anii 1700.

Așadar, istoria pianului este extrem de interesantă și se întinde pe parcursul mai multor secole care au contribuit major la evoluția sa până în prezent. Fără îndoială, este un instrument care ocupă un loc important în muzică, având un aport major în nenumărate compoziții și interpretări. De aceea, pianul este o foarte bună alegere pentru oricine dorește să cânte la un instrument, de plăcere sau în mod profesional.

Sursă foto: pixabay.com

Muzica Jazz – Ce o diferențiază de celelalte genuri muzicale? Citește despre istoria și evoluția sa!

După mai bine de 100 de ani de istorie, este clar – cuvântul „jazz” înseamnă lucruri diferite pentru fiecare persoană. În funcție de cine face discuțiile, poate reprezenta un stil muzical foarte specific sau aproape nimic. Cronologia timpurie a acestui gen este marcantă, vagă și disputată, cum se poate aștepta de la o acțiune de revoltă a unui grup marginalizat și exploatat. Fiindcă, cum probabil știi, el a evoluat de la marginea societății americane într-una dintre cele mai influente și durabile mișcări muzicale ale secolului XX.

De aceea, vei auzi multe persoane descriind jazz-ul printr-un singur cuvânt: „libertate”. Dar el este mai mult de atât, după cum vei descoperi de la Mcmusic.ro în rândurile care urmează. 

Cuprins:

1. Ce este jazz-ul?

2. Istoria și originea muzicii jazz

3. Tipuri de jazz

4. Ce instrumente sunt folosite în muzica jazz

5. De ce muzica jazz e unică

6. Beneficiile jazz-ului asupra sănătății

7. FAQ

<h2>1. Ce este jazz-ul?</h2>

Este o întrebare simplă, cu un răspuns dificil, fiindcă această categorie de muzică sfidează o definiție ușoară. Legenda sa, Louis Armstrong, poate că a explicat-o cel mai bine. El a spus că „Dacă trebuie să întrebi ce este jazz-ul, nu vei ști niciodată.”

Mulți descriu acest gen ca fiind unic în varietatea sa pentru că este un fel de compoziție în care improvizația este o parte importantă. În majoritatea spectacolelor, artiștii prezintă solo-uri pe care le realizează pe loc, ceea ce necesită o abilitate extraordinară. Există o diversitate minunată în muzica de jazz, iar majoritatea pieselor sunt foarte ritmice. Genul are un impuls înainte numit „swing” și folosește note „bent” ori „blue”.

Poți auzi adesea tipare „apel și răspuns”, în care un instrument, voce sau o parte a trupei oferă o replică. Este unul dintre motivele pentru care piesele genului pot exprima multe emoții diferite, de la durere până la pură bucurie. În jazz, s-ar putea să recunoști sunetele libertății, căci muzica a fost dintotdeauna o voce puternică pentru persoanele care au fost supuse unor tratamente nedrepte.

2. Istoria și originea muzicii jazz

Născut în America, jazz-ul poate fi privit ca o reflectare a diversității culturale și a individualismului acestei țări. De-a lungul istoriei sale, el a străbătut o mulțime de tărâmuri ale artei și s-a extins până la un punct în care stilurile sunt atât de variate încât un artist poate suna diferit de altul, deși cântă la același instrument.

Dacă inițial muzica jazz a pătruns în baruri, acum poate fi auzită în cluburi, săli de concerte, universități și marile festivaluri ale lumii. 

Când a luat naștere jazz-ul

Se întâmpla spre sfârșitul secolului XX, în New Orleans, Louisiana, orașul port în care oameni din întreaga lume se reuneau și, ca rezultat, muzicienii erau expuși la o varietate de genuri. Cântecele clasice europene, blues-ul american, melodiile și ritmurile din America de Sud s-au reunit pentru a forma ceea ce a devenit cunoscut sub numele de jazz. Originea cuvântului a fost contestată pe scară largă, având în vedere că inițial se crede faptul că a era un termen sexual.

Louis Armstrong, trompetist din New Orleans și mai apoi din Chicago, este considerat părintele improvizației moderne de jazz. Solo-urile sale erau melodioase, jucăușe, pline de energie și nu puteau rezulta decât din compunerea lor pe moment. Lider al mai multor grupuri din anii 1920 și ’30, el a inspirat nenumărați alți artiști să-și dezvolte propriul stil de improvizație.

În România, muzica jazz a ajuns tot în acea perioadă. În ‘20, sub comanda lui Emil Berindei, întors în țară de la studii, lua ființă trupa The Hot Chaps.

Cum a evoluat acest gen muzical

Datorită înregistrărilor timpurii, popularitatea muzicii a crescut la fel ca rafinamentul ei, iar marile centre culturale din toată America au început să prezinte trupe de jazz. Chicago, Kansas City și New York au avut cele mai înfloritoare scene din anii ’40, unde sălile de dans erau pline de fani care veneau să se bucure de improvizații.

De-alungul timpului, mulți alți artiști și-au pus amprenta asupra acestui stil, astfel că în prezent, este o formă de artă extrem de dezvoltată, care continuă să evolueze și să se extindă în multe direcții. Muzica fiecărui deceniu sună altfel, diferit față de cea care a precedat-o. 

3. Tipuri de jazz

Există diferite stiluri, fiecare având propria origine. Jazz-ul este total diferit de celelalte tipuri de muzică și poate acest lucru se datorează flerului american unic. Totuși, chiar dacă și-a avut începuturile în Statele Unite, se poate observa și influența unui strop de cultură africană.

Sunt patru părți distincte ale lui care includ ritmul, armonia, melodia și tonalitatea. Indiferent de jazz-ul pe care îl preferi, cu siguranță există o mulțime de locații în care-l poți asculta.

Iată care sunt principalele tipurile de jazz:

Work Song este optim și ritmic rapid, deoarece a fost folosit pentru a face ziua de lucru să treacă mai repede. Acesta se repetă și nu este considerat a fi o formă modernă, ci, este mai degrabă asociat cu muzica afro-americană. Ritmul său îl face cel mai popular stil de jazz.

New Orleans Jazz a apărut la începutul anilor 1890 și a marcat cântece utilizate în spectacolele trupelor. Unul dintre cei mai importanți lideri ai acestui stil este William Basie, cunoscut pentru trupa sa, Count Basie Orchestra.

Chicago Style a început la sfârșitul anului 1917. Orașul cu același nume, cunoscut drept una dintre primele locații de jazz din SUA, a atras mulți muzicieni din statele sudice, deoarece prohibiția obliga oamenii să se deplaseze spre nord în căutare de noi locuri de muncă și spații unde pot practica această categorie de compoziție. În acea perioadă, pianul a fost adăugat pe fundalul jazz-ului, creând un sunet complet nou.

Și al doilea război mondial a influențat schimbarea, aducând Bebop. Acest stil fuzionează ritmul rapid cu schimbarea tiparelor ritmice și scoate un sunet mai moale, mai ușor. De regulă, e mai folosit în solo-uri.

După cum poți vedea, jazz-ul se schimbă mereu, păstrând totuși o parte din varianta sa inițială. Tocmai capacitatea de a se adapta noilor vremuri este unul dintre motivele pentru care rămâne popular și viu.

4. Ce instrumente sunt folosite în muzica jazz

Deși jazz-ul poate fi cântat cu ajutorul oricărui instrument, inclusiv vocea umană, cele mai frecvente sunt saxofonul, trompeta, trombonul, pianul, basul, tobele și chitara.

Primele trei, care sunt instrumente de suflat, sunt responsabile de interpretarea melodiilor, atât scrise, cât și improvizate. Pianul, basul și toba cuprind secțiunea de ritm. Scopul lor principal este să însoțească și să ofere sprijin celorlalte instrumente. Pe de altă parte, chitaristul este versatil fiindcă poate cânta melodii cu o singură notă, dar compune și acorduri.

Totuși, amprenta fiecărui muzician asupra instrumentului său este la fel de importantă ca ustensila în sine. Toți se străduiesc să obțină propriul ton. De exemplu, fiecare saxofon sună la fel, dar rezultatul final va fi diferit grație creativității artistului. Sunetele muzicii jazz la saxofon pot fi dure, netede, moi, calde, întunecate, aspre pentru că muzicienii se străduiesc să reproducă tonul care vibrează în mintea lor. 

Adesea trebuie sa asculți multă vreme acest gen pentru a observa diferențele.

5. De ce muzica jazz e unică

În jazz, este ușor să-ți exprimi emoțiile, obiectivul principal este să fii cât mai creativ și să lași imaginația să te ghideze. Nu este vorba despre faptul că piesele nu conțin melodii ușor de recunoscut. Cu o linie melodică începe un cântec, dar apoi fiecare muzician o transformă improvizând, jucându-se cu tot felul de note.

Interpreții care nu performează solo, cântă liniștiți pe fundal sau compun, scurt, pentru însoțire. Apoi, la sfârșitul piesei, melodia revine. Improvizația este arta care modelează rezultatul, fiind diferit de fiecare dată când îl auzi, spre deosebire de piesele pop auzite la radio.

Un alt lucru care o face specială este abordarea ritmului. Îți poți petrece întreaga viață studiind, exersând și interpretând și tot să nu epuizezi toate modurile în care poți cânta jazz. Asta pentru că această muzică implică, pe lângă creație, și o expresie profundă de sine.

Trio-ul pentru pian este cea mai frecventă configurație de jazz. S-a spus adesea că reprezintă esența acestei muzici în modul cel mai condensat, dar eficient. Un trio de pian profită din plin de swing, interacțiune și dinamică.

6. Beneficiile jazz-ului asupra sănătății

Muzica jazz poate aduce o alinare naturală pentru minte și corp, spun experții. Se pare că ascultarea acesteia are un efect asupra tipului de unde cerebrale pe care le produci, ce pot fi stimulate sau relaxante. Mai mult, s-a dovedit că jazz-ul te ajută să te concentrezi, te motivează, îmbunătățește productivitatea la locul de muncă și reduce oboseala resimțită după un antrenament de forță.

În plus, te scapă de stres, care este rădăcina multor probleme de sănătate. Studiile mai arată că dacă asculți jazz după un accident vascular cerebral, memoria verbală, puterea de concentrare și starea de spirit sunt îmbunătățite. De asemenea, poate scădea tensiunea arterială determinând dilatarea vaselor de sânge cu până la 30%.

Un alt beneficiu este faptul că audiția acestui tip de compoziție timp de 30 de minute crește nivelul imunoglobulinei, care e localizată în mucoasa corpului și acționează ca un anticorp. Efectul asupra nivelurilor de IgA continuă încă jumătate de oră după ce piesa a încetat.

Jazz-ul este unul dintre cele mai plăcute și bogate stiluri de muzică care te provoacă la fiecare pas și îți dă mână liberă să te joci. Aceste caracteristici, precum și cele enumerate în rândurile de mai sus, îl fac potrivit pentru muzicienii care iubesc libertatea și vor să-și testeze limitele.

Sursa foto: Shutterstock.com

7. FAQ

1. În ce an a apărut muzica jazz?

Mulți spun că jazz-ul s-a născut în 1895, anul în care Buddy Bolden a pus bazele primei sale trupe. Alții susțin că s-a întâmplat în 1917, când Nick LaRocca și trupa sa au înregistrat primul disc, sub denumirea „Livery Stable Blues”.

2. Cum poate fi descrisă muzica jazz?

Jazz-ul nu este doar un stil de muzică. Este cel care îți permite să conturezi personajul, dându-ți curaj, pregătindu-te să improvizezi. Este precum stiloul unui scriitor, care-i permite acestuia să-și expună gândurile și emoțiile lumii întregi.

3. Cu ce este diferită muzica jazz față de restul genurilor?

Jazz-ul are toate elementele pe care le conține și alt gen de muzică. Are linie melodică, adică dispoziția cântecului, partea pe care este cel mai probabil să ți-o amintești. De asemenea, are armonie și improvizație, ceea ce înseamnă că majoritatea sunetelor sunt create pe loc.

4. Care sunt cei mai cunoscuți artiști de jazz?

Chiar dacă Louis Armstrong a fost unui dintre cei mai influenți muzicieni din istoria jazz-ului, există mai multe nume cunoscute ale acestui gen. Miles Davis, Duke Ellington, John Coltrane, Ella Fitzgerald, Charlie Parker și Billie Holiday sunt câțiva dintre ele.

5. Când a apărut jazz-ul românesc?

Muzica jazz românească s-a auzit pentru prima dată în anii ‘20, sub comanda lui Emil Berindei, care după ce a revenit în țară de la studii, a înființat trupa The Hot Chaps. Abia după anul 1964, s-au deschis primele cluburi de jazz în România, iar la radiouri au început să fie transmise emisiuni cu acest tip de muzică. 

Muzica clasică – Istoria și universul complex al clasicismului muzical

Muzica clasică este unul dintre cele mai apreciate genuri muzicale, fiindcă are o complexitate aparte și o istorie cu vechime, care a evoluat și s-a transformat de-a lungul timpului, constant, fără încetare. Este definită ca fiind cea mai frumoasă muzică creată vreodată, datorită caracteristicilor sale și a armoniilor care se întrepătrund în interiorul ei. Istoria sa este extrem de amplă și se întinde pe foarte mulți ani în care compozitorii au contribuit concret la dezvoltarea ei, în diferitele epoci și perioade ale existenței sale. Astăzi, rafinamentul și eleganța acestui gen muzical sunt simțite în sălile de concert din toată lumea, iar interpretarea ei necesită o virtuozitate aparte, multă muncă și dedicare, și, mai ales, pasiune. 

În acest articol, vei afla câte ceva despre muzica clasică și despre compozitori celebri, dar și despre beneficiile pe care aceasta ți le poate oferi!

Cuprins

  1. Câte ceva despre muzica clasică
  2. Compozitori clasici și celebri
  3. Beneficiile muzicii clasice
  4. FAQ – Întrebări și răspunsuri frecvente despre muzica clasică

1. Câte ceva despre muzica clasică

Din punctul de vedere al contemporaneității, muzica clasică se referă la orice formă de muzică simfonică. Totuși, acest termen nu avea aceeași conotație înainte. La origini, clasicismul denumea un curent muzical artistic, care a luat naștere între anii 1730 și 1820. Aceasta este considerată a fi “perioada de aur”, specifică stilului clasic vienez (definit de compozițiile lui Wolfgang Amadeus Mozart, Joseph Haydn și Johann Sebastian Bach). Însă, în zilele noastre, acest titlu a devenit folosit, în general, pentru a delimita stilurile muzicale actuale contemporane, de cele așa-zis clasice. Astfel, deși clasicismul în sine cuprinde un anumit segment temporal mărginit, sintagma folosită astăzi face referire la toate lucrările simfonice din toate curentele care au existat vreodată (precum Barocul, Renascentismul, Romantismul, etc.).

Muzica clasică a întâlnit multe perioade istorice, care au influențat manifestările artistice în mod diferit. Istoria muzicală este una amplă, ramificată în nenumărate subcategorii care, la rândul lor, au specificități aparte. Complexitatea acestui segment artistic este dificil de înțeles la un prim contact, însă aprofundarea și studiul în domeniu pot fi făcute în mod organizat de către cei care chiar își doresc să descopere acest univers extraordinar.

Înainte de secolul al XVII-lea nu era ceva obișnuit să mergi într-un loc anume, pentru a asculta compozițiile unui muzician cunoscut, în cadrul unui concert la care ai plătit bilet. Acest fenomen este unul recent, fiindcă înainte, formele de manifestare ale muzicii aveau loc doar în cadrul bisericii și al evenimentelor de la Curtea Regală. În perioada medievală, de exemplu, cea mai rafinată muzică era cea interpretată de călugări și menestreli. Astfel, o caracteristică importantă era faptul că, deseori, nici compozitorul, nici interpretul, nu erau cunoscuți sau celebri, ba dimpotrivă. Treptat, însă, muzica clasică a căpătat teren și a reprezentat mediul propice pentru apariția unor noi forme muzicale complexe din punct de vedere structural – precum simfonia, concertul sau sonata – lăsând loc și apariției ulterioare a îmbinărilor dintre voce și instrument – cum este în cazul operei.

Orchestra, așa cum este definită astăzi, își are originile în secolul al XVI-lea, când era, de fapt, o trupă care interpreta în spații precum biserica sau palatul regal. Grupul era unul restrâns și nu se asemăna deloc cu amplitudinea și grandoarea de astăzi. Totuși, în timpul secolului al XVII-lea, orchestra a devenit o formă mai clară de organizare, odată cu apariția compozitorilor precum Joseph Haydn sau W.A. Mozart, care au creat simfonii și bucăți muzicale complexe. Astfel, a fost necesară o așezare concretă a instrumentiștilor în spațiul de concert, fiind ordonați după diverse categorii. Dacă, la început, au avut întâietate instrumente precum vioara, viola, violoncelul, basul sau oboiul, treptat s-au adăugat și altele (precum trompeta, cornul, flautul, clarinetul, etc.), care au îmbogățit spectacolul din punct de vedere sonor și muzical. Cu cât compozițiile au devenit mai complexe, cu atât și orchestra în sine s-a dezvoltat pentru a putea interpreta piesele muzicale și pentru a putea ține pasul cu creațiile și inovațiile aduse de marii compozitori celebri.

Muzica clasică a suferit numeroase transformări care au condus la genurile muzicale de astăzi. Totuși, pe lângă acest traseu concret, a influențat și alte domenii care s-au inspirat din aceste compoziții, făcându-le parte integrantă a creațiilor lor. Un astfel de exemplu este universul desenelor animate clasice – precum Tom & Jerry sau desenele Disney. În ele pot fi recunoscute lucrări celebre ale compozitorilor de muzică clasică. Așadar, acesta este un caz în care genul muzical și-a depășit contextul de bază și a adus culoare și creativitate în zone complementare, pline de imaginație – ceea ce sugerează faptul că orice artă făcută cu măiestrie își poate găsi locuri și atribuții diferite în contexte care îi permit să facă acest lucru.

2. Compozitori clasici și celebri

În Renaștere și în Baroc, au început să aibă loc primele apariții ale muzicienilor care au devenit recognoscibili după nume și notorietate. Compozitorii de muzică clasică au devenit cunoscuți și au ieșit din anonimat prin intermediul unor creații unice și irepetabile, care i-au consacrat pentru totdeauna. Unul din pionierii muzicii clasice – poate chiar cel mai important – a fost Johann Sebastian Bach. El a fost, inițial, un organist apreciat în rândul contemporanilor săi, iar astăzi este unul dintre cei mai mari compozitori care au existat vreodată. Tot în perioada barocă, Antonio Vivaldi a compus o serie de opere celebre, care au revoluționat muzica clasică și au lăsat o amprentă puternică, ce a rezistat până astăzi. “Anotimpurile” sale sunt unele dintre cele mai semnificative opere celebre, care sunt interpretate în continuare pe marile scene ale lumii. Bineînțeles, între anii 1750 și 1820 au apărut numeroși alți muzicieni care fac parte din elită. Aceasta a fost o perioadă extrem de înfloritoare pentru muzica clasică, iar creatori precum Joseph Haydn, W.A. Mozart sau Ludwig van Beethoven, au pus bazele unor noi stiluri muzicale, care au contribuit major la dezvoltarea ulterioară atât a clasicismului și a muzicii simfonice, cât și a formelor muzicale contemporane. De asemenea, din perioada Romantică fac parte nume precum Franz Schubert, Frederic Chopin, Johannes Brahms, Piotr Ilici Ceaikovski, Robert Schumann – personalități care au compus opere extraordinare, ce au trecut testul timpului, care se află astăzi printre compozitorii de referință ai întregii istorii muzicale.

Desigur, și în România au existat compozitori care fac parte din celebritățile acestui domeniu. George Enescu este considerat cel mai important muzician român, care a compus numeroase simfonii și lucrări orchestrale de mare valoare. Activitatea sa nu s-a limitat la acest segment – el a fost și violonist, dirijor, pedagog și pianist. Una dintre cele mai cunoscute opere ale sale de muzică clasică românească este “Rapsodia Română”.

Un alt muzician român apreciat este Dinu Lipatti – pianist, compozitor și pedagog, născut în anul 1917. El e fost apreciat mai ales ca pianist, însă și-a lăsat amprenta personală și asupra unor compoziții extraordinare, creând o serie impresionantă de sonate, concerte, fugi, nocturne și simfonii, dar și alte genuri muzicale care au rămas în istorie datorită talentului său unic. 

3. Beneficiile muzicii clasice

Muzica clasică are numeroase beneficii, contribuind în mod pozitiv la îmbunătățirea unor aspecte de natură fizică, psihică și emoțională. Ajută în menținerea unor importante funcții cerebrale, dar și la procesul de diminuare a stresului. În primul rând, este o metodă excelentă de relaxare, fiindcă are un efect liniștitor asupra celui care o ascultă. S-a demonstrat în repetate rânduri faptul că atât adulții, cât și copii care au contact cu muzica clasică, dezvoltă puternice abilități cognitive și emoționale. Ascultarea frecventă influențează creativitatea, performanța și capacitatea de asimilare, atenția și concentrarea, facilitând procesele de învățare, dar și cele decizionale.  

Pentru cei care se confruntă cu probleme legate de odihnă, muzica clasică este cea mai bună soluție în astfel de situații. Ea are un efect liniștitor, favorizând apariția somnului și diminuând, în același timp, oboseala și anxietatea. Este o practică recomandată atât în cazul insomniilor, cât și în cel al manifestărilor depresive și stresante. Diferite studii ale specialiștilor au demonstrat că afecțiunile psihice și emoționale, de scurtă sau lungă durată, sunt ameliorate și ținute sub control prin această activitate. Complexitatea și armoniile muzicii clasice au abilitatea de a reduce factorii stresori și de a oferi o nouă perspectivă asupra unor probleme care par nerezolvabile. Dacă nu ești obișnuit cu muzica clasică, este bine să începi cu lucrări mai puțin complexe și mai melodioase – precum cele ale lui Frederic Chopin. Compozițiile sale sunt caracterizate prin structuri armonice bine definite care îndeamnă la relaxare și liniște. El a compus numeroase nocturne și piese pentru pian, de aceea, este extrem de recomandat pentru cei care doresc să se relaxeze și să se deconecteze.

De asemenea, dacă decizi să practici un instrument muzical, vei descoperi și mai multe beneficii care îți pot schimba viața. Poate că ești pasionat de pian sau chitară, sau ți-ai dorit dintotdeauna să cânți la un instrument anume – important este să acționezi în acest sens și să aduci un plus de creativitate și imaginație rutinei tale de zi cu zi. Vei vedea că vei căpăta abilități și capacități care au legătură cu ritmul, coordonarea sau atenția distributivă, iar aceste lucruri te vor ajuta zi de zi, nu doar în muzică. Fie că preferi compozitorii clasici, fie că îți place să-i descoperi pe cei contemporani, este esențial să găsești zona muzicală în care te simți cel mai bine și care te atrage din punct de vedere auditiv. Stilurile de muzică instrumentală și vocală sunt multiple și poți opta pentru cel care ți se potrivește. 

Orice ai decide să faci, ține cont de aceste beneficii care îți pot schimba viața pe termen scurt, mediu și lung. Poți începe să asculți muzică clasică în mod frecvent sau poți face un pas și mai departe, luând hotărârea de a cânta la un instrument muzical. Ambele variante sunt avantajoase și vor avea un efect considerabil asupra stării tale și a felului tău de a fi. Creativitatea este o zonă care trebuie lucrată în permanență și de care trebuie să te ocupi neîncetat, fiindcă face parte din cele mai importante calități și capacități umane. Deseori, în ziua de azi, această practică pierde teren, din pricina altor lucruri care capătă întâietate. Încearcă să te deconectezi, din când în când, de tehnologie și intră în contact cu manifestări și activități creative!

4. FAQ – Întrebări și răspunsuri frecvente despre muzica clasică

  1. Ce este muzica clasică?

Muzica clasică cuprinde o varietate de partituri și lucrări muzicale, care sunt scrise de compozitori și interpretate de către muzicieni vocali sau instrumentiști.

  1. Care este cea mai frumoasă muzică clasică?

Fiecare perioadă în parte – fie că este vorba despre Renaștere, Baroc, Clasicism, Romantism, Modernism sau perioada Contemporană – are o serie de lucrări de referință, care se remarcă prin frumusețe și originalitate și care sunt specifice erei artistice din care fac parte.

  1. Care este cel mai cunoscut compozitor clasic român?

George Enescu, născut în data de 19 august 1881, este considerat a fi cel mai important compozitor român, fiindcă a compus numeroase lucrări recunoscute și apreciate la nivel mondial. Însă, la fel de cunoscuți sunt și Dinu Lipatti sau Ciprian Porumbescu.

  1. Există compozitori contemporani de muzică clasică?

Da. Există numeroși compozitori contemporani care lucrează în spiritul clasicismului și care compun lucrări muzicale ample, de diferite genuri.

  1. De ce este recomandată muzica clasică pentru copii?

Muzica clasică are numeroase beneficii în dezvoltarea cognitivă a copiilor, fiindcă îmbunătățește memoria, atenția, concentrarea și creativitatea, facilitând procesul de învățare și cel de reducere a stresului.

Așadar, muzica clasică reprezintă un domeniu amplu și variat, care impresionează prin complexitatea sa. Deși, din punct de vedere istoric, ea definește un curent muzical artistic, astăzi o percepem ca fiind ansamblul tuturor lucrărilor simfonice, indiferent de perioada temporală din care fac parte. Oricare ar fi termenul pe care decizi să-l folosești, important este să te expui cât poți de mult la tipul acesta de muzică, fiindcă are nenumărate beneficii și calități care pot contribui pozitiv atât la starea ta psihică și emoțională, cât și la culturalizarea ta artistică și muzicală. Ieși din zona de confort și încearcă să te apropii de acest gen muzical, chiar dacă îți este străin. 

Fă cunoștință cu muzica clasică și cu universul complex al armoniilor și al sunetelor!

Sursă foto: pixabay.com

Prima lecție de chitară clasică – Informații utile pentru începătorii talentați

Mulți oameni doresc astăzi să facă lucruri pe care nu le-au încercat niciodată, dar pe care și le-au dorit nespus, printre acestea fiind și a învăța să cânte la chitară. Fie că au avut prieteni care cântau minunat, fie că au fost la un concert al formației preferate sau că cineva le-a făcut cadou un astfel de instrument, cert este că unii vor să învețe să cânte anumite piese muzicale sau chiar să-și întemeieze prima trupă. 

În articolul de mai jos vei descoperi informații despre ce înseamnă prima lecție de chitară și mai multe sfaturi bune, pe care specialiștii le oferă tuturor începătorilor, în așa fel încât să te simți bine atunci când cânți, să te dezvolți și mai mult și să reușești să te deconectezi de lumea reală ușor și rapid. 

Cuprins:

1.În ce constă prima lecție de chitară clasică 

2.Sfaturi utile despre prima lecție la chitară

1.În ce constă prima lecție de chitară clasică

Începătorii încearcă să ia primele lecții de chitară clasică de pe Internet, considerând că este o metodă facilă și nu presupune vreun efort financiar din partea lor. Nu este greșită această abordare, dar nu ar trebui să se limiteze aici deoarece, cu siguranță, vor avea nevoie de un profesionist adevărat, care să le spună unde greșesc. Un amic poate să le arate cum se ține chitara, de pe Internet pot învăța câteva acorduri, dar profesorul de instrument va putea cu adevărat să le explice ce trebuie să învețe la primele lecții de chitară clasică. 

Nimeni nu va reuși din prima încercare să cânte melodia preferată. Este nevoie de mai mult de atât pentru a face acest lucru, dar cine s-a decis să facă asta trebuie să se înarmeze obligatoriu cu:

  • chitară;
  • pană;
  • răbdare și voință.

Cei care vor să înceapă primele lecții de chitară clasică se întreabă ce ar trebui să învețe prima dată. Profesorii le explică răbdători că vor studia:

  • cum să-și poziționeze mâinile pe chitară;
  • cum se apasă și cât de tare să apese corzile;
  • cum se ciupesc corzile;
  • care este poziția corectă a penei de chitară în mână;
  • cum sunt așezate notele pe griff-ul chitarei;
  • cum să-și însușească unele trucuri de a învăța rapid notele pe chitară.

Doar după ce aceste lucruri sunt însușite foarte bine, începătorul poate să treacă la lucruri mai complicate, la introducerea tehnicilor avansate și la studierea unor piese mai dificile. 

2.Sfaturi utile despre prima lecție la chitară

Uneori, oamenii sunt dornici să cânte la chitară și încep primele lecții cu mult interes, apoi întâmpină diverse probleme și uită să mai exerseze în fiecare zi. Aceasta este o greșeală uriașă, fiind obligatoriu cel puțin un exercițiu de încălzire zilnic. Specialiștii și profesorii le recomandă următoarele:

  • în fiecare zi să cânte câte puțin;
  • să înregistreze toate momentele pentru a putea compara pe viitor și a observa dacă au progresat sau nu;
  • să se așeze pe scaun într-o poziție confortabilă și relaxantă pentru a cânta la chitară;
  • instrumentul se așază pe un genunchi, chitara clasică pe coapsa stângă, iar gâtul ei să ajungă undeva la umărul stâng;
  • chitara trebuie ținută într-o poziție echilibrată;
  • pana va fi ținută între degetul mare și index, nu foarte strâns;
  • ambele mâini trebuie să fie foarte relaxate, dacă una obosește, atunci cântărețul trebuie să se oprească;
  • la început, vârfurile degetelor vor durea, apoi se vor obișnui;
  • studiul la chitară debutează cu melodii foarte ușoare și care sunt plăcute, altfel începătorii se vor plictisi, cu siguranță;
  • studiul la chitară cere foarte mult exercițiu, așa că nimeni nu va presta perfect de la prima lecție;
  • pentru început se va cânta la viteză foarte mică, apoi se trece la creșterea vitezei, după ce toate notele au început să sune foarte clar.

Înainte de apariția Internetului era foarte greu pentru oricine să învețe singur să cânte la chitară, astăzi, însă, lucrurile sunt mult mai simple pentru că procesul de învățare s-a schimbat fundamental, existând posibilitatea de a găsi lecții pe CD, pe Youtube sau profesori specializați, care îi pot ajuta să învețe orice. 

În concluzie, cine consideră că ar fi timpul să-și împlinească un vis din copilărie sau este încântat de cântărețul preferat și de dexteritatea lui la chitară, tot ce trebuie să facă este să intre în posesia unui astfel de instrument și să încerce. 

surse foto:

shutterstock.com

ro.pinterest.com

Metronom muzical – Cum se folosește acest dispozitiv și de ce chitariștii ar trebui să aibă unul

Un mare instrumentist poate interpreta o piesă pe diverse ritmuri. Pentru a-și regla instrumentele, acesta trebuie să poată jongla atât cu cele ritmice, cât și cu cele cu tempo moderat. Timp de secole, muzicienii au putut face acest lucru, folosindu-se de un dispozitiv cunoscut sub numele de metronom muzical.

El este considerat un “antrenor personal” de către specialiști, care cred că e ușor de folosit și pe care îl recomandă mai ales chitariștilor. La ce se folosește metronomul și cum poți învăța să-l utilizezi, afli de la Mcmusic.ro, citind în continuare articolul!

Cuprins

1. Ce este metronomul muzical și la ce este folosit

2. Importanța metronomului pentru chitariști

3. Cum folosești un metronom – 4 pași simpli pentru începători

1. Ce este metronomul muzical și la ce este folosit

Metronomul este un dispozitiv care emite semnale auditive și vizuale regulate, marcând intervale egale de timp. Acesta este de două feluri: mecanic, cu un pendul care se leagănă înainte și înapoi, și electronic.

El este folosit de secole, dar abia în 1815, inventatorul german Johann Maelzel l-a brevetat ca instrument muzical. De atunci, este utilizat la scară largă de mai toți artiștii, pentru a păstra tempo-ul potrivit, ori pentru înregistrări.

Metronomul folosit pentru creații muzicale este numit „click track” și este extrem de popular la înregistrarea partiturilor de film, atunci când muzica trebuie sincronizată cu alte cadre individuale ale producției. De asemenea, metronoamele electronice sunt preferate și de reprezentanții genului pop, pentru că, astfel, pot simplifica tehnica overdubbing.

2. Importanța metronomului pentru chitariști

Metronomul este un instrument foarte important pentru muzicieni, în special pentru chitariști. Una dintre problemele cu care se confruntă aceștia frecvent este cea a căutării ritmului potrivit și a menținerii sale. Dar acest lucru se datorează, în mare parte, refuzului unora de a exersa cu dispozitivul special. 

„E plictisitor, chiar inutil” sunt de părere unii artiști, care spun că un muzician adevărat nu are nevoie de el, pentru a simți ritmul.

Realitatea este, însă, că metronomul oferă multe beneficii celor care cântă la chitară. Folosirea sa îi va permite muzicianului să înțeleagă mai bine ritmul, să cânte într-un mod profesionist și să-și îmbunătățească abilitățile. 

Dacă și tu faci parte din această categorie, ține cont de experții care sugerează să-l privești ca pe un „must have” și să-i dai o șansă. Vezi în capitolul următor cum îl poți folosi.

3. Cum folosești un metronom – 4 pași simpli pentru începători

Pentru a stăpâni metronomul, care este un instrument ușor, e nevoie de practică și răbdare. Pentru început, trebuie să faci următoarele lucruri:

1. Alege un metronom muzical. Poate fi unul mecanic, electronic sau doar o aplicație pentru telefon.

2. Stabilește numărul de bătăi pe minut, personalizează tonul și vibrația dispozitivului.

3. Alege un tempo care să-ți permită să redai corect toate notele și ritmurile potrivite.

4. După ce ai exersat pasaje întregi, pe același ritm, iar rezultatele te mulțumesc, crește treptat viteza.

Este foarte important să adaptezi viteza de execuție, mai ales când înveți o piesă nouă. Când lucrezi la un anumit pasaj, încetinește astfel încât să nu greșești notele și să atingi nivelul pe care ți l-ai propus. De asemenea, indicat este să acorzi aceeași atenție tuturor părților și să le lucrezi în același ritm, indiferent dacă sunt ușoare sau au un grad mai mare de dificultate.

Totuși, dacă nu reușești să execuți un pasaj la o anumită viteză, nu continua să te antrenezi la una mai mică, pentru a putea pregăti trecerea spre cea dorită. S-ar putea să nu funcționeze. 

În cazul chitarei, e posibil ca problema să nu fie cauzată de faptul că nu percepi bătăile metronomului, ori durata notelor, ci din cauza unor detalii precum sincronizarea mâinilor, mișcarea și tipul de ciupire, ori poziția mâinii.

Indicat este să pui la punct toate aspectele și abia apoi să reiei antrenamentele, pentru rezultate cât mai bune.

Dacă ai probleme cu ritmul, un metronom muzical îți poate fi de mare ajutor, indiferent de instrumentul la care cânți, așa că nu ezita să te lași ajutat/ă. Asigură-te doar că alegi unul performant, de calitate și că exersezi din greu pentru a-ți atinge obiectivele.

Sursa foto: Shutterstock.com

Sintetizatorul – De ce este special acest instrument și ce trebuie să știi pentru a-l alege pe cel potrivit

Sintetizatorul este unul dintre cele mai simple instrumente muzicale, pe care ți le poți imagina. Cele clasice arată ca niște mici piane electronice, așa că, dacă poți cânta la unul, le vei stăpâni pe toate celelalte din orchestră.

Sintetizatoarele au schimbat radical muzica de când au început să fie folosite la scară largă, la începutul anilor ’70. Cum funcționează aceste gadgeturi uimitoare și cum îl alegi pe cel potrivit, afli de la Mcmusic.ro în continuarea articolului.

Cuprins

1. Ce este un sintetizator

2. Ce rol are sintetizatorul în muzica modernă

3. Cum alegi cel mai potrivit sintetizator de muzică

1. Ce este un sintetizator

Sintetizatorul este un instrument muzical cu clape și multe funcții încorporate, care poate genera sau copia aproape orice fel de sunet. El le poate imita pe cele tradiționale, cum ar fi vioara sau pianul, dar poate crea și unele noi, interesante, cum ar fi cele ale pașilor pe suprafața planetei Marte sau zgomotul vaselor sanguine.

Când folosești un sintetizator de muzică, creezi un produs nou, printr-o reinterpretare a compozițiilor existente. Așadar, te poți gândi la acest instrument muzical ca la un gadget electronic, care dezvoltă sunete cunoscute.

Există două tipuri de sintetizatoare: analog și sample. Cele din prima categorie sunt rare în ziua de astăzi, așa că majoritatea instrumentelor moderne funcționează cu sinteză de tip sample, pe bază de eșantion, deci redau sunetele înregistrate în prealabil. Acestea oferă o varietate în acest sens, cele de pian, orgă, corzi și trompetă fiind cele mai populare.

2. Ce rol are sintetizatorul în muzica modernă

În prezent, sintetizatoarele domină piața. Acestea sunt adesea găsite pe scenă, la concertele importante deoarece pot produce sunete care, înainte, erau specifice doar instrumentelor clasice.

În cazul genurilor muzicale, precum house, club, EDM, hip hop, trance și a celor tradiționale, ca rockul, R&B-ul și muzica country, sunt folosite sintetizatoarele. Chiar și artiștii clasici și cei de jazz au intrat în acest “joc”, deși ei preferă, de obicei, instrumentele acustice.

3. Cum alegi cel mai potrivit sintetizator de muzică

Există atât de multe modele de sintetizatoare, încât îți va fi dificil să-l alegi pe cel potrivit nevoilor tale, mai ales dacă nu ai experiență. Optezi pentru varianta cu mai multe tipuri de sunet sau pentru cea cu mai puține funcții, dar cu o calitate mai bună a ecoului? Aceasta este doar una dintre numeroasele întrebări, pe care trebuie să ți le pui, dacă dorești să iei cea mai bună decizie posibilă. Iată ce anume trebuie să iei în calcul când nu știi ce să alegi.

  • Calitatea sunetului

Nu este un secret faptul ca unele sintetizatoare sună mai bine și nu ar trebui sa te surprindă nici că este unul dintre cele mai importante aspecte de luat în considerare când vrei să faci o alegere în acest sens.

Află că majoritatea cu 88 și 61 de taste fac parte din categoria premium, în ceea ce privește sunetul. Cele pentru începători nu oferă o calitate la fel de bună, dar chiar și această problemă este din ce în ce mai rar întâlnită. Pentru a fi sigur de ceea ce cumperi, folosește-te de platforme, precum YouTube, care-ți permit să verifici cum sună instrumentele fără să le ai în față.

  • Rezistența

Calitatea și durabilitatea unui sintetizator de muzică sunt caracteristici foarte importante. Este posibil să nu pară așa la început, dar acesta este adevărul. Prețurile sunt ridicate și ai nevoie ca instrumentul să fie unul rezistent, astfel încât să te poți bucura mult timp de el. Există produse care sunt predispuse la zgârieturi, altele care au probleme cu butoanele sau cu soft-ul, așa că fii cu băgare de seamă!

  • Estetica

Mai puțin importante, dar totuși de impact, sunt stilul, designul și estetica generală a sintetizatorului. S-ar putea să nu-ți pese de ele în cazul în care calitatea sunetului și celelalte caracteristici te satisfac, dar tot nu ar trebui sa le omiți. 

Una dintre cele mai obositoare sarcini, dacă vrei să înveți să cânți la un astfel de instrument, este alegerea lui. Procesul poate fi lung și riguros, dar satisfacțiile vor fi pe măsură. Ține cont de cele de mai sus și nu ezita să ceri sfatul specialiștilor, pentru a-ți achiziționa cel mai potrivit sintetizator.

Sursa foto: Shutterstock.com

Muzica electronică – informații interesante și utile pentru melomani

Muzica face parte din viața omului, iar genul ales pentru a fi ascultat este cel care îl reprezintă. Fiecare ascultă muzică în anumite momente, atunci când este vesel sau trist, când merge la serviciu, pentru a trece timpul mai repede sau când vrea să se relaxeze în intimitatea locuinței. Genurile muzicale sunt numeroase, așa că nu este cu mirare că există persoane care sunt atrase de jazz, rock, pop sau de muzica electronică, o adevărată lume a “culorilor sonore”, după cum spun unii dintre cunoscătorii acestui domeniu. 

În articolul de mai jos vei descoperi informații interesante despre muzica electronică și genurile sale, despre instrumentele care o generează și despre cum se face acasă sau la studioul de înregistrări. De asemenea, vei afla istoria muzicii electronice, ce înseamnă muzica veche sau nouă și cum s-a dezvoltat ea în România. 

Cuprins:

1. Muzica electronică – informații generale

1.1. Genuri de muzică electronică

1.2. Instrumentele pentru muzică electronică 

1.3. Cum să faci muzică electronică

2. Muzica electronică veche și nouă

3. Muzica electronică în România

1. Muzica electronică – informații generale

Ce înseamnă muzica electronică? Pentru cei ce nu știu, muzica electronică este un gen care utilizează aparatura electronică de orice tip, fie în timpul creației, fie în timpul interpretării pe scenă sau în studio. Muzica electro-acustică, așa cum mai este denumită, reprezintă o perioadă stilistică, care i-a oferit compozitorului un drum lin către explorarea de noi sunete, dincolo de acele resurse clasice, pe care le avea până în acel moment. 

Când a apărut muzica electronică? Acest curent muzical a apărut la mijlocul secolului al XX-lea și se dezvoltă și astăzi datorită progresului uriaș pe care îl înregistrează tehnologia. Computerul este cel care poate fi numit personajul principal, fiind:

  • indispensabil creației;
  • extrem de util interpretării diferitelor melodii de către muzician;
  • mediator receptării.

Primele încercări de a intersecta arta muzicii cu tehnologia au început din secolul al XIX-lea, din 1857. Edouard Leon Scott de Martinville a inventat phonautograph-ul, un aparat care reușește să înregistreze vizual sunetele. Acest dispozitiv nu putea însă să le redea și auditiv. 

Alte încercări interesante au aparținut unor compozitori care au utilizat instrumentele electromecanice, precum Thelharmonium, Theremin, Ondes Martenot, aceștia putând fi considerați drept deschizători ai muzicii electronice de mai târziu. În 1911, Ferruccio Busoni își dă seama de posibilitatea utilizării dispozitivului inventat de Thaddeus Cahill, dynamophon-ul, pentru a crea o muzică microtonală. 

Termenul de muzică electronică apare la mijlocul secolului al XX-lea în Germania (elektronische Musik) și s-a impus cu mare dificultate, poate datorită faptului că presupune și utilizarea unui nou limbaj muzical. Acest gen aduce și o serie de contribuții esențiale proprii, precum:

  • cercetarea și producerea de sunete noi;
  • dezvoltarea unor instrumente electronice, a aparatelor și a tehnologiilor care creează sunete noi;
  • sonoritățile s-au înscris în primă fază în sfera zgomotelor. 

1.1. Genuri de muzică electronică

Există în ziua de astăzi foarte multe astfel de genuri:

  • 8bit (un gen recent inventat);
  • ambient (se bazează pe modulațiile timbrului sunetului și este caracterizat de o sonoritate de fundal atmosferică, vizuală);
  • breakbeat (în acest gen de muzică electronică se folosește un ritm de tobe sincopat 4/4, fiind utilizat pe scară largă drept muzică de fundal pentru reclame TV, în coloane sonore pentru filmele de acțiune);
  • chill-out (are un stil moale, cu un tempo mai lent; a apărut în anii 1990 în camerele de refacere din cluburile de dans, permițându-le dansatorilor să se relaxeze);
  • drum and bassDNB (a apărut în Anglia, fiind compus din break beat-uri și ritmuri rapide și foarte rapide, având la rândul său subgenuri, precum ‘jungle’ – influențe reggae);
  • dubstep (este bazat pe sincopatie cu un tempo între 130 și 148 și a început să fie folosit în 2002);
  • hardstyle (se pare că a apărut în Olanda în 1999 – 2000 și a devenit din ce în ce mai popular, primii care au produs astfel de muzică au fost cei de la The Prophet);
  • illbient (descrie muzica produsă de artiștii din cartierul Williamsburg din Brooklyn, New York, în 1994);
  • industrial (a apărut la începutul anilor 1970 și abordează un stil experimental bazat pe improvizații și sunete electronice);
  • dance (un gen muzical destinat dansului, apărut datorită muzicii electronice);
    • house (este un gen al muzicii dance electronice, foarte populară la început în discoteci, care imită percuțiile disco și care a ajuns în Europa datorită englezilor pasionați);
    • techno (este o formă de muzică dance electronică, ce a apărut în 1988, fiind foarte populară în SUA) este înregistrată în studiouri mici și apoi remixată de către DJ în cluburi;
  • New Age (include muzica electronică și formele acustice, fiind utilizată de ascultătorii care practică yoga, masaj, meditație);
  • synthpop (este un gen popular de muzică în care sintetizatorul este instrumentul principal);
  • trance (un stil muzical relativ recent, bine primit în Germania și caracterizat printr-o linie melodică densă și extrem de stratificată în mai multe subgenuri). 

<h3>1.2. Instrumentele pentru muzică electronică </h3>

Instrumentele utilizate pentru a crea astfel de muzică sunt următoarele:

  • Orga electronică (Este un instrument muzical cu claviatură, care avea ca scop imitarea sunetelor emise de acordeon, orga propriu-zisă sau orga de cinema ori de teatru);
  • Chitara electrică (Este un tip de chitară care folosește doze electromagnetice în scopul de a converti vibrațiile corzilor metalice în curent electric. Există numeroase efecte de chitară consacrate, putând fi menționate: distorsionarea, reverberația, corul, întârzierea, ecoul, decompresia etc);
  • Sintetizatorul (Produce semnale electrice, nu acustice, amplificate și redate prin căști și difuzoare. Este controlat cu ajutorul unei claviaturi);
  • Sintetizatorul de ritm (Imita sunetul tobelor sau al altor instrumente de percuție);
  • Sampler (Este un instrument muzical înrudit cu sintetizatorul, care redă sunete preînregistrate de utilizator. Multe samplere pot reda mai multe note simultan);
  • Pian digital (E în totalitate un instrument electronic, care reproduce cât mai fidel sunetul unui pian clasic, și poate fi considerat un compromis între pianele reale și instrumentele electronice cu taste. De obicei, persoanele care călătoresc foarte des aleg pianul digital pentru că se transportă mult mai ușor). 

1.3. Cum să faci muzică electronică

Înregistrarea sau captarea sunetului a dus la dezvoltarea muzicii electronice. De asemenea, un rol important în acest progres l-a avut și crearea sunetului cu ajutorul aparaturii de specialitate. Compozitorul creează practic noi sunete asistat de o serie de soft-uri specializate. Aceste sunete noi sunt diferite de tot ceea ce există deja în mediul înconjurător, ceea ce le face extrem de atractive și bine primite de ceilalți. 

Cei care își doresc să facă o astfel de muzică trebuie să știe ce echipamente și ce soft-uri trebuie să aibă, în afară de urechea muzicală și simțul măsurii din dotare. Absența acestor două elemente va face mai dificilă sarcina compozitorului amator, dar nu imposibilă. Astfel, doritorii trebuie să aibă în dotare următoarele instrumente:

  • Un calculator cu un procesor puternic, care să facă față tuturor solicitărilor;
  • Claviatura ce permite controlarea sunetelor generate de sintetizatoare virtuale;
  • Placa de sunet performantă, care permite controlarea sunetelor fără să aibă întârzieri (dă calitate și acuratețe sunetului);
  • Sistem audio de monitorizare a sunetului sau căști pentru a reuși echilibrarea întregului ansamblu muzical sau pentru crearea sunetelor fără distorsiuni (obținerea unui sunet cât mai plăcut urechii);
  • Microfonul ce reușește să introducă vocea în compoziție și care are un rol extrem de important;
  • Sintetizatorul (de preferat un produs care să înglobeze mai multe opțiuni);
  • Machine drum (adaugă ritmicitate și dinamism piesei).

2. Muzica electronică veche și nouă

Muzica electronică veche este diferită de cea nouă, mai ales pentru că pe vremuri era realizată cu ajutorul unor instrumente destul de primitive. Cu toate acestea, sunetele au fost foarte bine primite de oamenii din toate categoriile sociale. 

Dynamophone-ul era dispozitivul dotat cu claviatură. El genera sunete polifonice complexe, combinându-le matricial. A fost abandonat din mai multe motive, la acestea adăugându-se și faptul că doi pianiști cântau simultan, fără să fie familiarizați cu posibilitățile instrumentului. 

Un vizionar al muzicii electronice a fost compozitorul american Thaddeus Cahill care prin invenția lui numită telharmonium a pus bazele muzicii electronice. Ideile lui au fost continuate de gânditorul italian Luigi Russolo. El propunea dezvoltarea unui nou tip de muzică care să reflecte dezvoltarea societății industriale de la începutul secolului al XX-lea. 

Istoria adevărată a muzicii electronice începe în perioada interbelică, atunci când numeroasele invenții făcute în domeniul electrotehnicii au putut fi folosite pentru generarea de sunete cu totul noi față de cele produse prin instrumentele muzicale tradiționale. Printre aceste inovații importante au fost amplificatoarele, filtrele și, mai ales, difuzoarele, care au permis redarea noului tip de sunet. 

După al doilea război mondial are loc o nouă evoluție a acestui stil muzical prin apariția a numeroase instrumente muzicale ce funcționau doar prin folosirea componentelor electronice. De asemenea, esențială a fost și introducerea sistemelor de reproducere a muzicii cu ajutorul benzilor care a permis ca acest stil să devină cunoscut și în rândul amatorilor, nu numai al profesioniștilor. 

După 1960 apare muzica produsă cu ajutorul sintetizatoarelor folosite din ce în ce mai des, nu doar pentru producerea de muzică electronică, ci și în alte genuri muzicale, cum ar fi muzica rock și pop. Un avânt important în transmiterea muzicii de acest tip l-a avut folosirea pieselor în cadrul coloanelor sonore, a unor filme extrem de cunoscute în anii 1980. Compozitori și instrumentiști celebri, cum ar fi Vangelis și Jean Michel Jarre, au făcut ca muzica electronică să devină cunoscută și în afara melomanilor dedicați. 

Muzica nouă a luat un și mai mare avânt datorită apariției Internetului, în secolul al XXI-lea atingându-se apogeul. Accesul la muzică este acum la îndemâna tuturor. Muzica electronică modernă se ascultă pe Youtube cu mare lejeritate sau la concerte și festivaluri de 

mare amploare, cum ar fi Untold în România. 

În prezent, acest gen muzical poate fi practicat de aproape oricine, existând numeroase programe de computer și aplicații pentru telefoanele mobile, care pot transforma într-un compozitor cunoscut pe orice iubitor al muzicii electronice, fără a fi nevoie de studii în domeniu și cunoștințe muzicale aprofundate. Tot mai multe persoane folosesc aplicațiile pentru a-și manifesta abilitățile și pasiunile lor, unii dintre ei ajungând mari vedete, la nivel internațional. 

3. Muzica electronică în România

Muzica electronică românească a început cumva în anii 1970 când pentru prima dată artiștii din România au făcut cunoștință cu un Moog. Corneliu Bibi Ionescu a fost cel care a reușit să construiască piesă cu piesă un sintetizator, primele albume muzicale în care se va auzi un astfel de instrument fiind Lume Albă (1975) și Zalmoxe (1979). Primul sintetizator adevărat a fost folosit de formația Phoenix, iar mai apoi de mulți alți muzicieni români din anii 1970. 

Televiziunea Română a reușit să utilizeze un Moog pentru a obține diferite efecte sonore speciale, dar nu a fost apreciat de conducerea simpatizantă a regimului comunist și a fost uitat într-o magazie, unde s-a și stricat din cauza trecerii timpului. Pe măsură ce sosesc anii 1990 apar din ce în ce mai multe sintetizatoare în România, fiind utilizate, dar nu la capacitatea maximă:

  • pentru a substitui viorile, saxofonul;
  • ca mașini de ritm;
  • pentru a obține diferite zgomote.

Muzica electronică adevărată a început să prindă rădăcini cu apariția hip-hop-ului și dance-ului. 

Reprezentanți ai muzicii electronice în România sunt:

  • compozitorul, muzicianul și producătorul Adrian Enescu a făcut zeci de imprimări la casa de discuri Electrecord și și-a adus aportul asupra muzicii electronice;
  • o serie de compozitori, muzicologi, profesori de muzică au reușit să facă diferite experimente de muzică electronică: Aurel Stroe, Ștefan Niculescu, Anatol Vieru, Tiberiu Olah, Dan Constantinescu, Liviu Dănceanu;
  • Corneliu Cezar a inițiat curentul spectral;
  • Octavian Nemescu a lansat primul și cel mai important album de muzică electronică din România în 1984;
  • Iancu Dumitrescu rupe tradiția convențiilor sonore;
  • Mircea Florian, Costin Miereanu, Rodion Roșca devin personalități marcante ale acestui gen muzical;
  • Bibi Ionescu a fost cel care a realizat primul sintetizator românesc;
  • Animafilm este un studio românesc de realizare a desenelor animate unde s-a compus muzică electronică pentru a ilustra sonor diferite filme de animație și de scurt, mediu sau lung metraj.

În concluzie, cei care doresc să asculte muzică electronică nouă ar trebui să-i înțeleagă mai întâi începuturile pentru a reuși să o guste cu adevărat, iar cei care vor să o compună nu trebuie să uite că este bine să aibă acasă sau la studio echipamentul potrivit: mixer de sunet, laptop, sintetizator și ambiție, fără a fi uitate creativitatea și perseverența

surse foto:

shutterstock.com

ro.pinterest.com